Razboiul femeilor impotriva avortului

Paginile istoriei sunt pline de ironii. Lupta femeilor pentru avort si impotriva lui e una dintre ele. Zeci de ani inainte de anii 50 si 60 cind avortul a fost legalizat in tarile occidentale, femeile au luptat energetic pentru a li se recunoaste un drept la avort. Rusia sovietica si tarile comuniste au legalizat avortul ex oficio in numele pretentiei comunismului de a fi eliberat femeia de sub tutela barbatului si de a o face egala cu el. Vremurile insa s-au schimbat. Avortul si dreptul la avort si-au pierdut, in timp, alura. Odata ce efectele avortului au inceput sa fie simtite, printre ele impactul advers asupra sanatatii fizice si emotionale a femeii, cit si declinul artificial demografic al tarilor care au legalizat avortul, atitudinile privind avortul au inceput sa se schimbe. Iar progresul in medicina si tehnologia medicala care dovedesc tot mai evident ca fetusul uman e o fiinta umana care apartine speciei homo sapiens din momentul conceptiei, au cauzat schimbari radicale a pozitiilor multor persoane privind umanitatea copilului nenascut. In consecinta, ei cer revizuirea pozitiilor oficiale a statelor privind avortul. Daca fiintele nascute au dreptul la viata, intreaba tot mai multe persoane, de ce nu si fiinta umana nenascuta? 

 

 

In primul rind al bataliei impotriva avortului si a declinului demografic sunt, fara indoiala si in toata lumea, femeile. Ficele, nepoatele, si stranepoatele femeilor care cu doar citeva generatii in urma luptau din rasputeri pentru legalizarea avortului. Aceasta realitate e un adevar de netataguit atit in tarile occidentale cit si in Romania. Ce e si mai remarcabil, insa, este ca in tarile occidentale, in special in SUA si Canada, batalia impotriva avortului a impartit miscarea feminista in doua tabere opuse. Una promoveaza cu agresivitate avortul, iar cealalta promoveaza, cu acelasi grad de agresivitate, dreptul la viata al copiilor nenascuti. Despre acest subiect fascinant,  dar putin cunoscut, scriem astazi. E un fenomen recent, putin mediatizat, dar care in ultimii ani a iesit la suprafata cu un impact remarcabil si uimitor de pozitiv. 

 

 

Peste tot in lume femeile duc o lupta acerba impotriva avortului. In Statele Unite femeile au fondat Americans United for Life, National Association for the Right to Life, Feminists for Life si alte organizatii similare care promoveaza dreptul la viata al copiilor nenascuti. Femei proeminente si influente in viata politica a Americii fac la fel. Personalitati notabile sunt Sarah Palin, fosta guvernatoare a statului Alaska, Michelle Bachman, fosta candidata la presedintia SUA in 2012, guvernatoarea statului South Carolina, guvernatoarea statului New Mexico, si altele.  Femeile americane au scontat deasemenea succese remarcabile in doar ultimele citeva saptamini. Au facut lobby cu succes in Arkansas unde avortul dupa 12 saptamini de sarcina e interzis. Au scontat un succes similar in Dakota de Nord unde cu doar doua saptamin in urma a fost redactat un amendament constitutional de interzicere a avortului dupa 6 saptamini de sarcina. Amendamentul urmeaza sa fie supus votului in noiembrie. O alta organizatie pro-vita, specializata in promovarea dreptului la viata al fetitelor nenascute in China, este Women’s Rights Without Frontiers.  

 

 

In Canada exista miscarea Real Women of Canada, o organizatie pro-life si profamilie de citeva sute de mii de persoane. In Europa functioneaza New Women for Europe, o miscare pro-familie si pro-vita care face lobby in Parlamentul European. Iar in ONU functioneaza organizatia Catholic Women’s Forum. Aceste grupuri coopereaza la influentarea documentelor internationale adoptate in conferintele ONU pentru a preveni recunoasterea unui pretins drept la avort. 

 

Romania face la fel 

 

 

Romania se conforma acestui trend si realitati internationale pozitive. Majoritatea covarsitoare a liderilor miscarii pro-vita din Romania sunt femei. Toate merita aceleasi aprecieri. Mentionam citeva dintre ele: Gerda Chisarau la Timisoara (Darul Vietii); Iuliana Petrut (Neamt); Florica Chereches (Oradea); Alina Galea (Oradea); Miorita Sateanu (Uniunea Fameilor din Bihor); Maria Dunca-Moisin (Miscarea Bunavestire din Bucuresti); Olimpia Popa (AFR Tulcea); Maria Juncan (Arad); Claudia Boghicevici (Arad); Larisa Iftime (Pro-Vita Media, Bucuresti). Eforturile acestor femei trebuie nu doar mentionate dar mai ales apreciate. Mame, bunici, sotii, aceste lidere a miscarii pro-vita din Romania dovedesc o intelepciune si vizuine inestimabila, dar care din nefericire lipseste in intregime clasei politice din Romania. Aceste femei reprezinta preocuparile si ingrijorarile societatii romane privind declinul demografic al tarii si distrugerea societatii romane cauzate de avort si destramarea familiei ca institutie sociala. Romania este binecuvintata sa le aibe si sa le auda. 

 

 

In Secolul XX sute de mii de barbati romani au murit in cele doua razboaie mondiale, cauzind o slabire notabila a vitalitatii biologice a natiunii. Femeile romane au facut o contributie enorma la revitalizarea ei dupa fiecare razboi. Dupe 1990, insa, suntem confruntati cu o atitudine noua, una parese egoista, lipsita de viziune si de perspectiva. Fara copii tara nu are viitor. Batrinii nu vor avea pensii. Tara se va goli. Romania va dispare. Generatiile trecute de femei au inteles lucrul acesta si si-au facut datoria. Unele dintre cititoarele noastre ne amintesc din cind in cind ca in traditia romana se spunea ca fiecare familie trebuie sa aibe cel putin trei copii, unul sa inlocuiasca pe mama, unul pe tata, iar unul sa-si dea viata pentru tara. E miscatoare aceasta atitudine, una care ar trebui sa caracterizeze fiecare camin din Romania si una pe care statul ar trebui sa o faciliteze printr-o politica sociala sanatoasa. Romania are nevoie de o cultura a vietii, fara de care va pieri. O cultura si mentalitate a avortului, a mortii, de fapt, va ucide Romania. Daca continuam sa privim avortul ca singura solutie pentru problemele cu care se confrunta tinerele insarcinate, Romania nu va ajunge departe.  

 

 

Materialul de mai jos explica de ce noul feminism este pro-vita si anti-avort: avortul distruge si incatusaza femeia, nu o elibereaza. Materialul a fost tradus si adaptat pentru dtra tot de o tinara femeie, Cristina Teleptean, voluntar AFR din Sighet si studenta la engleza-franceza la Cluj. Calitatea traducerii este impacabila si recomandam pe Cristina oricarei intreprinderi, firme ori organizatii care cauta un traducator de calitate. Materialul a fost publicat pe 22 ianuarie si poate fi citit in engleza, in intregime aici:http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=33884468&msgid=1748923&act=9JAO&c=585695&destination=http%3A%2F%2Fwww.thepublicdiscourse.com%2F2013%2F01%2F7677%2F%3Futm_source%3DRTA%2BItaliano%2BNew%2BFeminism%26utm_campaign%3Dwinstorg%26utm_medium%3Demail Autorul articolului esteElise Italiano. 

 

de Elise Italiano 

 

 

Un feminism care promoveaza avortul ca fiind cheia libertatii femeilor nu ne ajuta sa ne dezvoltam, sa ne pastram demnitatea si nu ne fereste de rele. Trebuie sa sprijim femeile pentru ca „alegerea” intre viata si avort sa nu mai fie dificila. Viata e alegerea naturala. Toamna aceasta [anul 2012] nu am reusit sa deschid televizorul, sa-mi deschid browserul sau sa ma plimb pe strazile din Washington DC, fara sa-i aud, sa citesc sau sa-i vad pe sustinatorii  avortului protestand impotriva Razboiului impotriva Femeilor. [Nota AFR: The War on Women / Razboiul impotriva femeilor, sloganul miscarii feministe in alegerile prezidentiale din 2012]  

 

 

Multe dintre surorile mele americane m-au solicitat sa ma alatur lor, prin intermediul reclamelor on-line, al campaniilor din usa in usa si al reclamelor politice. Priveau lucrul acesta ca pe o necesitate: era, ziceau ele, necesar sa luptam impotriva manevrelor strategice si ofensive ale unor politicieni, care aveau ca scop abrogarea unei victorii feministe atat de greu castigata – avortul, adica eliberarea de orice restrictie in ceea ce priveste libertatea noastra  reproductiva. Am fost invitata sa ma alatur unor femei care denuntau cu voce tare, in public, orice „restrictie” de genul acesta, intr-o batalie unde armele sunt cuvintele si strategia de lupta este impachetarea cauzei avortului in limbajul drepturilor civile si ale omului.  

 

 

Chiar daca este descrisa ca fiind defensiva, campania s-a dovedit a fi una ofensiva, care nu urmareste numai sa tina piept, ci si sa fie cu un pas inainte. Campania a fost sustinuta prin slogane grafice despre corpul femeii, prin confesiuni inocente tinute in public despre experiente sexuale, chiar si prin reclame in care votul era comparat cu pierderea virginitatii. A fost de asemenea o campanie in care se utiliza limbajul sinelui: drepturile mele, libertatea mea, libertatile mele. Aceasta campanie m-a izbit pentru ca este  antiteza feminitatii, prin tot ceea ce reprezinta, de la continutul sau jinitor pana la discursul sau agresiv. Aceste femei se temeau sa nu piarda nu numai lucrurile in jurul carora isi construisera vietile – accesul la contraceptie si avortul la cerere – , dar de asemenea o ideologie care  disociaza sexul de iubire, responsabilitate si, bineinteles, copiii. Chiar daca contraceptia si avortul le-ar fi in continuare permise si la indemana in cazul in care ar pierde batalia, forta ideologiei lor ar avea cu siguranta de suferit: usa s-ar deschide larg pentru vocile ce promoveaza un feminism inradacinat intr-un sol total diferit.  

 

 

Insa si mai important este ca aceste femei au convins mass-media ca toate femeile care se declara feministe sunt de acord cu ele ca femeile au nevoie sa fie fericite, sanatoase si libere. In aceasta privinta, au avut chiar si sustinerea Congresului si a Casei Albe, in ciuda respingerii unui proiect de lege pentru interzicerea avortului motivat de sexul copilului nenascut. Imi era clar ca aceasta marca a feminismului ducea lipsa de consecventa, claritate si solutii reale pentru problemele femeilor. De fapt, revista Time tocmai a publicat un articol care subliniaza faptul  ca dupa 40 de ani de la decizia Roe v. Wade care a legalizat avortul in 1973 sustinatorii avortului sunt adesea fortati sa apare cu tarie avortul.  Ei incep sa descopere ca femeile mai tinere nu prea vad avortul ca pe unul din drepturile lor fundamentale.  

 

 

Nu sunt singura in aceasta incercare de a promova vechiul feminism, in care egalitatea femeilor avea ca pret feminitatea lor. Continuand sa promoveze avortul, oamenii legii, politicienii, lucratorii sociali, avocatii, educatorii, si toate partile investite cu interes in sanatatea si starea de bine a femeii sunt distrasi de la a-i asigura femeii resursele si instrumentele de care chiar are nevoie pentru a fi fericita si sanatoasa. Argumentele in favoarea ‘alegerii’,  puse pe seama feminismului, nu functioneaza, si un argument bun poate fi facut impotriva avortului ca raspuns la nedreptatile si inegalitatile femeii. Argumentul meu arata ca avortul in cel mai bun caz functioneaza ca un bandaj pe ranile care dezavantajeaza femeile, dar in cel mai rau caz le faciliteaza. 

 

Mitul 1: Avortul le ajuta pe femei sa isi termine studiile si sa-si urmeze o cariera 

 

 

Fiecare feminista stie ca in orice societate dreapta, fetele si femeile sunt bine educate si lucreaza in economie. Intrebarea, in cazul acesta, ar fi daca educarea si cresterea copiilor sunt compatibile cu obiectivele educatiei si muncii, si de asemenea daca avortul influenteaza in mod favorabil reusitele educationale si profesionale ale femeii.  Feministiele care sustin avortul afirma ca daca femeile si barbatii au oportunitati educationale si profesionale egale, atunci femeile trebuie sa poata sa avorteze la cerere, pentru a putea sa-si continue scoala si sa-si pastreze locurile de munca si oportunitatile de viitor.  Un feminism mai bun le-ar ajuta pe femei sa aprecieze ceea ce ele sunt cu adevarat – persoane capabile sa aduca un mare bine lumii acesteia, nu doar prin educatie si munca, ci si prin nasterea copiilor. Acest tip de feminism ar sustine dezvoltarea conditiilor propice pentru femeile insarcinate, in sistemul educational si profesional.  

 

 

Sa luam Universitatea Columbia (Columbia University) din New York ca exemplu. Cand Universitatea a dat fiecarei studente o bursa de ajutor in caz de avort, presedinta grupului Columbia’s Right to Life (Dreptul la Viata al Universitatii Columbia), Julia Salazar a inceput sa caute resurse si finantari pentru studentele insarcinate care doresc sa isi pastreze si sa isi creasca copilul, concomitent cu continuarea studiilor.  Acest grup se straduieste sa reduca neajunsurile unei sarcini in afara casatoriei si sa faca ca resursele pentru studentele insarcinate sa fie mai vizibile si mai accesibile.  

 

 

Organizatia Feminists for Life (Feministe pentru Viata) se ocupa si de cazul elevelor de liceu. Potrivit cercetarilor facute de ele, unul din cinci avorturi e facut de o eleva de liceu. Asta sugereaza ca aceste tinere nu primesc ajutorul institutiilor – sub forma cazarii, a centrelor de ingrijire a copiilor, a asigurarilor de viata, etc- factori care le-ar ajuta sa-si pastreze copilul si in acelasi timp sa-si continue studiile. Chiar si Planificarea Familiala admite ca aceasta optiune i-ar ajuta si pe ei in consilierea tinerelor femei. Daca ‘alegerea’ este incadrata astfel ca femeile sa poata alege sa studieze sau sa lucreze in timp ce cresc un copil, atunci convingerea ca sarcina este un  ‘joc cu suma zero’ nu mai e relevanta.  

 

 

Feministele ar trebui sa aiba visuri mari in aceasta privinta. Ce ar fi daca companiile ar asigura suficient concediu de maternitate pentru femeile insarcinate? Ce ar fi daca femeile nu ar trebui sa isi justifice concediul de maternitate ca fiind concediu medical, chiar si in mediile de lucru relativ placute? Ce ar fi daca liceele si universitatile ar oferi servicii pentru elevele/studentele insarcinate, cum ar fi programe de munca si studiu, centre de ingrijire, asistenta medicala, astfel incat sa reuseasca sa aiba si o educatie si copii – bunuri pe care cultura noastra le-a divizat? 

 

 

Aceste facilitati ar dezvolta un feminism care ar promova lucrurile de care femeile chiar au nevoie – sustinere practica, astfel incat sa poata fi educate, si sa aiba o siguranta financiara si succes profesional. Potrivit lui Guttmacher Institute, femeile in jurul varstei de 20 de ani – cand cel mai probabil sunt in cautarea unei educatii si cariere- reprezinta mai mult de jumatate din avorturile care au loc in America in fiecare an. Acest trist fapt e o marturie pentru tinerele femei din ziua de azi: daca ramai insarcinata devreme in viata si vrei sa-ti pastrezi copilul, nu poti sa fii educata sau sa ai succes profesional. Oare nu este acest punct de vedere in dezavantajul femeii? 

 

Mitul 2: Avortul le ajuta pe femeile sarace sa iasa din saracie 

 

 

Multi dintre cei ce sustin avortul afirma ca avortul la cerere trebuie sa fie disponibil femeilor sarace, deoarece a avea mai multi copii le creste povara financiara si le mentine in saracie. In opinia lor, Planificarea Familiala si alte clinici de avort ar trebui sa fie localizate in primul rand in cartierele sarace. Potrivit lui Guttmacher Institute, 42 la suta dintre femeile care avorteaza au venituri sub 100% al Nivelului Federal de Saracie (FPL); 27 la suta din ele au sub 199%. 61 la suta din avorturi sunt facute de catre femei care au deja unul sau mai multi copii. Aceste statistici nu variaza mult de la an la an, ceea ce sugereaza ca femeile adesea raman in saracie dupa repetate avorturi. Avortul, asadar, nu scoate femeile din saracie.

 

 

Feministele trebuie sa tina cont de cauzele de baza ale saraciei femeilor. Care resurse nu sunt disponibile mamelor singure? Ce servicii de ingrijire a copiilor le sunt disponibile  prin organizatii caritabile sau din partea guvernului astfel incat sa poata sa lucreze in timp ce isi cresc copiii? Ce fel de instruire la locul de munca este disponibila? Le este oferita indrumare pentru planificarea financiara de lunga durata si independenta? Guttmacher Institute  raporteaza ca 54 la suta dintre femeile care avorteaza folosesc contraceptia cand raman insarcinate. Opt la suta dintre femeile care avorteaza nu au folosit-o niciodata. Ce fel de programe educationale  sunt disponibile pentru a invata femeile ca contraceptia nu previne sarcinile nedorite?  

 

 

In final, cine ii face responsabili pe tatii acestor copii de cresterea si sustinerea lor? Au acesti barbati cu adevarat grija de copiii si de mamele acestor copii? Ne gandim oare la o corelatie intre avort, saracie si statutul de necasatorit?  Daca nu, de ce nu luam in considerare aceste chestiuni? 

 

Mitul 3: Avortul este o solutie dreapta, facuta din compasiune, pentru viol 

 

 

Oricine a sfatuit sau a vorbit cu o femeie care a fost abuzata sexual stie ca nu exista nimic mai odios, mai violent si mai inuman decat violul. Multi dintre cei ce sunt de partea avortului sustin, dintr-un simtamint sincer de compasiune, ca o femeie care a suferit deja un act de violenta atat de grav nu ar trebui sa mai fie nevoita sa poarte sau sa dea nastere unui copil care ii va aminti de aceasta violenta.  

 

 

Chiar daca acest argument pare solid, exista argumente si mai serioase impotriva lui, dintr-o perspectiva feminista. In primul rand, care societate ar spune vreodata ca o fiica ar trebui sa moara pentru pacatele tatalui sau? In orice alta faza a vietii unei fete, majoritatea feministelor ar respinge acest rau. De ce faza cand se afla in uter ar fi ceva diferit?  

 

 

In al doilea rand, procedurile implicate in procesul de avort sunt invazive si pot fi traumatizante ele insele. Avortul poate fi numit un al doilea act de violenta comis impotriva unei femei. Numarul socant al cazurilor de abuz sexual in armata americana ilustreaza foarte bine, in mod trist, aceasta problema. Dintre femeile care doresc sa-si sacrifice vietile pentru libertate, o treime au fost abuzate sexual. Ele sunt cu 180% mai probabil sa fi fost abuzate sexual decat sa fi murit in razboi in ultimii 11 ani. Barbatii alaturi de care isi slujesc tara cot la cot comit marea majoritate a acestor violuri.  

 

 

Una din patru femei nu raporteaza abuzul, din teama de a nu fi marginalizate de catre ceilalti militari sau de a nu fi catalogate ca avand ‘tulburari de personalitate’, dupa cum au raportat mai multe femei-militare. Mai mult decat atat, in 2011, doar 240 din cele 3.192 de cazuri de abuz sexual raportate au fost investigate. Si cand ajung sa fie investigate, sunt lasate in seama altora, amanate sau calomniate. In decembrie, Senatul a adoptat un amendament la Legea de Autorizare a Apararii Nationale, care finanteaza  avortul cerut de victimele violurilor din armata. In caz contrar ar fi trebuit sa il plateasca din buzunarul propriu.  Bineinteles ca femeile vor crede ca ar trebui sa se foloseasca de aceasta optiune in cazul in care raman insarcinate dupa un abuz.   E gratis, ascunde rusinea de a fi insarcinata in cultura militara si ii permite femeii sa isi pastreze locul de munca. Ceea ce cu siguranta, insa, aceasta varianta nu ofera este un sfarsit  acestui ciclu de violenta sexuala. 

 

 

Orice femeie care a luptat vreodata pentru drepturile si protectia femeii ar trebui sa vada acest amendament ca pe un lucru de suprafata.  Dar e de asemenea  o unda verde pentru barbati de a continua abuzul sexual al femeilor militare. Femeile militare merita ceva mai bun. Merita dreptate. Femeilor din generatia mea li s-a spus ca avortul ar trebui sa fie sigur, legal si rar. In cei 40 de ani de dupa decizia Roe v. Wade din 1973 peste 53 de milioane de avorturi au fost efectuate asupra femeilor americane in numele egalitatii femeilor. E timpul sa ne deschidem ochii: un feminism care promoveaza avortul ca fiind cheia catre libertatea femeilor nu ne ajuta sa ne dezvoltam, sa ne pastram demnitatea si nu ne fereste de rele. Dar, deasemenea, o societate care doreste abrogarea deciziei Roetrebuie sa asigure mijloacele de sustinere a femeilor insarcinate, astfel incat „alegerea” intre viata si avort sa nu mai fie dificila. E timpul sa regandim cazul feminist al avortului. E timpul sa purtam adevarata lupta in numele femeii.  

 

Redam un comentariu la subiectul din saptamina trecuta. 

 

 

Buna ziua: Vreau sa spun, cu toata responsabilitatea constiintei mele, ca intr-adevar avortul este o crima. Mai rau, o crima admisa si chiar comisa de cei care ar trebui sa fie viitorii parinti ai acelor mici fiinte neajutorate care nu se pot apara in niciun fel de oribila agresiune. Nu mai este vorba acum de a impresiona ci de a atrage atentia asupra acestui gen de crima, trecuta in legalitate de unele state si comisa in ilegalitate in statele care interzic avortul. 

Motivele sunt subiective si diverse: neimplicarea responsabilitatii, teama de urmari in cazul unei varste la care prejudecatile nu admit ca poti avea un copil, teama ca o femeie nu isi poate creste singura copilul, atunci cand tatal nu doreste sa se implice si abandoneaza relatia, comoditatea, sfaturile „bine intentionate” , grija excesiva pentru prosperitatea materiala si mai nou, grija pentru felul in care femeile vor sa arate. Acum, cand o intreaga industrie cu certe si meschine intersese, propaga prin media pana la saturatie, imaginea femeii perfecte. De fapt a unei femei ireale, mai mult robot decat fiinta umana, avand in vedere procedurile de interventii chirurgicale sau non chirurgicale cat si creatiile de moda, metoda photo-shop-ului in cazul pozelor, etc, prin care se obtine acea imagine. Si motivele nu se opresc aici.  

As vrea, pentru o intelegere mai acuta a faptului ca motivatii subiective stau deasupra ratiunii si constiintei atunci cand se hotaraste un avort, sa exemplific chiar prin experienta mea. Recunosc ca am apelat si eu la asemenea procedeu criminal (prin practici ilegale). Si nu doar o data. Motivul? Teama ca nu as avea suficiente resurse de hrana (asta se intampla inainte de 1990) in cazul  aparitiei altor copii (aveam deja doi). Era atunci un fel de indoctrinare in masa, de la persoana la persoana, de la femeie la femeie, fenomen care luase asemenea amploare incat cea mai fireasca solutie, parea avortul. Un spirit gregar facea ca femeile sa se ingrozeasca pur si simlu ca nu vor avea, (fiind acea perioada binecunoscuta de lipsa a alimentelor din magazine) cu ce sa-si hraneasca copiii. Realitatea era ca desi, intr-adevar alimentele de baza lipseau din magazine si atunci cand apareau, cozile erau imense, fiecare familie avea in mod paradoxal, hrana necesara. Aprovizionarea se facea din plin si pentru o perioada mai lunga, atunci cand alimentele apareau in rafturi plus ca multe familii isi aduceau alimentele de la parintii care locuiau in mediul rural. Deci, acesta motivatie de lipsa a hranei nu era decat o isterie in masa, generata cu usurinta in acele conditii. Astfel, cuprinsa si eu de spiritul gregar existent, am apelat la avort.  Un alt motiv, a fost gandul ca imi va fi  greu sa ingrijesc mai mult de doi copii. Acea comoditate si fuga responsabilitate de care am amintit. Si ca sa fiu sincera pana la capat, un alt asemenea act l-am facut chiar in 1990 cand s-a legalizat avortul) avand ca si cauza relatia tensionata cu sotul meu in acel moment. Sunt si acum cu el, desi am avut o perioada in care am divortat, ca dupa cinci ani sa ne recasatorim. Sunt sigura ca, daca as fi nascut acel copil, nu s-ar mai fi pus problema divortului.  

Care au fost urmarile? Daca fizic, am avut norocul sa nu fiu afectata, psihic, nu s-a intamplat acelasi lucru. E adevarat, nu imediat. In timp, am inteles treptat gravitatea faptelor. Sa hotarasti moartea micii fiinte care a luat nastere in corpul tau in niste momente de extaz al simturilor, este o mare josnicie. A hotari sa iei viata acelei mici fiinte care nu se poate apara, este la fel de cumplit. Din pacate, am realizat asta tarziu dupa ce am facut ireparabilul. Si mai rau, este ca nu am constientizat situatia nici atunci cand fiica mea a ajuns la varsta  la care avea un prieten si ramanand insarcinata, a apelat la acelasi mijloc (care devenise intre timp legal). Motivul? Teama de sotul meu, care potrivit acelor prejudecati de care am mai vorbit, nu ar fi conceput ca fiica noastra sa aiba un copil la cea varsta (18 ani ) si necasatorita fiind. Vinovata insa sunt doar eu, pentru ca nu am gestionat situatia, nu i-am dat suportul necesar ci doar am apelat la rezolvarea stiuta. 

Deci, daca vreti sa stiti cum m-au afectat psihic aceste acte iresponsabile, aflati ca in afara de remuscari care imi ranesc sufletul, am foarte des vise chinuitoare in care stiu ca am copil dar nu il vad, stiu doar ca il am. Si nu il hranesc, nu il ingrijesc, uit de el. Imi amintesc dupa un timp si ma ingrozesc ca a murit, ca nu a putut trai asa, fara ingrijire. Apoi acelasi vis se repeta tot in vis. Este ingrozitor cand in vis trec prin acele clipe. Nu pot sa descriu concret spaima prin care trec cand imi amintesc in vis ca am un copil de care am uitat si ca a murit din lipsa ingrijirii. Sunt atat de reale visele astea si nu inseamna decat ca sunt pedepsita astfel de insasi constiinta mea. Iar faptul concret ca nu mai pot repara, ma chinuieste mult. 

Am acum de la fiica mea, o fetita si un baietel, nespus de dragalasi. Sunt Nanna lor!  Nu as putea supravietui fara ei. De aceea, va spun, celor care poate cititi aceste randuri, sa va cercetati bine constiinta daca sunteti in situatia de a apela la avort. Pana la urma, uitati-va in oglinda: vedeti o fata frumoasa si plina de viata, dornica de a simti bucuriile firesti ale vietii. Ce s-ar fi intamplat daca mama voastra ar fi facut avort? C. A. 

 

Nota AFR: Multumim foarte mult acestei cititoare pentru comentariul acesta atit de miscator. El spune totul si nimic nu mai trebuie adaugat. Ar fi bine sa fie citit de fiecare parlamentar, legiuitor, liderii spirituali ai Romnaiei si orice persoana influenta din Romania..