LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

A doua zi de post, al doilea rasarit al bucuriei

Share


O noua zi de antrenament

Sublimul credintei se exprima in suferinta. Pentru ca stii cu certitudine ca la capatul acesteia se afla Invierea! Si vrei sa atingi taina mormantului gol. Sa fii inmiresmat de muzica Invierii, sa simti rugaciunea ca o paine proaspata oferita Mirelui Hristos. Pentru aceasta, te lupti cu ispitele. Ai nevoie de antrenament, nu vei castiga finala lenevind sau lamentandu-te. Astepti cu dor curatia data de Insusi Domnul prin Spovedanie. Te rogi pentru duhovnicul tau, la fel cum el te pomeneste la acatiste si, mai ales, asemenea Duhului Sfant, care Se roaga pentru tine in suspine negraite.

Timpul lui Dumnezeu

Maine voi sluji prima Dumnezeiasca Liturghie a Darurilor mai inainte sfintite a Sfantului Grigorie Dialogul: nimic altceva decat anticiparea inefabilului divin. Parintele F. imi marturisea acum trei zile: „In timpul Liturghiei, pierd clepsidra si as vrea ca aceasta stare sa nu se termine niciodata. Ce bucurie, faptul ca Domnul Hristos si sfintii ne ajuta! Iar Sfantul Spiridon al Trimitundei este ocrotitorul nostru!” Ocroteste, Doamne al cerului si al pamantului, pe vrednicul Tau tanar slujitor!

Ravna si perseverenta

Mare este Domnul Dumnezeul nostru si lucruri minunate face in viata noastra! Telefonul de ieri al lui C. readuce victoria Binelui! Ramanem pe baricade! Dar nu blocati in fata televizorului hipnotizator, ci in fata icoanei rostim rugaciunea Sfantului Efrem Sirianul: „Doamne şi Stăpânul vieţii mele, Duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie. Iar Duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie slugii Tale. Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor.” Apoi, citim Imnele Raiului, Rugaciunea primilor crestini, Paraclisul Maicii Domnului, Psaltirea si Acatistul Bunei Vestiri.

Greu, dar nu imposibil

Nu putem dobandi nimic fara osteneala. Prin comoditate, nimeni nu s-a urcat la cer. Deci, munca si rugaciune. Fara invidie, fara barfa, fara desfrau, fara furt. Daca vei cauta bani si doar atat, nu Il vei vedea pe Dumnezeu! Nu vei ajunge in Rai! Nu poti continua asa, frate I.! M., multumeste „Doamnei in alb” ca te-a salvat de la moarte, da slava lui Dumnezeu! D., multumeste ingerului ca te-a calauzit „in expeditie!”

Beatitudine

Avem nevoie de post, pentru ca auto-disciplinarea ne va scoate din gaura egoismului si ne va apropia de „teava” harului lucrator. In post, renuntam la toate mofturile (atat de placute!), nu doar la carnea de pui si la inghetata de capsuni! Lasam la o parte omul cel vechi si lucram la imbunatatirea celui nou, sadit in Hristos! Credinta este o desfatare a sufletului, o bucurie a inimii, o cascada a iubirii, nu o suma de negatii. Il descoperim pe Dumnezeu ca fiind bunatate, dar gustam din bunatatea Lui. Si nu ne mai saturam gustand, infruptandu-ne din lumina! Nu ipocrizia ne scoate din anxietate, ci beatitudinea fiecarei zile incepute cu Mirele Hristos!

Hristos – Painea vietii

Bucura-te, Sfinte Mucenice Nestorie, blandule arhiereu, ca inaintea mortii tale ai vazut in vedenie un miel de jertfa, semn al martirajului tau si nu ai dat inapoi! Luare aminte, a Sfantului Nicolae Velimirovici: „Să luăm aminte la Stăpînul Hristos Pîinea Vieţii: „Eu sînt pîinea vieţii” (Ioan 6: 48). Să luăm aminte la El ca la Pîinea prin care se hrăneşte şi trăieşte sufletul nostru. Să luăm aminte la El ca la Pîinea prin care se hrăneşte şi se luminează mintea noastră. Să luăm aminte la El ca la Pîinea prin care se hrăneşte şi se înnobilează inima noastră.” Iata Hrana pentru viata vesnica! O, Stăpîne Doamne, Dulcele nostru Iisuse, mişcă sufletele noastre ca mereu să dorească a se hrăni cu Tine şi a rămîne vii. Căci Tu eşti Pîinea Vieţii, Şi Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci. Amin!

Credinta ca instinct

Parintele Savatie Bastovoi ne readuce pe Cale: „Credinţa nu este capacitatea de a crede, căci toţi oamenii, până şi animalele, cred într-o lege a naturii. Credinţa este un instinct, ca şi foamea. Chiar şi pentru a mânca este nevoie să crezi că ceea ce mănânci este bun şi nu-ţi poate dăuna. Însă credinţa depăşeşte condiţia de instinct abia atunci când este împreunată cu dragostea. De aceea este uşor să crezi în lucrurile imediate, dar este greu să crezi în Dumnezeu. Credinţa în Dumnezeu este condiţionată de iubire. Dragostea se regăseşte doar în dragoste. O inimă iubitoare nu poate citi Evanghelia fără să creadă, deoarece se regăseşte pe sine ca într-o oglindă. Dumnezeu, fiind iubire, se descoperă celor ce iubesc. Asta e toată taina credinţei. Iubesc, deci cred.” Cea mai mare virtute ramane in veci de veci iubirea…

In rugaciunile tale zilnice, nu monopoliza discutia.

 
 
Marius Matei

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *