LOADING

Type to search

De unde atâta încrâncenare faţă de Biserica Ortodoxă Română?

Stiri Generale / Evenimente

De unde atâta încrâncenare faţă de Biserica Ortodoxă Română?

Share

În ultima perioadă se manifestă destul de pregnant cei care atacă biserica ortodoxă română. Unii par a o înjunghia de-a dreptul alţii o atacă cu laşitate periodic, prin încercări nevoalate de subtilitate – lovituri multiple superficiale sau de tatonare,  asemenea unei tentative continuate de asasinat.

Din start vreau să precizez că nu sunt un practicant al dusului la biserică. Fac parte din acea largă categorie de enoriaşi ipocriţi care frecventează biserica o dată pe an , de paşte, punându-mi şi atunci întrebarea , căreia îi tot amân cu o anumită temere răspunsul, dacă merg la o slujbă sau la o adunare de socializare. Mă consolez cu ideea că punând două lumânări, dintr-un automatism ce mi s-a creat în copilărie, sunt prezent totuşi la biserică. În concedii obişnuiesc să opresc şi să vizitez vechile mănăstiri aflate pe traseul meu. Le privesc mai ales din perspectivă istorică şi cu ochi mai degrabă scrutător – metehne luate din procuratură – decât spiritual-evlavios. La botezuri, nunţi sau înmormântări particip de regulă doar la partea a doua. Relaţia mea cu religia?  Chipul luminat al măicuţelor de la o mănăstire din jurul Bucureştilor atunci când   le-a fost restituită, evident pe bază de proces-verbal, o icoană veche ce le fusese furată şi apoi descoperită la o percheziţie în casa unui hoţ.

Nu înţeleg însă agresiunile  furibunde asupra unei instituţii faţă de care, din punctul meu de vedere, ar trebui să manifestăm mai multă condescendenţă.

Venite din partea unor persoane pe care părinţii le-au botezat totuşi în rit ortodox stai şi te întrebi cu uimire dacă ideile pe care le vehiculează sunt cu adevărat produse de grădina personală sau le-au preluat brut cine ştie de unde, fără a le mai trece prin filtrul propriului instrument de gândire. Unii sunt supăraţi pur şi simplu că se construieşte catedrala sau că unele fonduri sunt primite de la buget. Uităm însă că tot de la buget au provenit şi fondurile cu care nu s-au construit autostrăzi, mult mai mari decât cele pe care le primeşte biserica care, prin comparaţie, se dovedeşte a fi mai  serioasă în demersul ei de a construi. 

Şi apoi dacă noi, laicii,  n-am reuşit să facem autostrăzi  trebuie să fim supăraţi pe biserică pentru că izbuteşte să înalţe catedrala? Alţii sunt supăraţi  pe toţi preoţii. E adevărat, unii poate nu corespund unor standarde de moralitate. Am văzut chiar dosare cu popi care au săvârşit înşelăciuni, ba chiar şi unii cercetaţi pentru trafic de droguri. Îi vedem şi la televizor. Evident că nu sunt majoritari dar pentru că fac rating  cazurile lor sunt mereu scoase în evidenţă. Cunosc preoţi care sunt adevăraţi oameni de cultură şi modele etice, dar pe ei nu i-am văzut niciodată la televizor.  Televiziunule fug , în general, de tot ceea ce poate fi pozitiv ca dracul de tămâie. Alţii sunt supăraţi că le bate preotul la uşă de diferite sărbători şi că trebuie să-i plăteşti serviciile.

Dar nimeni nu te obligă să-i dai drumul în casă.N-am auzit de preoţi care sparg uşi. După cum nimeni nu te obligă să te căsătoreşti religios. Plus că dacă cuiva i se pare scump poate să-şi găsească  o biserică mai ieftină. Constituţia  garantează fiecăruia libertatea religioasă. Prin urmare, dacă te-ai născut ortodox şi socoteşti că nu ţi se mai potriveşte poţi oricând să migrezi către alte culte. În ultima perioadă a mai apărut o problemă: de ce nu se fac slujbe religioase la cei care se incinerează? S-au purtat discuţii sterile şi inutile timp de câteva săptămâni. Pur şi simplu e dreptul bisericii să stabilească cui face sau nu slujbă. Enoriaşul care decide ca după deces să fie incinerat îşi asumă, în deplină cunoştinţă, şi lipsa slujbei religioase. Valabil şi pentru sinucigaşi – şi parcă celui care a luat hotărârea de a-şi curma viaţa i-ar mai arde  de serviciul religios… Era să-i uit pe unii care-s supăraţi că au apărut magazinele care vând obiecte religioase. Ideea asta chiar n-am cum s-o înţeleg, nu reuşesc să identific unde ar fi problema. Astfel de magazine sunt peste tot în lume. Mai sunt şi supăraţii pur şi simplu. Nu ştiu nici ei din ce motiv. Pentru ei, recunosc, n-am niciun argument.

Una peste alta nu cred că avem motive să fim atât de supăraţi pe biserica ortodoxă, mai ales că îşi desfăşoară activitatea cotidiană destul de discret. N-am văzut să tipărească pliante care să-ţi fie vârâte în mână cu forţa, nici sacerdoţi care să tragă de tine să intri în lăcaşul lor de cult.Apoi, o simplă incursiune în istorie, poate deschide oricui alte perspective în raport cu ceea ce a însemnat biserica ortodoxă pentru statul român. Cine nu crede, să mai şi citească. Ne-om fi dat noi foc la holde, ne-om fi otrăvit fântâni, dar bisericile şi mănăstirile nu le-am dărâmat.

Dacă unii nu se mai regăsesc în manifestările bisericii, cred că trebuie să aibă măcar mai multă politeţe pentru o instituţie care în anumite momente istorice a fost reper pentru români. Iar societatea noastră de azi are altfel de probleme decât cele create, eventual, de biserica ortodoxă. Preaîncrâncenaţilor antibiserică le recomand o vizită la mănăstirile din Moldova, primăvara când înfloresc merii. Şi o cură cu siropul de păpădie de mai târziu. Am auzit că ar face bine tuturor organelor. Dar mai ales că ar fi  bun pentru fiere.

 

Remus Budai

Sursa: adev.ro/mlmi8u

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *