Jean Jaures şi nevoia profundă de unitate
20 februarie 2018
Share
Jean Jaures, socialist francez de marcă, jurnalist şi formator de opinie. Cea mai profundă nevoie este cea de unitate! O unitate fraternă, predicată de apostoli şi de urmaşii lor: legătura păcii în unitatea Duhului. Sigur, eu preiau „păgânismul” neo-elen şi îi dau o conotaţie creştină. Jaures nu ar fi vorbit de Spirit… Dar poate şi Pavel apostolul ar fi făcut la fel, pentru a cuceri inimile tinerilor. Nevoia de unitate este una „nobilă”, pentru că este o nevoie duhovnicească. Un echilibru duhovnicesc este premisa pentru păstrarea unităţii în familie, în comunitate, în ţară, în lume.
Jean Jaures lansează sintagma „credinţă pozitivă”: sunt concentrat pe ce trebuie să fac, nu pe ceea ce NU fac. Nu văd minusurile vieţii, ci belşugul milei Creatorului. Nu este un optimism iluzoriu, ci o nădejde ancorată în iubire (actul pur al credinţei). Nu este primordial să deţii puterea lumească: o surpriză din partea unui om politic, totuşi. Mult mai important este să îi determini pe ceilalţi (prin exemplul tău) să facă ceea ce este necesar: lucrurile nenecesare sunt chiar dăunătoare. Prin urmare, un soldat al lui Hristos va trăi în neagonisire şi caritate. Fiecare om îşi poate găsi fericirea: depinde dacă o caută şi unde o caută şi cât de mult insistă. Importantă e Căutarea. Cine caută, găseşte: Nu L-am căuta, dacă nu L-am fi găsit deja. Nevoia de unitate se regăseşte în sincronizarea Rugăciunii lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine! Cel ce m-ai zidit, Doamne, iartă-mă! Fără de număr am greşit, luminează-mă! Şi iartă utopia unora şi miopia altora, ca împreună să ne regăsim în Rai, scriitori şi cititori.
