LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

11 iunie, pomenirea soborului arhanghelului Gavriil din Aidin 11 iunie

Share

Soborul şi praznicul Arhanghelului Gavriil a început a se face în Sfântul Munte al Athosului, la o chilie a mănăstirii Pantocrator, ce se numeşte astăzi „Axion estin”, la locul cel numit Aidin. Şi a început a se face din cauza minunii pe care o vom povesti acum:

Aproape de locul mănăstirii Pantocrator, este o vale mare, care are multe chilii. Deci la una din chiliile acelea, ce era cinstită în numele Adormirii de Dumnezeu Născătoarei, locuia un ieromonah bătrân şi îmbunătăţit, împreună cu un ascultător al său. Şi fiindcă era obicei a se face priveghere în fiecare duminică la Protathon, în capitala Athosului, Careia (Karyes), într`una din sâmbete, seara, vrând să meargă bătrânul la priveghere, a zis ucenicului său: Fiule, eu mă duc ca să ascult privegherea după obicei, iar tu rămâi la chilie şi precum vei putea citeşte`ți rânduiala ta; şi aşa s`a dus.

După ce a trecut seara, iată că bate cineva în uşa chiliei; iar fratele a alergat şi a deschis, şi a văzut că era un monah străin, necunoscut lui, care intrând a rămas în chilie în noaptea aceea. La vremea cuvenită, sculându`se, au cântat amândoi rânduiala Utreniei. Şi când au ajuns la rugăciunea către Maica Domnului monahul cel de loc cânta numai „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii…” şi celelalte până la sfârşit – adică obişnuita şi vechea cântare a Sfântului Cosma (Melodul), făcătorul de cântări. Iar monahul cel străin făcea alt început al cântării, cântând aşa: „Cuvine`se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Domnului nostru”. Apoi a împreunat şi: „Ceea ce eşti mai cinstită…”, până în sfârşit. Auzind aceasta monahul cel de loc, s`a minunat şi a zis către cel ce se părea străin: Noi cântăm numai „Ceea ce eşti mai cinstită”, iar „Cuvine`se cu adevărat…” niciodată n`am auzit, nici noi, nici cei mai dinainte de noi. Deci, te rog fă dragoste şi scrie`mi şi mie cântarea aceasta, pentru ca să o cânt şi eu Născătoarei de Dumnezeu. Iar acela răspunzând, a zis: Adu`mi cerneală şi hârtie ca să scriu. Şi cel de loc a zis: Nu am nici cerneală, nici hârtie. Iar monahul cel ce se părea străin, i`a zis: Adu`mi o lespede. Deci monahul alergând, a aflat lespedea şi i`a adus`o. Şi luând`o străinul, a scris pe ea cu degetul său zisa cântare, adică: „Cuvine`se cu adevărat…”. Și, o minune! Atât de adânc s`au săpat literele pe lespedea aceea vârtoasă, ca şi cum s`ar fi scris în ceară moale. Apoi a zis fratelui: De acum înainte, aşa să cântaţi şi voi, creștinii!

Și acestea zicând s`a făcut nevăzut – căci era sfânt înger, trimis de la Dumnezeu, ca să descopere cântarea aceasta îngerească şi care este cuviincioasă Maicii lui Dumnezeu. Şi mai vârtos a fost arhanghelul Gavriil – precum se arată aceasta din titlul ce este deasupra: întru această zi adică: „Soborul arhanghelului Gavriil în Aidin”. Căci părinţii de atunci făceau sobor, praznic şi Liturghie în fiecare an la chilia Aidin întru pomenirea minunii, cinstind şi mărind pe arhanghelul Gavriil – care precum dintru început până în sfârşit a stat dumnezeiesc cântăreţ al Născătoarei de Dumnezeu şi hrănitor, slujitor şi vesel binevestitor al ei. Aşa a servit şi spre a descoperi cântarea aceasta a Maicii lui Dumnezeu, căci numai lui i se cuvine această slujbă.

După ce a venit bătrânul de la priveghere şi a intrat în chilie, a început ascultătorul lui a cânta: „Cuvine`se cu adevărat…” – după cum îngerul îi poruncise – şi a arătat bătrânului său şi lespedea cu îngerească scrisoare săpată. Iar el, acestea auzind şi văzând, a rămas uimit de această minune. Deci luând amândoi lespedea aceea scrisă de înger, au mers la Protathon şi au arătat`o protosului Sfântului Munte – şi la ceilalţi bătrâni ai kenotitei – povestindu`le toate cele ce se făcuseră. Iar ei au slăvit cu un glas pe Dumnezeu şi au mulţumit Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoare, pentru această preamărită minune. Şi îndată au trimis lespedea în Constantinopol, la patriarh şi basileu, însemnându`le prin scrisori toată cuprinderea acestei minuni ce s`a făcut.

De atunci cântarea aceasta îngerească s`a dat în toată lumea ca să se cânte Maicii lui Dumnezeu, de către toţi ortodocşii. Iar sfânta icoană a Născătoarei de Dumnezeu ce se afla în biserica chiliei în care s`a făcut această minune, a fost adusă de către părinţii Sfântului Munte în biserica Protathon, şi acolo se află pâna astăzi, aşezată în sfântul altar deasupra sintronului. Pentru că înaintea icoanei acesteia s`a cântat întâi de către arhanghelul Gavriil cântarea aceasta. Iar chilia aceea, a început a se numi: „Axion estin”, adică „Cuvine`se cu adevărat…”, şi valea aceea, în care se afla chilia, se numeşte de către toţi până astăzi, Aidin, care însemnează „a cânta” sau „cântare” – pentru că în aceasta s`a cântat întâi cântare îngerească Maicii lui Dumnezeu.

 

George Crasnean

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *