Redam mai jos traducerea acestor fragmente. „Valentin Vasilievici, ați fost prieten apropiat cu Iuri Gagarin. Potrivit unor rapoarte, primul cosmonaut a fost un om credincios, deși el nu s-a laudat cu asta. Se poate spune că credința ortodoxă a fost un alt element de legătură tacită in cadrul prieteniei voastre, în timpul acelor ani ai ateismului de stat, atât de dificili pentru Biserică? Iuri Alexeevici, la fel ca toți rușii, a fost botezat și, în măsura în care pot să știu eu, el a fost un om credincios. Vizita noastră comună, la Lavra Sfintei Treimi – Sfantul Serghie, din anul 1964, chiar la aniversarea a 30 de ani ai lui Gagarin, rămâne de neuitat pentru mine. El, care era atât de plin de viață, prin natura sa, m-a întrebat brusc dacă am fost vreodată la Lavra. După ce a primit un răspuns afirmativ, a sugerat ca el va merge pe loc, din nou. Am pornit impreuna, în acea seară, deghizați în haine „civile”. Am fost proștii perfecti, desigur, pentru că Gagarin nu se putea ascunde… Când am ajuns la Lavra, o mulțime de oameni l-a abordat pentru autografe. Slujba nici nu s-a incheiat pana cand toata lumea care auzise de sosirea lui Gagarin nu a trecut pe la el. O astfel de dragoste a avut poporul pentru Iuri, iar el nu putea refuza pe nimeni.
Iuri Alexeevici era o persoană unică: niciodată nu s-a lăudat cu faima lui. Când vorbeai cu el, nu auzea si nu vedea pe nimeni in afara de tine. La fel si copiii sai, care nu se laudau ca sunt copiii primului cosmonaut.
Apoi, în Lavra, Parintele Staret ne-a salvat – și, desigur, pe Gagarin în primul rând. El ne-a dus in chilia sa, unde, conform obiceiului rusesc, ne-a oferit ceva de baut. După a treia fotografie a spus: „Ei bine, cine m-ar crede că Gagarin a fost în chilia mea?”. Și Gagarin a răspuns în glumă: „Ei bine, cine nu ar mai crede acum?”. El a luat o fotografie, apoi, si a semnat-o: „Parintelui Staret, de la Gagarin, cu cele mai bune urări”, si i-a inmanat-o. Staretul a spus apoi: „Ei bine, trebuie sa bem pentru asta!”. Și, desigur, asta am si facut!
Apoi Parintele Staret ne-a sugerat să vizitam TsAK. Am răspuns cu uimire: „Ce vreti să spuneti, Părinte, am fost la TsAGI!”. Ne gandeam la Institutul nostru Central AeroHidroDinamic [TsAGI]. S-a dovedit insa ca se referea la Cabinetul eclezial arheologic al Academiei Teologice din Moscova [TsAK]. Ne-am dus acolo, desigur, și acolo s-a întâmplat ceva care m-au uimit complet. Când am ajuns la modelul Catedralei Hristos Mântuitorul, Iuri arunca o privire în interior, se uita la ea, si apoi imi spune: „Valentin, uite ce frumusete au distrus”. Atunci, a ramas uitandu-se la ea pentru foarte mult timp…
Când ne-am întors din Lavra, la acel moment, eram atât de impresionat de tot ceea ce văzusem, ca și cum eram hipnotizat. Iuri mi-a spus, în mod neașteptat: „Valentin, gândeste-te la cuvintele astea: „Care ești în ceruri”. M-am uitat la el cu ochii mari: „Iuri Alexeevici, știi cu adevărat rugăciunile?!” El a raspuns: „Crezi ca esti singurul care le stie? Ei bine, eu stiu si cum sa tac”. La urma urmei, acest lucru se si intampla in 1964, când Hrușciov promitea sa gaseasca si ultimul preot…
Am intrat în bucluc din cauza acestei calatorii: am fost acuzat de „atragerea lui Gagarin in domeniul religios”. Eu, insa, am spus: „Cum poate un căpitan sa atraga un colonel, în religie?! Ca rezultat, am fost mustrat pe linie de partid, pentru ca l-am adus pe Iuri Gagarin la Ortodoxie”– și acum mă mândresc cu asta.
La scurt timp după călătoria noastră, Iuri Gagarin, în timp ce vorbea in cadrul unei sesiuni plenare a Comitetului Central, privind educația tinerilor, în mod deschis a sugerat refacerea Catedralei Hristos Mântuitorul, ca monument al gloriei militare și produs remarcabil al Ortodoxiei. El a propus restaurarea simultana a Arcului de Triumf, atunci ruinat, al Moscovei. Motivele lui Gagarin pareau sa fie foarte simple: nimeni nu poate deveni patriot, daca nu-si cunoaste radacinile sale. Catedrala Hristos Mântuitorul va fi cu atat mai mult un monument al gloriei militare, cu cat oamenii care vor să-și apere patria o vor cunoaste.
Nimeni din plen, desigur, nu se astepta la astfel de cuvinte de la primul cosmonaut: reacția a fost uimitoare și au fost aplauze furtunoase. Prezidiul, desigur, a fost grav speriat, dar este de la sine înțeles că acesta nu ar fi putut face nimic împotriva lui Iuri Alexeevici.
Dar ceea ce se spune despre fraza celebra atribuita lui Gagarin: „Am zburat in spatiu, dar nu L-am văzut pe Dumnezeu”?
Este absolut sigur ca nu Gagarin a fost cel care a spus acest lucru, ci Hrușciov! Acest lucru a fost legat de o sesiune plenară a Comitetului Central, in care s-a abordat problema propagandei anti-religioase. Hrușciov a trasat sarcini in acest sens. El a spus: „De ce sa va agatati de Dumnezeu? Gagarin a zburat în spațiu și nu L-a vazut pe Dumnezeu”. Cu toate acestea, mai târziu, cuvintele au început să fie portretizate într-o lumină diferită. Ele au fost citate facand trimitere, nu la Hrușciov, ci la Gagarin, care era iubit de popor. O astfel de frază, spusa de el, ar fi avut mare importanta. Hrușciov nu se bucura de o incredere deosebita, pe cand Gagarin cu siguranta. Deci, nimic de acest fel nu a fost rostit de Gagarin vreodata și el nici macar nu ar fi putut rosti astfel de lucruri.”
Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe
