LOADING

Type to search

Stop, auto-pop!

Ortodoxie si traire

Stop, auto-pop!

Share

Stop, avto-pop! – sintagmă devenită aproape un motto, titlu de rubrică permanentă, în presa rusă, din ultimii ani. Simbol vizibil al comportamentului necorespunzător al clerului în societate. Un întreg şir de accidente de circulaţie, de care se fac vinovaţi mai mulţi clerici ai Bisericii Ruse va naşte, la Moscova, un adevărat folclor pe tema dată…

Evlavie şi superstiţii

Evlavia sinceră a credinciosului rus faţă de slujitorii Domnului, întâlniţi pe cale (fie şi la volan, manifestată printr-un scurt “salut” de semnale luminoase, care să-l bucure pe “batiuşka”) se dovedeşte a fi una fără margini. În ochii multor pravoslavnici, purtătorilor de har – chiar şi în calitate de autori ai unor grave accidente de circulaţie, mortale, uneori – nu ar trebui să li se acorde vreo pedeapsă. În buna tradiţie a ortodoxiei răsăritene, clericilor înşişi – încredinţaţi de impunitatea lor – li se pare firesc să aibă parte de un statut special în societate. Doar jurnaliştii se dovedesc a fi, iată – ca întotdeauna, de altfel – “superficialii de serviciu” în tratarea unor chestiuni atât de complexe. Doar aceştia, în viziunea noii evlavii ruseşti, sunt cei care cer, pe nedrept, pedepsirea feţelor bisericeşti de către “obştea mirenilor”. Cât despre implicarea Bisericii în dezrădăcinarea unor vechi superstiţii legate de relaţia preot-credincioşi, pravoslavnicul rus nici că vrea să audă…

Polobocul lui Creangă: «Ş-om aduce‑un popă rus/ şi te-a da cu fundu-n sus!»

Principala cauză a acidentelor de circulaţie, în Rusia, se datorează, în principal, consumului excesiv de alcool la volan. Iar preoţii ruşi nu fac excepţie de la regulă, după câte se pare. Un singur exemplu: pe data de 5 aprilie a.c., parohul bisericii Aleksandr Nevski, din satul Ignatievo, regiunea Amur, a fost “revocat din funcţie” (am păstrat sintagma folosită de agenţia de presă “Port Amur”) de către arhiereul eparhiei “Bunavestire”, din Estul îndepăratat al Rusiei. Principala învinuire: “comportament amoral, o atitudine neconformă cu cinul şi demnitatea preoţească” – după cum sună comunicatul oficial eparhial. Preotului i s-a interzis, temporar, purtarea veşmintelor clericale şi a crucii (specifică ortodoxiei muscăleşti). Din informaţii neoficiale (forumul eparhiei, putând fi considerat, totuşi, o sursă suficient de credibilă), pedepsirea clericului s-a datorat conducerii automobilului personal într-o stare avansată de ebrietate. În chiar Postul Mare. De la începutul anului 2013, pentru un comportament asemănător, vlădika Lukian, episcopul locului, avea să mai sancţioneze alţi doi clerici: un preot de mir şi un ieromonah.

Automobilele de lux şi discreditarea Bisericii

La prima vedere, nu s-ar putea vorbi, iată, de o lipsă de reacţie din partea Bisericii. În acelaşi timp, în zecile de procese aflate pe rol ale unor clerici care au fost implicaţi în grave accidente de circulaţie, Patriarhia Moscovei nu a intervenit, după câte se pare, în vreun anume fel, în încercarea de a-i disculpa pe acuzaţi.

Semnalul de alarmă tras de jurnaliştii ruşi se referă însă, în principal, la numărul tot mai mare al accidentelor în care sunt implicate feţe bisericeşti, fără a fi trecută, totuşi, cu vedere “stricăciunea” adusă de aceştia unor limuzine personale extrem de scumpe. Însuşi Patriarhul Kiril, în urma mai multor accidente de circulaţie, în care au fost implicaţi, în 2012, unii clerici din Patriarhia Moscovei, va declara, în ianuarie a.c, deplângând astfel de fapte: “Maşinile scumpe sunt un motiv în plus, pentru cei de reacredinţă, de a discredita Biserica”. Şi lucrurile, desigur, nu se opresc aici…

Jurmântul sărăciei şi monahismul rus

Dincolo de orice supersiţii şi de evlavia adânc înrădăcinată a poporului rus faţă de preoţie, faptele rămân fapte. Iar scăderile clerului şi monahismului răsăritean, de după perioada bolşevică, nu sunt, după câte se pare, doar unele de suprafaţă. Anul trecut, de pildă, la Moscova, au fost două cazuri de implicare a unor ieromonahi în grave accidente de circulaţie, soldate cu victime. În ambele situaţii, probele video ale camerelor de supraveghere vor dispărea, în mod miraculos, chiar de sub ochii instanţei. “O coincidenţă perfectă, stranie, demnă fie de introducerea într-o cronică a “Minunilor sec. al 21-lea”, fie de o premiere a unui anume departament al Patriarhiei Moscovei, reponsabil cu menţinerea relaţiilor cu forţele de securitate” – avea să comenteze, în binecunoscutu- i stil, protodiaconul Andrei Kuraev (pravmir.ru, 14 martie a.c). Cum a reuşit să deţină, cu titlu personal, unul din ieromonahii implicaţi în accidente, după jurământul votului sărăciei, mai multe automobile de lux, a căror valoare depăşeşte 15 milioane de ruble (automobile transferate, odată cu ieromonahul, într-o altă mănăstire)? – este o întrebare la care jurnaliştii de la Moscova încă mai aşteaptă un răspuns din partea Patriarhiei Ruse. Ţinând cont de faptul că voturile monahale nu se constituie, totuşi, într-un simplu act declarativ, dreptatea ar părea să fie de partea lor… Ori poate – cine ştie? – pentru unii ieromonahi ruşi, la fel ca în cazul regulilor de circulaţie, vor fi existând un cu totul alt soi de reglementări de viaţă monahală…

Gheorghiţă CIOCIOI

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *