Stimate domnule Razvan Bucuroiu,
3 aprilie 2011
Share
Am aflat cu consternare despre atacul asupra taberei ONU din Mazar e Sharif din Afganistan, atac in care a fost ucis si un functionar ONU roman. Marturisesc insa ca am fost cel mai socata atunci cand am aflat ca acest atac s-a produs ca o forma de protest pentru arderea in mod public a unui exemplar din Coran de catre un PASTOR din Florida, in 20 martie 2011. Deasemenea, m-a socat afirmatia respectivului pastor ca: „nu se simte responsabil pentru mortii din Afganistan”. Ce anume mi s-a parut mie cel mai socant este ca respectiva persoana se pretinde slujitor al lui Dumnezeu, si in aceasta calitate pastoreste o comunitate de credinciosi! Ma intreb ce mesaj a vrut sa transmita cu acel act, care era folosul urmarit cu acest act?
Intr-o alta publicatie ortodoxa, un preot afirma despre neoprotestanti ca au o mandrie luciferica, se considera singurii detinatori ai adevarului si ii considera pe toti ceilalti crestini pierduti. Acest gest de ardere publica a Coranului dovedeste cu adevarat o mandrie luciferica si a mai sustine apoi ca nu te consideri responsabil pentru raspunsul violent este nu numai necrestineste, dar de-a dreptul luciferic. Gestul respectivului pastor mi se pare desprins din evul mediu, desprins din plina Inchizitie.
Acum, ca si in urma cu catva ani, cand s-au publicat caricaturile profetului Mahomed in Danemarca, imi vin in minte doua citate anume din sfanta scriptura: „Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos.Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate zidesc. Nimeni sa nu-si caute folosul lui, ci fiecare sa caute folosul altuia.” (1 Corinteni 10;23-24). Ma intreb acum care este folosul pe care l-a cautat cel care a ars o carte sfanta pentru milioane de oameni, ce anume a vrut acesta sa ZIDEASCA? Imi amintesc deasemenea unul din citatele mele favorite din Biblie, citatul pe care ma straduiesc sa il fac mottoul vietii mele: „Ferice de cei impaciuitori, caci ei vor fi chemati fii ai lui Dumnezeu!”
Cu stima,
Camelia Teodora Grosu
