LOADING

Type to search

Copiii Bodnariu- Ai cui sunt ei?

Stiri Generale / Evenimente

Copiii Bodnariu- Ai cui sunt ei?

Share
Tragedia dureroasa cu care se confrunta familia Bodnariu si alte familii romane ale caror copii le-au fost rapiti de autoritatile  norvegiene continua sa impuna subiecte noi de discutie. Si asta e un lucru bun. Acum doua saptamini am discuat despre disciplinarea copiilor. Observam ca in presa si dezbaterile media din Romania se discuta tot mai mult despre familie, copii, cresterea copiilor si relatiile dintre copii si parinti. Azi discutam un subiect nou, dar la fel de relevant si care trebuie sa ne puna pe gand si pe noi romanii: ai cui sunt copiii?
 
Ai cui sunt copiii?
Daca vi se pare ridicol ori banal acest subiect ori titlu insistam sa aveti rabdare si sa cititi cu atentie. Bulversarile valorice din ultima generatie aparute in Occident le priveam in Romania, si unii dintre noi inca continua sa le priveasca, ca pe niste aberatii tranzitorii. Am atentionat, din 2006 incoace, si continuam sa atentionam ca aceste rasturnari valorice nu sunt tranzitorii, nu pot fi asemuite unei dureri de cap trecatoare, ci tind sa aibe un caracter normativ – adica tind sa devina ceea ce sociologii numesc “noul normal”. Normalizarea nonvalorilor occidentale, eufemistic si pe nedrept numite “valori europene”, se face in speta prin institutiile europene, asa cum dovedim periodic cind comentam rezolutii ori proiecte legislative demarate in Parlamentul European, Consiliul Europei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, si Organizatia Natiunilor Unite. Intrebarea pentru noi ca romani este daca romanii vor accepta ca aceste inversiuni valorice sa transforme cultura si civilizatia noastra, si, in final, valorile noastre crestine si traditionale. In cazul in care institutiile europene reusesc sa transforme nonvalorile in directive normative, prabusirea familiei, a casatoriei, si, in final, a civilizatiei, va deveni o realitate si in Romania.
In acest context, deci, discutam intrebarea de astazi: ai cui sunt copiii? Intrebarea are de a face cu una din nonvalorile care se impune tot mai mult in cultura si legislatia Occidentala, si anume: copiii nu apartin neaparat parintilor biologici, ci celor care pot sa le asigure un trai mai bun, un mediu material  mai ridicat. Cu citiva ani in urma se dezbatea in Consiliul Europei o conventie europeana a drepturilor copilului care atenua rolul parintilor biologici in cresterea copiilor si accentua tocmai inversul. In sociologie si jurisprudenta reversul familiei fondate pe relatiile biologice intre parinti si copii este numit “social parenting” (“parinti sociali”) sau “psychological parenting” (“parinti psihologi”). Conform acestor doctrine copiii nu apartin parintilor biologici ci celor care ii cresc ori au abilitatea financiara sa ii creasca. Din fericire, propusa conventie europeana, impinsa din spare de Suedia si Norvegia, a esuat.
 
Cum am ajuns aici?
Cum am ajuns aici? In primul rind prin nepasarea celor carora trebuia sa le pese. La inceput a fost divortul. Noul sot ori sotie cereau ca fiii si fiicele noului sot ori sotii sa devina copiii lor. Cereau ca relatiile parentale intre copiii fostului sot ori sotii si parintii lor biologici sa fie eliminate pentru a permite noului sot ori sotii sa adopte acesti copii. Rationamentul a fost ca noii parinti ingrijesc si se investesc in copiii biologici ai unor parinti biologici care acum lipsesc din viata copiilor lor. La inceput tribunalele au ezitat sa accepte teoria aceasta, dar in timp unele dintre ele au cedat si le-au validat.
Dupa divort au urmat pretentiile celor care traiau in concubinaj, unde unul dintre adulti avea copii biologici si celalat pretindea sa i se permita sa fie si el ori ea parintele acelorasi copii pe motiv ca si ei contribuie financiar si emotional la cresterea lor. In timp tribunalele au cedat si acestei presiuni. Dupa divort si concubinaj a urmat revolutia homosexuala, homosexualii pretinzind sa aibe si ei dreptul la a avea copii, prin adoptie, cu toate ca, clar fiind, ei nu pot, la nivel biologic, sa ii aduca pe lume. Parteneriatele civile si casatoriile homosexuale au avut ca efect principal eliminarea procreatiei ca justificare a casatoriei naturale intre barbat si femeie. Odata inscrisa irelevanta procreatiei ca motivatie pentru pastratea casatoriei traditionale in legi ori deciziile unor tribunale supreme, cum ar fi cele din Canada ori Statelor Unite, lumea occidentala a intrat pe o pista foarte alunecoasa. Practic, in spatiul occidental nu mai exista nici un argument convingator in favoarea casatoriei naturale ori a familiei naturale care consista intre un barbat si o femeie si copiii lor biologici.
 
Tocmai aici se incadreaza, din punct de vedere ideologic si ca stil de crestere a copiilor, victimizatii copii ai lui Marius si Ruth Bodnariu. Norvegia a ales sa acorde primordialitate “varietatilor de familii”, legalizind casatoriile si adoptiile homosexuale. O consecinta logica a acestei politici fara minte este tot mai pregnanta teorie ca nici copiii nu mai apartin, neaparat, parintilor lor biologici. Principalul instrument ori agentie de stat prin care Norvegia pune in practica ideologia secularista a familiei este inumanul si odiosul Barnevernet.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *