LOADING

Type to search

Stiri Generale / Evenimente

O RADIOGRAFIE A ORTODOXIEI POSTCOMUNISTE

Share

La Editura Lumea Credinţei din Bucureşti a apărut volumul de reportaje-eseu Şcoala de înviat morţi. Pelerin prin Ortodoxia tîrzie, semnat de d-l Gheorghiţă Ciocioi, redactor cu ştate vechi al magazinului ilustrat Lumea credinţei. Radiografie vie, din mers, a Ortodoxiei postcomuniste din spaţiul sud-est european, cartea este unică în felul ei, prin aria de cuprindere şi prin modul de abordare. Reproduc aici, ca provocare la o lectură mai esenţială decît poate părea la prima vedere, incitantul sumar, prefaţa editorială a volumului şi unul dintre textele primei secţiuni: „Secta scopiţilor” (cu informaţii interesante care privesc nu numai Rusia, ci şi România).

Am adaptat textele la ortografia curentă a blogului. Volumul se poate procura şi prin poştă, apelînd la serviciile S.C. Supergraph SRL: Str. Ion Minulescu 36, sector 3, Bucureşti, cod 031216; tel.: (021) 320 61 19, fax: (021) 319 10 84, e‑mail: contact@sophia.ro.


Cuprins
Cuvînt editorial
Ortodoxia Sfintei Rusii
şi a întregului Est Sălbatic
• Rasputin dosar post‑sovietic
Excomunicarea lui Tolstoi
«Sfîntul» Stalin
Penza – Grotele sfîrşitului lumii
«Rusia cu şişul înfipt în spate»
Caterisirea – o «factură» pe adresa
Episcopului Diomid de Ciukotka?
Odesa – mănăstirea celor 1000 de jurnale
Directorul şcolii de înviat morţi
Aşezăminte şi aranjamente ruseşti
la Locurile Sfinte
Războiul statuilor
Episcopul şi şamanii
Poveşti la gura iadului
Mănăstirea Noul Ierusalim,
buricul pămîntului de lîngă Moscova
Operaţiunea «Likvidaţia»
Pussy Riot şi Biserica
Moscova – întrecere post-socialistă:
şantierele lui Hristos, şantierele lui Mahomed
«Ambasadorul lui Dumnezeu»
vrea Iisusland la Kiev
Secta scopiţilor
Marea Revoluţie din Octombrie
de la Lenin la… Kuraev
Guruismul – o nouă primejdie
pentru Biserica răsăriteană
«Iisus, Rusia, vodka!»
Leuşino – taina lavrei din adîncuri
Ortodoxia mioritică
Eminescu canonizat?
Moromeţii acuză: Marin Preda
nu are cruce la căpătîi
Între sex (pe nou) şi stil (pe vechi):
Danion Vasile şi iureşul său conferenţiar
Poate cel rău să ne stăpînească sufletul
prin codurile de bare?
• Simboluri oculte
la mormîntul lui Eminescu?
Icoana de familie
De la baba Vanga a WikiLeaks?
Puterea Liturghiei de Paşti
Cînd au fost aduse moaştele Sfintei Filofteia
în Ţara Românească?
Sf. Eftimie de Tîrnovo
şi Sfinţeştii de Teleorman!
Satul Maicii Domnului de sub ape
Dervişii de frontieră
Basarabia 200: Apostolii Sfintei Rusii
Ortodoxia sud-dunăreană
Tatul – strana bisericii din satul lui Orfeu
Biblioteca lui Pazvante Chioru
Paştele cardinalului
Pomorie: mănăstirea stareţului turc
Cerven cetatea Împăratului Roşu
Capul Kaliakra – Stînca fecioarelor martire
• De la Bursă la mănăstire
• Mormîntul unui principe transilvan în satul fetiţei
care a descoperit moaştele Sf. Dimitrie Basarabov
• Scandalul arhonţilor
Biserica Sîrbă ameninţă…
Autorul cărţii
Cuvînt editorial
Autorul acestei cărţi, Gheorghiţă Ciocioi (n. 11.XI.1964), cu obîrşii ţărăneşti în inima Cîmpiei Dunărene, dar rodnic învechit pe caldarîmurile Bucureştilor şi cu rafinamente urbane eliadeşti, a ştiut să facă ani de-a rîndul pe librarul, pentru ca apoi să devină, urmîndu-şi chemarea firească şi discret prisositoare, redactor de carte creştină (la Editura Sophia), traducător asiduu (din bulgară, rusă sau franceză) şi publicist curent (la Lumea Credinţei şi Lumea Monahilor, încă de la începuturile lor), iar astăzi trage, cu bune temeiuri, a savant, fiind doctorand la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti şi specializat deja în istoria şi antropologia culturală a spaţiului slav. Ultima sa lucrare publicată, Meşterul Manole – portret sud-dunărean, a apărut în 2012 la Editura Sophia, iar în prezent se sîrguieşte cu un studiu aplicat despre „dervişii de la Dunăre” (a se vedea şi mai jos textul intitulat „Dervişii de frontieră”) şi cu o fascinantă integrală a baladei jertfei zidirii din spaţiul slav sud-dunărean (cu versiuni româneşti, note şi comentarii).
Cartea de faţă alcătuită din trei secţiuni („Ortodoxia Sfintei Rusii şi a întregului Est Sălbatic”, „Ortodoxia mioritică” şi „Ortodoxia sud-dunăreană”), una mai ispititoare decît cealaltă şi toate trei destins şi subtil revelatoare ale unei Ortodoxii contemporane pestriţ întrupate în „viul vieţii” şi mereu hrănite din adîncuri de o tradiţie mai reavănă decît pare este, aş zice, de două ori o „oglindă”: a spaţiului ortodox sud-est european (din stepele pravoslavnicei Rusii şi pînă în Carpaţii şi Balcanii „Bizanţului după Bizanţ”), pe de o parte, şi a scrisului reportericesc al autorului (cu condei măiastru de nuvelist risipit prin hagialîcuri), pe de altă parte.
Această vastă radiografie din mers a realităţilor ortodoxe din lumea postcomunistă nu ocoleşte nici aspectele mai puţin exemplare, invitate să-şi împlinească „pe dos” rostul lor „pedepsitor” (în vechiul sens al lui „a pedepsi”, care este acela de a învăţa şi, mai ales, de a se învăţa minte). Autorul are priceperea să surprindă şi să învie cu reverenţă şi înfiorare lucrurile mari şi demne de urmat, dar şi cu umor şi detaşare critică pe cele mărunte şi demne de ocolit: e un caleidoscop viu, sincer, complex, neconvenţional, „pedepsitor” fără ostentaţie sau încrîncenare, în care pitorescul şi sublimul se întîlnesc adesea, aşa cum se întîlnesc şi legenda cu realitatea sau firescul cotidian cu minunile credinţei. O lume care e a noastră mai mult decît ştim sau ne închipuim, şi pe care o (re)descoperim punctată la tot pasul de Dumnezeu şi de sfinţii Lui, veghetori peste locuri şi peste vremi, mereu chemători la desăvîrşire şi mereu înţelegători faţă de nedesăvîrşirile trecerii noastre prin veac.
Aceste cioburi atent lustruite şi de la sine dătătoare de seamă sînt adunate sub un titlu care trimite, ce-i drept, şi la unul dintre textele antologate („Directorul şcolii de înviat morţi”, plasat în prima secţiune), dar, cu mult mai generic şi mai miezos, la centralitatea învierii în învăţătura şi viaţa creştină, căci ce altceva este creştinismul, în lamura lui, decît marele pariu divino-uman al vieţii cu învierea?
Toate textele reproduse aici (cu minime ajustări auctoriale sau editoriale) au apărut de-a lungul anilor în Lumea Credinţei, iar la sfîrşitul fiecăruia se face precizarea în ce an şi număr anume (acolo fiind cum n-au putut fi aici şi splendid ilustrate, cu fotografii adeseori realizate de către autorul însuşi pelerin complet şi incorigibil al secolului XXI).
Cred că volumul de faţă onorează atît pe autor, cît şi revista care i-a găzduit lunar textele, dar mai presus de toate onorează îndărătnicia vitală a „Ortodoxiei tîrzii”, care înaintează spre eshaton chiar şi lingîndu-şi rănile, găsind mereu în sine însăşi resurse inefabile de puritate şi prospeţime aurorală. Căci pînă la urmă „tîrziul” lumii e în faţa lui Dumnezeu doar o glumă proastă şi trecătoare a Nefîrtatului deja demult biruit de strălumina treimică a Învierii.
Răzvan CODRESCU

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *