O VIATA SCHIMBATA – MARTURIA LUI JAMES PARKER – FOST HOMOSEXUAL

Confuzia sexuala devine tot mai raspindita la tinerii occidentali. Si chiar la copii. Rapoarte recent publicate in Marea Britanie arata un numar in crestere a copiilor care se confrunta cu probleme de identitate de gen. Daca acum zece ani cazurile de criza de identitate sexuala la copii era mai nil, anul trecut a trecut de 1000. Peste 1000 de copii au fost tratati pentru sindroma crizei de identitate sexuala. Acesti copii se confrunta cu o problema foarte serioasa – nu stiu cum sa se identifice, ca baieti ori fete. Milioane de lire sterline sunt cheltuite anual pentru consilierea lor. [Detalii: http://www.thesun.co.uk/sol/homepage/news/6984557/Number-of-kids-getting-gender-treatment-on-NHS-soars.html]

Pe linga ei, revolutia sexuala continua sa produca si alte victime. Numarul persoanelor infectate cu boli transmisibile e in crestere, mai ales intre homosexuali. Conform unui raport discutat saptamina trecuta numarul homosexualilor americani infectati cu sifilis e mai ridicat ca oricind. Autorul raportului a numit situatia dezastruoasa, o adevarata epidemie. In 2014 numarul homosexualilor infectati cu sifilis a crescut cu peste 15% in comparatie cu 2013. Pentru combaterea bolilor transmisibile s-a cerut alocarea a nu mai putin de 8 miliarde de dolari doar pentru anul 2017.

Natural, problema bolilor transmisibile, impreuna cu costul enorm pe care ele le implica, pot fi usor eliminate promovind abstinenta si castitatea. Ori abandonarea comportamentelor sexuale care implica risc, in primul rind homosexualitatea. Homosexualitatea e un comportament nenatural, anormal, cu care nimeni dintre noi nu se naste. Din nefericire aceste perspective sunt marginalizate de mass media, iar adevarurile despre homosexualitate suprimate. Inclusiv faptul ca multi homosexuali isi revin si isi abandoneaza modul de viata homosexual pe care l-au trait multi ani. Astazi prezentam cazul unui britanic, James Parker, fost homosexual, care si-a revenit, sub influenta credintei crestine, la normalitate. Azi e sot fericit si tata a unui copil minunat. [Detalii: https://www.lifesitenews.com/opinion/the-long-and-winding-road-a-one-time-activist-reflects-on-his-journey-out-o] Traducerea materialului a fost facuta de Cezarina Ghioc, voluntar AFR Timisoara. Ii multumim.

Am crescut crezând despre mine ca m-am  născut gay având întotdeauna, și numai, cea mai puternica, mistuitoare, atracția erotică față de persoanele de acelasi sex cu mine. Adolescenta mea a fost un iad. M-am gândit de multe ori la sinucidere, ocazional m-am autolezat și am avut o problemă tot mai mare cu alcoolul. Am trăit într-o comunitate minieră rurală din nordul Angliei, si nu credeam că as putea fi acceptat în propria mea comunitate  ca un homosexual, mai ales ca l-am vazut pe un văr de al meu, de sex masculin, cu  zece ani mai în vârstă decât mine – acum decedat din cauza unei supradoze de droguri – cum lupta pentru a-si găsi locul  ca  si homosexual, la sfarsitul anilor ’70 si inceputul anilor ’80, intr- o societate dominată de cluburile de lucru pentru bărbați.

Inundat de lacrimi m-am confesat  părințiilor mei, după împlinirea vârstei de 17 de ani. Tata și mama au fost uimitori. Ei au spus că stiau că sunt homosexual și si-au afirmat dragostea necondiționată pentru mine. Colegii mei din liceu, de asemenea, mi-a spus că au știut că sunt homosexual și nu numai că m-au incurajat ca am recunoscut, dar mi-au afirmat, ca ei  chiar credeau ca aceasta  este adevarata mea orientare sexuală. Cele mai adânci temeri ale mele s-au diminuat rapid. Am simțit o libertate cum nu mai experimentasem înainte.

La 18 ani, m-am mutat in metropola consumatoare, in Londra și  am îmbrățișat pe deplin identitatea mea gay. Am servit  din toată inima comunității gay și am predicat în mod activ mesajele sale de diversitate și de incluziune, provocand fiecare „intolerant, homofob și bigot” individ ori instituție care  îndrăzneau să sugereze că a fi homosexual a fost oarecum o alegere, sau chiar o gresela. Am ajuns să vad  in lupta noastră, nu doar ca pur si simplu conceptul de anormal trebuia  sa fie acceptat, ci mai degrabă trebuia să facem din normal ceva tabu,  și mai apoi acesta sa fie plasat  sub suspiciune ideologică.

Am fost crescut într-o familie creștină și am avut întotdeauna o dorință sicaitoare de a ști mai multe despre Dumnezeu. M-am dus în mod regulat la întâlnirile lunare de la Londra ale Miscarii lesbienelor și gay-lor Crestini. Am învățat multe despre sexul protejat, dar puține lucruri despre Dumnezeu. Am dus un stil de viață foarte promiscuu, si în cele din urmă am ales soluția de compromis, sa traiesc cu un partener pe termen lung. Am discutat sa calatorim  în străinătate, pentru a găsi un loc unde să ne căsătorim sau cel puțin pentru a celebra o uniune civilă.

In timp ce eram  în această relație pe termen lung, am fost invitat într-o seară să particip la o serie de întruniri săptămânale numite „Viața în Spirit”, seminarii frecventate de unii dintre colegii de facultate. Am ajuns într-o situatia în care am luat decizia de a intra într-o relație cu Isus Hristos. Nu au existat schimbări dramatice peste noapte in viața mea, dar partenerul  meu pe termen lung a observat că eram din ce în ce mai calm și tot mai putin focusat.  A decis  si el să vină la adunările săptămânale,si si-a dat viața lui Hristos și a fost atins profund de persoana Duhului Sfânt. Aproape peste noapte noi doi am fost vazuti de cei din jurul nostru ca arhetip de cuplu homosexual creștin.

Așa ca am ajuns sa dezvolt o viață spirituală, reflectând zilnic un pic mai profund la viața mea, si în câteva luni am ajuns să realizez că am avut probleme care au afectat relațiile mele cu ceilalți, și mai ales cu prietenul meu. Nu le-as fi văzut până acum. Ele au fost întotdeauna prezente și totuși necunoscute mie. Am trăit sub straturi de negare pe care Duhul Sfânt acum începea să-mi le releve.

Am ajuns față în față cu teama mea, adânc înrădăcinata, de respingere. Am avut probleme in a- mi asuma angajamente, și  eram usor coplesit de anxietate. M-am folosit de altii pentru propria mea plăcere, și le-am permis si altora să facă același lucru cu mine. Cu toate că m-am simțit acceptat de cei din jurul meu, mi- am dat seama că am avut o frică înnăscută fata barbati – aceasta a fost homofobie adevarata – o teamă intrinsecă, și o prăpastie între mine și masculul heterosexual normal – și nu homofobie falsă, pe care comunitatea gay o proiecteaza asupra societatii traditionale.

Am ajuns la punctul unde am știut că trebuia să se încheie relația mea cu partenerul meu. M-am angajat într-o  teribila călătorie spirituala de iertare, având mulți oameni din trecutul meu, și în special bărbați, pe care aveam nevoie să-i iert. Sesiunile de terapie și de rugăciune, pe care le faceam acum cu regularitate, pentru ca niciodată  sa nu ma mai concentrez  pe ființa mea, exclusiv, ca fiind atras sexual de bărbați, dar in acelasi timp, am fost încurajat să-mi privesc deschis fiecare aspect al prezentului și trecutului meu. Aceasta a inclus si procesul dureros de a accepta că am fost abuzat sexual în mod constant de către un număr de barbati ca si copil, pe o perioadă de trei ani.

O mare parte din călătoria mea spirituală a devenit preocupata de recunoașterea ca în timpul copilăriei mele, micul meu suflet a ales să construiască ziduri interioare, împotriva altor persoane importante din viața mea, mai ales împotriva părinților mei, fraților și alte persoane marcante din trecutul meu.

In cele din urmă am ajuns să realizez că, eu ca si  băiat, am esuat să interacționez cu alți bărbați cu privire la orice nivel emoțional, fizic și intelectual semnificativ. Mi-am dat seama că am fost respins de barbati, chiar ca si un băiat mic;  si că am făcut un jurământ interior ca si copil, să nu am profunda încredere in barbati din nou; și că am trăit cu această decizie de-a lungul anilor mei de formare.

Abia mai târziu am văzut că alți barbati au incercat, de fapt,  să ajungă la mine în diferite etape din timpul copilăriei mele, dar că am răspuns întotdeauna tinand cont de perceptia mea ranita, și așa am devenit mai distanțat fata de alți tipi, până când au renuntat în cele din urmă sa mai încerce sa interacționeze cu mine. Aceasta a inclus într-o oarecare măsură  si pe tatăl meu și pe cei doi frați mai mari.

Nu e de mirare ca bărbații și toate lucrurile masculine au devenit un mister pentru mine. Până când am implinit 10 ani am devenit obsedat de toate lucrurile masculine. Si totuși în exterior m-am simțit cu totul separat de, și în, imposibilitatea de a intra, în lumea propriului meu gen. Nu e de mirare ca a fi homosexual a fost atât de dureros pe plan interior. Odata ce testosteronul m-a lovit la pubertate, erotic am avut pofta de barbati și am început să  hrănesc aceasta pofta,  în continuare, cu pornografie și fantezii sexuale, două scorneli nesățioase de adevăr și iubire.

Puterea cea mai mare care m-a trecut  toate aceste obstacole a fost viața mea spirituală. Relația ce o aveam  acum cu Duhul Sfânt mi-a adus un comfort imens și sfaturi înțelepte. Am ajuns să văd că am nevoie să cer iertare lui Dumnezeu, că am nevoie să-i iert pe toți barbatii  pe care i-am dat deoparte din cauza  modului în care în cele din urmă au incetat sa incerce sa  ajunga la mine și m-au abandonat. De asemenea, a trebuit să mă iert pe mine insumi pentru luarea unei decizii de neînțeles ca si copil pentru a-mi proteja inima, o decizie insa care s-a dovedit a avea un efect devastator și nociv pentru mine, ca  mascul adult.

Pentru că nu am reușit să-mi gasesc locul ca un barbat printre oameni, a trebuit să-mi găsesc un loc în lume undeva. N-am putut trăi fără relații. Prin rugăciune, am început să văd cum, ca si copil, am ales să-mi fac prietenii primare, în rândul femeilor. Am devenit implicat emoțional cu totul in feminin, si nu aveam nimic cu adevarat masculin, alături de mine,  care să echilibreze acest lucru.

Am ajuns să văd că am trăit cu heterofobie. Am disprețuit femeile pe mai multe nivele, dar mai ales le-am dispretuit pentru capacitatea lor naturală de a curta și de a se angaja în fiecare aspect al vietii unui bărbat heterosexual, lucru pe care eu nu l-am putut face. M-am trezit a fi nevoie să iert femeilor, ca un întreg, pentru modul în care, mai ales în necunoștință de cauza, m-au ademenit într-un loc de identitate falsă. Ele mi-au dat cu grație un loc de apartenență între ele, și desi vroiam să învaț, nu era locul in care aparțineam cu adevărat. Trebuia sa le cer iertare pentru modul în care mi-am  luat locul printre ele,  în loc să resping invitația lor și sa plec mai departe. De asemenea, am nevoie pentru a cere lui Dumnezeu să mă ierte pentru greșelile mele din trecut și de a primi iertarea lui. Și, ca întotdeauna, am nevoie să mă iert pentru luarea deciziilor proaste.

Am găsit solutie rănilor  trecutului, cel mai mult, prin practicarea și primirea iertării, dar si  prin perioade de doliu intens și de tristețe legate de copilăria mea  pierduta, iar schimbările au început să aibă loc adânc în mine. Temerile mele s-au diminuat treptat.  Nivelurile de anxietate au scăzut în mod constant. Sentimentul meu de acceptare intre barbati si femei a început să crească. Un puternic sentiment de demnitate și de respect de sine a început să creasca in mine într-un fel pe care niciodată nu l-am mai experimentat .

Umbletul meu s-a schimbat, de la unul feminin la unul cu pași foarte determinati. Postura mea s-a schimbat și am început fără să vreu, să țin capul mai sus. Ceeace a fost cel mai vizibil pentru alții, a fost schimbarea vocii mele, care brusc a devenit grava, pe cand aveam 25 ani.

Chiar și mai provocator decât acceptarea ca si adolescent ca am fost homosexual, a fost cand am început să văd că, probabil, nu am fost cu adevărat homosexual și că a existat un barbat  ascuns adânc în mine, la fel de real și la fel de nobil ca barbatii pe care ii admirasem de multe ori, pe care-i adorasem si dupa care suspinasem, un barbat care aștepta să fie liber și eliberat. Nimeni nu a fost mai șocat și speriat de asta, ca si mine.

Pentru  câțiva ani am trăit în castitate, ani care mi -au permis  să ma  bucur de relații doar cu inima, non-erotice, cu toți bărbații și femeile. Ulterior, omniprezenta atracția erotică față de bărbați s-a diminuat încet.

Cele mai inclusive prietenii  au devenit cu alți bărbați, dar inimile bărbaților au devenit tot mai puțin misterioase pentru mine, mai mult am început să doresc o conexiune exclusivă, care conținea „mister” pentru ea. Am început să văd o femeie într-un mod in care n-o mai văzusem pana atunci. Am început să observ formele trupului ei. Am început să mă las prins în parfumul ei. Am început să o văd ca fiind complet diferita, misterioasa, și totuși complementara pentru mine. Eram la sfarsitul a celei doua decade din viata mea, ma confruntam cu ceea ce cei mai mulți bărbați trec prin  adolescenta lor. Dupa mult timp am început să ma întâlnesc cu femei. În cele din urmă m-am căsătorit și astăzi sunt un tată, ceva ce comunitatea gay și chiar si alții mi-a spus că nu  voi fi, si ca nu as putea  niciodată să fiu.

Eu insumi imi previzionasem sa petrec întreaga mea viață predicând că oamenii se nasc homosexuali, și tocmai opusul a devenit adevărat. Astăzi sunt exclus social pentru ca resping sistemul de credinta gay si „stilul mortii”, în favoarea unei identități predominant heterosexuale, deși cu ani în urmă, am experimentat  fenomenul de a nu fi exclus sau  respins, chiar și atunci când am fost prima persoană care a mers la liceu și la universitate.

Am dobindit o libertate pentru a deschide o ușă care a permis să  patrunda mult sub suprafața minții mele conștiente și să se gândească în afara schemei, a ceea ce a devenit acum convingerile societății traditionale  cu privire la orientarea sexuală.

Astăzi, mă găsesc la un milion de mile departare de unde mă așteptam să fiu acum o jumătate de viață în urmă. Sunt înconjurat de cele mai consistente relații și sunt sigur de iubirea eterna a lui Dumnezeu pentru mine. Nimic nu poate înlocui acest lucru. Se poate obține  de la viață  mai mult?

www.alianta-familiilor.ro