LOADING

Type to search

Stiri Generale / Evenimente

Fotbal, lacrimi si credinta

Share
Mihai Neşu –  fotbalistul care trezeşte rugăciunea

Accidentul fotbalistului român Mihai Neşu, a produs un adevărat delir mediatic în întreaga lume. Paralizia corpului, pe care Mihăiţă nu şi-l simte de la gât în jos, trezeşte multe semne de întrebare, neputând la această oră să afirmăm dacă vreodată se va mai putea mişca. Doctorii sunt ca de obicei circumspecţi, dau din umeri şi fac prognoze sceptice. Părinţii tânărului (tatăl fost mare arbitru pe nume Mircea Neşu şi doctor strălucit în Oradea) lăcrimează zi şi noapte şi ne îndeamnă spre rugăciune. Şi ceea ce pare mai frumos, este faptul că opinia publică din întreaga ţară (şi chiar europeană) se roagă pentru sănătatea fotbalistului român. Nu sunt numai vorbe. Am auzit ziarişti, oameni de bine de lângă noi cerându-ne să ne rugăm pentru Mircea Neşu.  Cătălin Tolontan de la Gazeta Sporturilor făcea un apel  sensibil la pietate şi spirit comunional, cerându-ne să veghem la căpătâiul încă viu al lui Mihai Neşu. M-am minunat de acest gest, m-am simţit mult mai bine, mult mai paroape de o soicietate ce ar trebui să redevină creştină şi să se comporte mereu aşa.Ceea ce nu reuşesc politicienii, adică realizarea consensului naţional, ceea ce nu reuşesc preoţii, aducerea oamenilor înapoi în Biserică, iată că reuşesc într-o oarecare măsură tragediile şi încercările vieţii. Care tot din mila lui Dumnezeu se petrec, ca un ceas deşteptător pentru trezirea unei lumi impasibile. În general, suntem egoişti, justiţiari, lacomi după parte pământească şi plini de orgolii. Durerea însă ne solidarizează, ne aduce în faţa lui Hristos şi ne constrânge să facem cu toţii fapte pe care în mod curent nu le facem. Adică să iubim şi să ne rugăm…


Îngerul blond
 


Şi zborul său a fost curat,
Mereu descătuşat în iarbă,
Până când astfel s-a întâmplat,
Să fie răni, durere, zarvă.

Într-un minut absurd şi gol,
Parcă înveşmântat în noapte,
Şi iată ce fatidic rol,
Să joci într-un salon de moarte.

Iar corpul să îţi fie mut,
O piatră care se frământă,
Iar sângele prin lacrimi dus,
Ca valul hărţuit de stâncă.

Deasupra numai Dumnezeu,
Şi doctorii ce fac prognoze,
Spunând c-aşa e mai mereu,
Ne-ntoarcem simplu în hipnoze.

Acum sportivul pare ax,
Un minutar ce lin oftează,
Şi parcă nu-i adevărat,
Şi toţi în juru-i lăcrimează.

Se-aud colinzi şi rugăciuni,
Ectenii calde, însemnate,
Se cer iluzii şi minuni,
Pentru a vieţii sănătate.

Dar Mihăiţă doarme blând,
E somnul cel mai lung al firii,
El îngerul căzut în rând,
Ce duce dorul dăruirii.

Şi dacă cerul va ofta,
Cu vrere hristică, miloasă,
Din nou un înger va cânta,
Pe iarba verde de acasă.
Catalin Dumitrean
 
dumitreancatalin@yahoo.com

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *