Multumesc ca m-ati intimidat cu Evanghelia

 Unii ne scriu ca au biruit, altii ca au falimentat, dar ca nu se lasa. Mesajele lor ne provoaca la o si mai multa seriozitate pentru valori si soarta tinerei generatii. Majoritatea acestor tineri sunt dusi in eroare de propaganda la care sunt expusi in media ori in cercurile de prieteni pe care le au. Unii sunt impinsi de curiozitate si apoi regreta.

 Istoria acestor tineri nu este unica. Este un fenomen raspindit in societatile occidentale, si incepe sa fie simtit chiar si in biserici. Crestinii americani au lansat cu citeva decade in urma conferinte si cursuri speciale pentru tinerii care doresc sa-si elimine simtamintele pentru persoane de acelasi sex. Astfel de tineri traiesc si in Romania si in comunitatile romane din strainatate. Poate unii dintre ei ne sunt vecini, copii, locuiesc in acelasi bloc cu noi, pe aceasi strada, ori stam langa ei in biserica Duminica. Indraznim sa spunem ca poate unii dintre ei sunt chiar preoti ori pastori. Toti suntem tinta ispitelor si a lucrarii celui rau. Avem insa datoria sa ne preocupe situatia unor astfel de tineri. Sa ii ajutam sa iasa si sa scape. Ostracizarea lor nu este o solutie si nici nu trebuie luati in ras ori batjocoriti. Dar nici aprobarea modului lor de viata nu e. Trebuie ajutati sa iasa din capcana in care au cazut. Asta cere efort, rabdare si  perseverenta.

 Privind acest subiect am dat peste marturia alaturata a unui pastor din Texas. Familia lui insa nu l-a abandonat, nici sotia nu a divortat de el. Dimpotriva, toti s-au strins in jurul lui si l-au sprijinit ani de zile sa isi revina la identitatea data lui de Dumnezeu. Astazi e sot si tata fericit. Motivul, spune el, este ca atunci cind traia in pacat, cei din jurul lui nu l-au aplaudat ci l-au “ofensat cu Evanghelia.” Astazi multumeste tuturor pentra ca fost “ofensat.”

 Marturia lui a fost tradusa si prelucrata de Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR. A fost publicata pe 29 august in publicatia americana Baptist Press cu titlul “Thanks for offending me with the Gospel.” In engleza poate fi citit aici: http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=21550713&msgid=1673358&act=RW1K&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.bpnews.net%2FBPFirstPerson.asp%3FID%3D36014

În calitate de persoană implicată în misionarismul creştin, am observat o anumită tendinţă în creştere în ultimii ani. Se pare că noi, ca creştini, individual, şi ca Biserică, colectiv, suntem foarte preocupaţi să ne diminuăm exprimarea exterioară a credinţei noastre, de teamă să nu îi incomodăm pe alţii. Uneori, cei ce vorbesc în sprijinul credinţei îşi diluează cumva credinţa şi mesajul pentru a fi siguri că nimeni nu se simte ofensat. Oamenii ignoră unele comportamente greşite ale prietenilor lor ca să nu îi jignească. Se caută acele relaţii şi medii sociale în care se evită posibilele situaţii conflictuale, pentru ca nimeni să nu se simtă incomod.

În ultima vreme m-am întâlnit cu situaţii in care conflictul de idei părea iminent, dar nici una dintre părţi nu a vrut să facă pasul de deschidere. Asta m-a făcut să mă gândesc la credinţa mea. În ce măsură cred în Hristos? Dacă cred, de ce îmi este teamă să le vorbesc deschis altora despre credinţa în El? Dacă îmi pasă de aproapele meu, nu ar trebui să risc incomodarea lor atunci când e vorba de mântuirea lor?

Adevărul e că Evanghelia lui Hristos şi Adevărul lui Dumnezeu sunt prin natura lor intimidante. Sunt asemenea unei săbii care desparte, aduce la suprafaţă şi pătrunde până în cele mai ascunse locuri. Ne conduce la Dumnezeu, la adevăr, la vindecare, la împlinire şi la libertate. Gândindu-mă la asta, mi-am amintit de o perioadă din viaţa mea în care mă simţeam foarte ofensat de prietenii şi familia mea. Îmi părăsisem soţia pentru a-mi construi o viaţă definită de atracţia mea faţă de acelaşi sex. Voiam ca prietenii şi familia să accepte ce fac, să mă încurajeze şi să nu pună la îndoială comportamentele mele. M-am simţit incomodat de creştinismul lor şi, pentru o vreme, m-am îndepărtat de cei ce mă iubeau şi de Biserică.

Astăzi însă, după 13 ani, aş vrea să le mulţumesc din inimă soţiei mele, părinţilor şi familiei, precum şi prietenilor cărora le-a păsat de mine suficient de mult ca să mă ofenseze. Mă cutremur când mă gândesc la implicaţiile din viaţa mea dacă cei din jurul meu ar fi acceptat minciuna că a iubi pe cineva înseamnă a-l încuraja în păcatele lui. Atunci când mi-am părăsit soţia, ea mi-a spus direct că ştie că Dumnezeu mă poate scăpa din căderea aceea şi că nu va intenta divorţ. Şi-a apărat interesele dar în acelaşi timp a continuat să mă iubească şi să mă ajute să-mi revin.

Părinţii mei (şi alţi membri ai familiei) mi-au spus că ce fac eu e greşit. Au cumpărat cărţi şi alte materiale şi au încercat să mă convingă să merg la un psiholog. De asemenea, mă sunau frecvent ca să vadă ce fac, îmi trimiteau bani când aveam nevoie, veneau la ziua mea de naştere şi îmi plăteau avionul ca să vin acasă de sărbători. Veneau cu avionul în oraşul meu şi mă invitau la cină ca să poată sta de vorbă cu mine şi să mă convingă să abandonez drumul pe care apucasem. De asemenea, îmi trimiteau cărţi poştale şi scrisori de dragoste şi confirmare a prieteniei noastre.

M-am simţit incomodat de fiecare dintre ei. Fiecare m-a enervat. Erau pentru mine nişte bigoţi, încuiaţi, ignoranţi şi plini de ură. Dacă chiar m-ar fi iubit, le-am spus eu, ar fi trebuit să mă accepte şi să mă susţină în stilul de viaţă pe care mi-l alesesem. Le-am ignorat telefoanele şi i-am privit cu scepticism. Am făcut tot ce am putut ca să rup legăturile cu cei ce mă ofensau. Ei însă nu au renunţat. Nu mi-am cântat în strună, dar nici nu au renunţat la mine.

La un moment dat am luat o carte de la tatăl meu. Nu am vrut-o – o consideram „propagandă extremistă de dreapta” – dar am luat-o ca să-l fac să tacă. Eram decis să trag o linie şi să rup orice legătură cu soţia mea, cu familia şi cu prietenii. Însă Dumnezeu nu dormea. Cartea de la tatăl meu nu mă condamna, dar îmi arăta că iubirea sentimentală şi siropoasă a lui Dumnezeu, pe care mi-o însuşisem eu ca credinţă, era o minciună. Îmi arăta dragostea puternică a unui Mântuitor înviat şi mă invita să răspund acelei iubiri. Oamenii ofensatori din viaţa mea erau acolo, cu dragoste şi răbdare ca întotdeauna, fără a-mi arunca în faţă păcatele mele, ci aşteptând să păşească împreună cu mine pe drumul de eliberare.

Astăzi căsnicia mea este refăcută şi consolidată. Am trei copii minunaţi şi îmi conduc viaţa după Cuvântul lui Dumnezeu. Relaţiile mele de familie s-au vindecat şi sunt mai apropiat acum de prietenii mei decât am fost vreodată. Atunci când îi ascult pe cei ce se frământă cum să nu îi intimideze pe alţii cu mesajul lor, când îi văd cum îşi schimbă întregul sistem de referinţă al credinţei lor pentru a-i face pe alţii să se simtă bine, când îi văd că îngăduie comportamente greşite doar că să evite conflicte, mă întreb unde aş fi fost eu astăzi dacă Stephanie ar fi înaintat divorţ aşa cum voiam eu să facă. Mă întreb unde aş fi fost acum dacă părinţii şi prietenii mei ar fi fost alături de mine când voiam să divorţez de ea, şi dacă m-ar fi susţinut în noua mea identitate. Mă întreb unde aş fi fost dacă creştinii din jurul meu ar fi fost „amabili” cu mine şi m-ar fi bătut aprobator pe umăr. Mă cutremur la gândul acesta. Ştiu că i-ar fi durut cumplit să mă piardă, dar m-au iubit suficient de mult ca să-şi asume acest risc.

Vă mulţumesc, prieteni, că m-aţi intimidat, indispus şi ofensat. Atunci, adevărul pe care mi l-aţi înfăţişat era „o mireasmă a morţii” pentru mine (2 Corinteni 2:15), dar astăzi este „o mireasmă a vieţii spre viaţă”.

Cu ani in urma AFR a demarat proiectul “Speranta si vindecare pentru homosexuali.”  http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=21550713&msgid=1673358&act=RW1K&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.homosexualitate.ro%2F. A fost initiat si continua sa fie promovat de dl Bogdan Mateciuc. Cei interesati, sunt invitati se viziteze acest program la http://www.homosexualitate.ro Este, credem noi, cea mai amplă bază de documentare asupra homosexualităţii in limba romana, a cauzelor şi posibilităţilor de tratare a acesteia.

Saptamana trecuta am recomandat un material romanilor din Spania privind implicarea practica a parintilor in elevarea standardelor scolare si morale ale copiilor lor. Era in spaniola. http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=21550713&msgid=1673358&act=RW1K&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.forofamilia.org%2F2011%2F09%2F15%2Ffamilia-y-centros-educativos-i-%25E2%2580%259Cel-curriculum-del-hogar%25E2%2580%259D%2F Materialul avea de a face cu inceperea noului an scolar pentru micutii din Spania. Cautasem atunci un voluntar sa traduca materialul in romana sa vi-l dam si dvs., deorece l-am gasit foarte util si potrivit si pentru familiilr noastre. Am fost impresionati si placut surprinsi cand chiar joia trecuta am primit materialul deja tradus de la Parintele Leonard din Madrid. Nu avem cuvinte suficiente sa-i multumim.

Începe noul an scolar. Este un fapt indiscutibil. Vara s-a terminat, iar copiii nostri reiau drumul zilnic spre cel de-al doilea camin: scoala. Cu ceva timp în urmă am descoperit o publicatie interesantă, a lui Sam Redding, despre relatia familie-scoală pe care vreau să o împărtăsesc în acest blog. În ea se oferă modele sau „retete” foarte valide pentru ca odraslele noastre, în sfera scolară, să aibă succes uman, social si scolar. Ghidul a fost distribuit de UNESCO si autorul său este Sam Redding, director executiv la Institutul de Dezvoltare Academică si editor la School Community Journal. A fost tradusă în spaniolă de Dr. Raquel-Amaya Martinez Gonzalez, profesor universitar titular în departamentul de Stiinte ale educatiei din cadrul Universitătii din Oviedo. Propunerile lui se inspiră din diferite cercetări realizate în principal în tări economic avansate si oferă o serie de principii care, aplicate cu simplitate si sensibilitate, au un caracter universal. După cum recunoaste Herbert Walber în prezentarea publicatiei. Este o brosură scurtă, vreo 27 de pagini, si se împarte în zece capitole. Astăzi ofer o sinteză a primului si o îndrăzneată sugestie la sfârsitul postării.

În primul capitol se analizează acele sabloane educative din viata familiei în cămin care ajută copiii să aibă succes la scoală. Astfel, există trei domenii de actiune în care se pot dezvolta o serie de conduite, modele sau retete care, combinate, oferă o bună referint de „program în cămin” care să genereze un „climat de familie”.

Prima din aceste sfere descrie relatile părint-copii care ajută în activitătle solare: (a) conversatile zilnice despre fapte cotidiene; (b) gesturile de afectune; (c) comentariile în familie despre cărt, siri de ziar, reviste, programe de televiziune; (d) vizitele în familie la biblioteci, muzee, grădini zoologice, locuri istorice, activităt culturale; (e) si stimularea folosirii de cuvinte noi pentru îmbogătirea vocabularului.

Un alt domeniu de actiune sunt rutinele vietii familiale: (a)stabilirea unui timp determinat pentru studiu; (b) rutine zilnice care includ timp pentru masă, somn, joacă, muncă, studiu si lectură; (c) existenta unui loc linistit pentru studiu si lectură; (d) si interesul familiei în hobbiuri, jocuri si activităti cu valoare educativă.

În sfârsit, se analizează asteptările familiei si acele teme care trebuie păstrate sub control: (a) priorizarea muncii scolare si a lecturii fată de televiziune si activităti de timp liber; (b) să se aibă asteptări de punctualitate; (c) asteptările părintilor de a-si vedea copiii făcând lucrurile cât mai bine pot; (d) preocuparea pentru folosirea corectă si potrivită a limbajului; (e) controlul părintlor asupra grupului de prieteni al copiilor; (f) controlul s analiza programelor de televiziune împreună cu copiii; (g) si cunoaserea din partea părintilor a progreselor copiilor în scoală si în cresterea lor personală.

Ceea ce au demonstrat acesti cercetători în domeniul educatiei este că există o relatie între acei copii care ajung pregătiti la centrul scolar (atitudini, obiceiuri si abilităti) si profitarea maximă a muncii profesorilor în aulă si randamentul în propriul context scolar. În plus, se descoperă că, dacă elevul are această bază, eficienta profesorului creste semnificativ.

Acum, si fără nici o intentie de a produce o panoramă dezolantă a fiecăruia din căminele noastre, propun o revizuire practică si efectivă. Îndrăznesc să iti cer să recitesti indicatiile pe care le oferă Sam Redding. În continuare, din fiecare domeniu, selectează un singur aspect, cel care consideri că se practică cel mai putin în „curriculumul” căminului tău. În continuare, în următoarea săptămână încearcă să le pui în practică. Nu te da bătut, educatia copiilor este asemeni unei constructii de puzzle cu piese infinite. Astfel, într-o formă calmă, cu răbdare neobosită si reasezând din când în când acele piese care au iesit de la locul lor, îi ajutăm pe copiii nostri să îsi construiască o personalitate solidă.

D-na Niculina Ciuperca, psiholog (AFR Bucuresti), ne anunta ca pe 1 octombrie organizeaza un grup de lucru cu tinerii doritori sa-si salveze casatoria si sa evite divortul. Evenimentul se intituleaza “Cum sa facem fata provocarilor in cuplu„? Se va vorbi despre: conflictele dintr-o casnicie – ce anume le provoaca si cum pot fi prevenite; suferintele din copilarie si conflictele conjugale; obstacole in calea solutionarii conflictelor; despre importanta atingerilor (contacte umane) pozitive si modul cum influenteaza acestea stima de sine; despre importanta comunicarii in cuplu – obstacole in calea ascultarii la femei si barbati. Vom invata: cum sa prevenim escaladarea conflictelor prin cunoasterea obstacolelor care stau in calea solutionarii lor; tehnici de reglare a climatului conjugal in situatii conflictuale; sa construim “harta conflictelor” pentru o mai buna intelegere a aparitiei si prevenirii acestora; cum sa ne antrenam mintea pentru a reusi sa interpretam corect mesajele partenerului. Perioada: 1 octombrie orele 9-13. Taxa de participare: 60 ron/persoana. Locatie: Bucuresti, Str. Ceahlaul 22 etaj 2, ap. 5 (Crangasi). Trainer: Niculina Ciuperca, psiholog-consilier autonom familie-cuplu acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania. Pentru inscrieri : e-mail ciuperca_niculina@yahoo.com. Telefon 0724878966

Va recomandam tuturor sa participati la simpozionul international “Familia şi binele comun” care se va tine la Cluj pe 14 si 15 octombrie 2011 incepind de la ora 9. Locul de desfasurare este: Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj – Aula Magna. La simpozion vor participa conferentiari prestigiosi din Romania, Italia, Ungaria, Franta, Austria. Printre ei vor fi si personalitati proeminente ale cultelor religioase din Romania, iar conferinta in sine se incadreaza in evenimentul “Casatoria si Botezul 2011” lansat de Biserica Ortodoxa Romana si a evenimentului “Familia 2011” lansat de Biserica Romana-Catolica din Romania. Cei interesati in mai multe detalii sunt rugati sa o contecteze pe d-na Oana Gotia la gotia@istitutogp2.it.

http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=21550713&msgid=1673358&act=RW1K&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.alianta-familiilor.ro%2Fdecl_timisoara.php

Cu ajutorul dvs. am trecut de 7.300 de semnaturi, dar dupa cum stiti, tinta este de 7.500. Mai avem doar putin, dar trebuie sa terminam lucrarea de care ne-am apucat. Va rugam deci continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cat mai multi sa o semneze. Ce ne impiedeca sa ajungem la chiar 10.000 de semnaturi? Stim ca se poate.

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php  Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasand pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasand pe linkul de mai jos.”)

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”