Poetul Grigore Vieru, omagiat de studenţi

Marţi, 20 octombrie 2015, în ”Aula Magna” a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca s-a desfășurat o serată literară, dedicată marelui poet de peste Prut, Grigore Vieru. Întâlnirea a fost moderată de studentul basarabean Roman Onica și s-a desfășurat sub genericul: ‚,Dacă n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă’’.

În cadrul seratei, la care au participat zeci se studenți și profesori, a fost prezentată viaţa și activitatea poetului. Studentul Johann Malaki a evidențiat dragostea şi patriotismul lui Grigore Vieru, atât faţă de Republica Moldova, cât şi de România. Totodată a fost prezentat filmul ,,Grigore Vieru – ultimul interviu’’ în regia lui Sandrino Gavriloaia, urmat de un recital de poezii și o sesiune de întrebări și discuții.

Seara s-a încheiat cu un recital de poezie şi cântec pe versurile poetului Grigore Vieru şi muzica cântăreţului Ion Aldea Teodorovici, susținut de Marina Vengher, studentă la Academia de Muzică din Cluj, acompaniată la pian de Onișor Rodilă și la chitară de Petrișor Covrig.

Manifestarea ‚,Dacă n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă’’a fost organizată de Cercul studențesc ,,Baladă pentru Basarabia’’, coordonat de studenții basarabeni Roman Onica, Vitalie Ciobanu și Johann Malaki. Ei au înfiinţat acest cerc cu scopul de a omagia și a face cunoscute personalităţile basarabene, care au contribuit la conturarea culturii românești. Tinerii au mărturisit că-și doresc să mai organizeze astfel de serate în care să evoce alte personalități basarabene cu renume în cultura românească, după cum a consemnat pentru radio Renașterea studentul Darius Echim.

Grigore Sâmboan

 

***

Pe 14 februarie 1932 se năștea poetul Grigore Vieru, cel care debuta, student fiind, cu Alarma, plachetă de versuri pentru copii. Mulți visau să ajungă în cosmos, el dorea să treacă Prutul! Poezia Curcubeul din 1970 a alertat cenzura sovietică: prin metafora curcubeului cu trei culori, Vieru elogia drapelul tuturor românilor, inclusiv basarabeni. Cărțile au fost topite, iar poetul acuzat de diversiune. Vă amintiți de Maria Mirabela? (Versurile pentru coloana sonoră a acestui film au fost scrise de către Grigore Vieru). Ați auzit și de Zdob și Zdub, care au preluat o poezie a poetului, pusă pe muzică de Iurie Sadovnic. În 1988, apare la Chișinău primul text cu grafie latină dintr-o revistă postbelică (autor, Grigore Vieru).

Și-a ales singur epitaful: Sunt iarbă, mai simplu nu pot să fiu! Reaprindeți candela! Dați un click pe acest titlu, pentru a auzi versurile poetului, interpretate de Doina și Ion Aldea Teodorovici. Mesajul, evanghelic: Doamne, bine nu ne-a fost nici nouă/ Fără sfatul și lumina Ta. Dumnezeu este invitat să poftească în chilia sufletului, pentru a reintroduce atât de așteptata bucurie. Fără lumina divină, inima rămâne degerată. Credința ne eliberează din Siberiile de gheață, lagăre ale ateismului absurd. Dumnezeu iartă tot, cu măreață blândețe, îi iartă chiar și pe cei ce au vrut să Îl deporteze. Iată și preferata mea: În limba ta/ Ți-e dor de mama/ …Și doar în limba ta/ Te poți opri din plâns.

Patriot sincer, fără dorință de a epata, fără autisme apusene. Așa devine poetul istoric, considerând că doar cine nu are deloc istorie nu și-a scris istoria cu sânge. Pentru poet, istoria înseamnă dinamicaapropierii cerului de pământ, prin cuvioșii Martinian și Evloghie, printr-un Ștefan Nemanja sau un Iosif de Volokolamsk, printr-un Grigorie de Moghilev sau un Silvestru de Omsk, printr-un Iustin Popovici sau prin Maica Magdalena de la Văratec. El a înțeles delicatețea Autorului, limpezimea Proniei și iubirea Părintelui și a încercat mereu să transmită tuturor simplitatea, puritatea și fidelitatea. A accesat mereu bursa pentru Împărăție, prin întreaga lui activitate misionar-culturală.

Sfânta Fecioară Maria a fost izvorul de inspirație creativă (cum l-ar numi Marius Vasileanu, vezi volumul În căutarea duminicii) pentru poetul creștin Grigore Vieru. Hristos a fost prezent în fiecare zialături de el. Poezia lui exorcizează fabrica de sovietici, tămăduind epidemia de letargie. A decriptat misterul: lumea a fost creată pentru om, dar omul a fost creat pentru Dumnezeu. În orice demers, a identificat punctul de plecare: bucuria (ce izvorăște din Înviere). Poezia lui îmbibă lumea de speranță, de dragoste și de credință. Versul psalmodic readuce tot ce e mai frumos în noi (iubirea).

Aseară, l-am văzut la Ora de veghe, de pe B1 TV, pe părintele Ion Buga. Mesajul acestuia, deosebit de cald, mi-a reamintit de Scrisoarea din Basarabia a poetului Grigore Vieru (Ce tare, Doamne, am mai fost mințit… Vă scriu cum pot și e prea târziu). Nu îl așteptăm pe papa sau pe patriarh, ci pe Hristos, zicea părintele Buga, pe un ierarh care să ni-l aducă pe Hristos. Vino, Doamne Iisuse! Când vii? Te aștept! În acest registru resurecțional se înscrie și poezia lui Grigore Vieru: nu ne conduce spre mormânt, ci spre înviere, nu masacrează inocenți, ci încreștinează barbari.

Testament: Basarabia este un copil înfăşurat în sârmă ghimpată. Mereu am spus că este un mare neadevăr şi o crimă ce s-a făcut atunci. În mod programat au vrut să ne extermine ca etnie. Aici au fost puţine biserici demolate, dar la noi au fost rase de pe faţa pământului sau transformate în depozite. Mănăstirile, nu o să credeţi: una era spital de boli venerice, alta, spital de tuberculoşi, alta, puşcărie pentru minori, ca o sfidare. Când nu va mai fi zăpadă, copiii vor face un om de iarbă, când nu va mai fi iarbă, copiii vor face un om de pământ, când nu va mai fi nici pământ, copiii vor face un om de piatră, când nu va mai fi nici piatră, umbra unui om de cenuşă se va profila pe cer – şi nu vor mai fi nici copii atunci…  Să ai un prieten în familie, unul în ţară, unul în lume şi unul în Cer. Mai mulţi numai Dumnezeu poate avea. Nu sunt un om curajos, ci, pur şi simplu, mi-e ruşine să ocolesc adevărul. Trebuie să spunem adevărul aşa cum ne-am ruga lui Dumnezeu.

 

Marius MATEI