Sfaturi parentale pentru copiii mâniaţi

Mania la copii, ca de fapt si la adulti, e inevitabila si normala si chiar necesara pentru dezvoltarea lor armonioasa. Prin manie copilul isi exprima nevoile, cauta sa-si controleze sau sa-si stapineasca mediul, incearca sa devina independent. Anormal insa este modul in care reactionam si noi si ei cind ne maniem. De ce se manie copiii? Pina la ce punct e mania lor justificata si cind devine periculoasa? Cum trebuie sa reactionam noi la mania lor si care sunt pasii concreti pe care trebuie sa-i facem sa le aplanam mania? Acestui subiect foarte important dedicam comentariul de fond al editiei de astazi dindu-va sugestii pragmatice de relationare la copiii infuriati. A fost prelucrat pentru noi de Manuela Grindei, voluntar AFR Iasi, pe baza unui material mai vast pregatit de organizatia americana crestina pro-familie Focus on the Family. Ii multumim. Textul integral in engleza al materialului il aflati aici: http://www.focusonthefamily.com/parenting/your_childs_emotions/when_children_become_angry.aspx?p=1&series=1

Furia la copiii foarte mici este frecvent cauzata de neasigurarea nevoilor de baza. Astfel, daca bebelusul este flamand, izolat, daca temperatura mediului ambiant este prea ridicata/scazuta, daca are dureri de stomac sau scutecele murdare sau vrea pur si simplu sa fie tinut in brate, atunci isi va exprima furia. Ramaneti calmi, cu o atitudine pozitiva si tineti cont ca el nu poate inca sa-si controleze sentimentele. De la 18 luni la 4 ani este normal ca micutul sa inceapa sa-si exercite independenta, asa ca vor aparea momente cand se va infuria. Copilul ii vede pe cei din jur facand lucruri pe care el nu are voie sa le faca, ceea ce, cumulat cu aptitudinile sale verbale limitate, ii provoaca frustrari. De aceea, in loc sa considerati furia copilului drept ceva negativ sau sa o luati personal, priviti-o ca pe un semn al cresterii acestuia, un lucru normal si nu din vina voastra. Dr. Paul  spune ca parintii simt deseori consternare la manifestarile furiei copilului si incearca sa rezolve problema imediat. Asteptarile nerealiste de la ei insisi le pot cauza panica si auto-condamnare, ei simtind furia copilului ca pe un esec personal.

Pentru a contracara aceste situatii, creati un mediu satisfacator pentru nivelurile de curiozitate si de energie ale copilului. Aceasta poate implica alergatul afara, vizitarea unei gradini zoologice, mersul la sala, jucarii disponibile inclusiv in timpul calatoriilor, o “geanta a linistii” cu creioane, snacksuri sau jucaria de plus favorita. De asemenea, incercati sa fiti un parinte implicat, insotiti-l in cautarile lui. Daca in ciuda acestor masuri copilul este tot furios, aveti mai multe alternative:

·        Indepartati orice sursa de pericol fizic pentru copil

·        Creati-i un loc special unde sa se linisteasca si stati cu el pana se calmeaza, daca nu e suparat pe voi

·        Incercati sa intelegeti ce ii declanseaza furia, daca e ceva legat de mediu, personalitatea sa sau alti copii

·        Rugati-va pentru el.

Multa lume crede ca pe copii nimic nu-i deranjeaza pe termen lung. Totusi, furia este un semn care arata contrariul, pentru ca reprezinta un raspuns la durere. De aceea, nu ignorati sau minimizati furia copilului vostru. Pentru a gestiona corect situatia, aveti in vedere urmatoarele lucruri: (1) cercetati daca exista factori biologici care sa-i provoace furia (alergii, dificultati de invatare, probleme de dezvoltare) si cereti sprijinul unui medic pentru un diagnostic corect; (2) stresul cauzat de mediul in care traieste copilul poate fi un alt motiv al acceselor lui de furie – cauze frecvente: asteptarile prea mari fata de performantele copilului la scoala sau acasa, mutatul in alta zona, divortul parintilor, pierderea unei fiinte dragi (prieten apropiat, ruda sau a unui animal de companie); (3) Intrebati-va cand isi exprima furia copilul. In timpul de joaca? Dupa ce se trezeste? Cand este in apropierea unei anumite persoane? La un moment special al zilei? De cand s-a petrecut un anumit eveniment familial?

Retineti ca furia este un sentiment uman natural, desi multi crestini au falsa impresie ca furia este un pacat. Daca ii spuneti copilului ca nu are voie sa simta furie, atunci el va deveni un adult cu probleme emotionale, coplesit de vinovatie, care nu stie sa-si accepte sentimentele si sa rezolve situatia. Este absolut normal sa te infurii uneori, insa trebuie sa stii cum sa-ti gestionezi corect mania. Puteti sa il invatati sa se retraga intr-un loc special atunci cand e furios sau sa ii puneti in dormitor un sac de box pentru momentele de suparare. Faceti-va timp sa vorbiti cu el fara a-l invinui si rugati-va pentru el. Mai presus de toate, nu uitati ca un copil este o persoana cu emotii adevarate, asemenea voua. Daca in ciuda eforturilor voastre copilul ramane furios, solicitati ajutor profesional din partea scolii sau de la un psiholog profesionist.

Pe masura ce copilul se dezvolta intelectual si emotional, veti dori sa-i acordati mai multa responsabilitate, pentru a ajunge un adult responsabil. De exemplu, daca acesta vrea sa-si cumpere din banii lui o jucarie si stiti ca nu e o idee buna, lasati-l sa faca ce doreste si sa infrunte apoi consecintele alegerii gresite. Dr. Kevin Leman numeste aceasta „reality discipline”, pentru ca realitatea si nu voi il va disciplina. Aceasta metoda functioneaza in particular pentru copiii incapatanati si cu o vointa puternica. Desigur ca nu puteti spune da la orice, dar puteti incerca sa nu spuneti nu numai de dragul de a spune nu si sa ii spuneti da frecvent. De asemenea, este absolut necesar sa vorbiti cu micutul cand acesta nu e suparat si sa-l invatati cum sa-si gestioneze furia intr-un mod constructiv. Spuneti-i ca, fiind mare acuma, isi poate asuma mai multa responsabilitati si ca nu-i puteti fi mereu alaturi. Subliniati ca e normal sa se infurie uneori, insa modul in care reactioneaza e esential, putand sa-l ajute sau sa-i dauneze.

Va recomand o tehnica eficienta pentru aceste discutii. Este important sa o folositi la scurt timp de la episodul de furie, pentru ca s-ar putea sa nu mai tina minte mai tarziu ce s-a intamplat. Intrebati-l cum s-a simtit fizic si emotional, de ce s-a suparat, cum a raspuns, ce rezultat a avut si cum va raspunde data viitoare. In timp, va ajunge sa vada legatura dintre actiunile sale si rezultat si sa-si dea seama ca e responsabilitatea lui cum raspunde la asemenea situatii. Discutati de asemenea si de raspunsurile inadecvate, gen lovitul, injuriile sau scuipatul. Multi copii sunt foarte sinceri cand e vorba de ce e bine si ce e rau atunci cand nu sunt amenintati.

Dupa ce ati facut o lista cu ce nu e un raspuns acceptabil la manie, creati o alta lista cu ce va face cand se comporta necorespunzator. Se va izola intr-un loc special, va sta in camera lui sau ii va da o jucarie draga unui prieten? Oferiti-i si alternative sanatoase la a-si exprima furia, precum tipatul afara pana se linisteste, lovitul unui sac de box in camera lui sau desenatul unei imagini cu sentimentele sale cand e manios. Odata acest plan terminat, cu acordul ambelor parti, semnati-l amandoi si postati-l intr-un loc vizibil pentru referinte viitoare. Copilul nu va putea spune astfel ca nu a luat parte la procesul de decizie si va fi direct responsabil de raspunsurile sale. Orice-ar fi, ramaneti calm, asta ii va arata micutului ca sunteti de partea lui si ca incercati sa gasiti impreuna o solutie de gestionare eficienta a furiei.

Cum ne putem da seama daca adolescentul nostru este intr-o stare patologica de furie? Dr. Tim Murphy ne raspunde ca daca parintii se simt intrati intr-un cerc vicios al tipetelor si amenintarilor pentru a obtine ce-si doresc de la copiii lor si pentru a redobandi linistea in casa, atunci exista o problema. In plus, atunci cand parintii se simt coplesiti de accesele de furie ale copiilor, iar mania a devenit pentru acestia un mod de viata, e semn clar ca adolescentul are probleme de gestionare a furiei. Exemplul oferit de parinti este esential. Daca acestia si-au exprimat furia in mod necorespunzator in comunicarea cu adolescentul de pana atunci,  atunci probabil ca acesta ii va imita si nu le va arata respectul cuvenit daca acestia incearca sa discute calm cu el. In acest caz, trebuie sa persistati in schimbarea obiceiurilor rele, intrucat nu sunt usor de schimbat formele de relationare stabilite anterior in familie. 

In plus, desi majoritatea parintilor au cele mai bune intentii fata de copii,  s-ar putea sa fi existat momente cand nu i-au tratat pe acestia cu respectul cuvenit sau au fost nedrepti cu ei. Urmarea este aparitia furiei la copii. Ati facut vreodata fara sa vreti copilul sa se simta nedorit, controlat, manipulat sau ignorat? V-ati tinut promisiunile, ati fost realist in asteptari si ati evitat intimidarea, hartuirea sau comparatiile intre copii? Ati incercat sa-i ascultati si sa nu va folositi de ei pentru realizarea propriilor scopuri? Chiar daca ati contribuit la frustrarile copilului, nu va pierdeti speranta si credinta in Dumnezeu, ocrotitorul tuturor familiilor, si pastrati posibilitatea de comunicare cu el.

Daca, in ciuda eforturilor voastre, adolescentul nu-si corecteaza comportamentul, tratati situatia cu fermitate. Michelle Borba, doctor in pedagogie, ii indeamna pe parinti sa transmita fara echivoc ca exprimarea necorespunzatoare a furiei prin tipete sau atacuri verbale la adresa celorlalti nu va fi tolerata. De asemenea, e necesar sa stabiliti pedepse pentru incalcarile regulilor si sa le aplicati, ramanand consistent in atitudinea luata. Rezultatul va fi un tanar care se poate controla si poate iubi pe altii, avand baze solide pentru a intemeia relatii sanatoase si satisfacatoare.

Simpla pedepsire a comportamentului asociat furiei nu este suficienta, copilul trebuind sa invete din chiar exemplul parintilor cum sa-si gestioneze corect mania. Cateva metode foarte eficiente: (1) Modelati managementul furiei: “Mama se simte foarte furioasa acuma, asa ca ma voi retrage pentru a-mi redobandi stapanirea de sine.” (2) Aratati respect copiilor: nu ii insultati si nu recurgeti la violenta fizica. (3) Dati-le cuvinte sa-si exprime furia: “Stiu ca esti dezamagita sau trista sau frustrata…” (4) Identificati-va cu durerea lor: “Imi amintesc de mine cand nu am putut merge la o petrecere…” (5) Stabiliti limite pozitive: in loc de “Nu arunca papusa!”, spuneti “Dupa ce asezi papusa pe birou, putem merge la masa.” (6) Redirectionati eliberarile de energie care insotesc furia: incurajati-va copiii sa faca sport, sa picteze etc. (7) Evitati lupta pentru putere cu copilul: toata lumea pierde in aceste situatii. Daca scopul dvs. este sa controlati, il veti invata sa-i controleze pe altii. (8) Oferiti-i o perioada in care sa se calmeze: cititi impreuna o carte sau faceti o plimbare, apoi discutati calm despre ce s-a intamplat si faceti un plan pentru data viitoare.

Multumim tuturor voluntarilor nostri care s-au implicat in pregatirea materialelor noastre din vara aceasta. Specificam “in vara aceasta” deoarece majoritatea dintre ei sunt tineri studenti. Le multumim pentru ca si pe parcursul vacantei de vara si-au gasit timp sa contribuie la pregatirea materialelor noastre. Ei ajuta la depistarea materialelor de interes comun, traducerea lor, sau prelucrarea materialelor mai lungi intr-o forma viabila pentru cititorii nostri si contextul romanesc. Le dorim o vacanta placuta in continuare!

Va anuntasem cu doua saptamini in urma ca homosexualii australieni incearca, de la alegerile australiene din toamna anului trecut, sa-si obtina “dreptul” la casatorii unisex. Guvernul australian a initiat consultari cu grupuri civice si religioase din Australia pentru a simti pulsul societatii asupra acestui subiect. Data limita pentru prezentarea pozitiilor diverselor grupuri a fost 24 august cind a avut loc in parlamentul australian si o dezbatere privind oportunitatea legiferarii casatoriilor homosexuale. Din 150 de membri ai Camerei Deputatilor (House of Representatives) doar 31 s-au declarat pentru, restul impotriva. Din multele comentarii asupra acestui eveniment vi-l dam pe acesta: http://www.starobserver.com.au/news/2011/08/24/mps-begin-reporting-back-to-parliament/60049

Cum de? Sa fie oare Australia un punct de turnura in eforturile homosexualilor de a dobindi un “drept” la casatorii intre persoane de acelasi sex? Australia e o societate mult mai secularizata si libertina decit Romania si mult mai apropiata de Marea Britanie in aceste privinte. Trendurile si stilurile de viata care apar la Londra sunt duplicate la scurt timp in Melbourne si Sidney. Cum de nu casatoriile homosexuale? Cum de Australia le respinge pe cind Argentina traditionala si catolica le-a legalizat anul trecut? Credem ca raspunsul se afla in sensitivitatea de care clasa politica australiana a dat dovada privind acest subiect atit de crucial si fundamental pentru societate. Spre deosebire de socialistii argentinieni care sunt doar o curea de transmisie a ideologiei si politicii socialistilor si stangii pagine si seculare europene in Argentina, clasa politica australiana a inteles necesitatea unui consens si dialog national privind cea mai importanta institutie sociala din istoria omenirii. A dat dovada de maturitate, pe cind socialistii argentinieni, la fel ca si cei portughezi, au dat dovada de insensitivitate si iresponsabilitate. Nadajduim ca si clasa politica din Romania intelege ca institutiile sociale le determinam noi, cetatenii tarii, nu ei. Nu o mina de parlamentari motivati de pozitii ideologice radicale si de provenienta straina. Romania si ea la rindul ei si-a afirmat clar pozitia privind casatoriile homosexuale acum 6 ani cind 650.000 dintre d-tra ati semnat o petitie initiata de AFR pentru definirea in constitutia Romaniei a casatoriei barbat-femeie. Inca o data va multumim!