Ai auzit că bat clopotele, dar nu ştii la care biserică

Povestiri despre Bunul Dumnezeu (fără Rainer Maria Rilke): răsturnări spectaculoase de situaţie (minciuna este vădită). Să nu vă miraţi de asta! Când aţi crezut că lumina pierde, revine pe turnantă şi câştigă, spre stupefacţia întunecaţilor. Sfinţenia are efect multiplicativ, contagiaţi-vă de iubire! Viaţa este un pelerinaj către înviere, nu o călătorie de afaceri murdare.

Întâlniţi o persoană care vă propune o colaborare avantajoasă. Este Maica Domnului, Sfânta Fecioară Maria, care vă redeschide Raiul veşniciei.

În fiecare familie au loc schimbări neaşteptate: totul este primenit pentru vizita Musafirilor cereşti. Nu sunt OZN-uri, ci sfinţi protectori, care psalmodiază imne de laudă. Ah, iată-l pe Serafim! Da, iar acela e negresit Ipatie!

Nu semnaţi liste de adeziuni diavoleşti, pierderea va fi infinit mai mare decât aparentul câştig. Sunteţi nevoiţi să faceţi cheltuieli prevăzute de Dumnezeu: maximizarea profitului ceresc prin donaţii săracilor, aşa ne-ar sfătui Sfântul Ioan Gură de Aur. Catisma din Psaltire din zori este telefonul mult aşteptat de la Dătătorul de linişte. Aprindeţi candela faptelor bune, nu o lăsaţi să se stingă, Mirele Hristos vine pe neaşteptate. Veştile despre moştenirile pământeşti nu vă mai agită: ca fii adoptivi ai Tatălui, aveţizestre cerească. Aveţi răbdare şi nu forţaţi lucrurile, Dumnezeu lucrează, conlucraţi cu El, chiar de acum.

Psalmul îndreptării: Doamne, scapă-ne de înşelare! Ridică-ne din gropapa deşertăciunilor! E atât de frumos cu Tine, pentru că Tu eşti Izvorul Binelui, al Iubirii şi al Luminii! Toate vin de la Tine. Şi lumina şi izbânda şi viaţa. Inima să devină o păstrătoare validă a vieţii, neîntinată de păcat!

Diavolii se tem de psalmi!

Apoi, psalmii sunt mângâietori. Ne îndeamnă la Pocăinţă adevărată. La o atenţie sporită faţă de cel de lângă noi. În ziua necazului vom striga către Dumnezeu şi El ne va hrăni (Psalmistul David). Lăudaţi pe Domnul, că e bun, că mila Lui e în veci! Vom cânta Aliluia de şapte ori pe zi, spre lauda bunătăţii Tale. Nu vom prăda casa văduvei, nu vom oropsi pe orfan, nu vom fura demnitatea nimănui, pentru că nu suntem ai noştri. Suntem ai Tăi, ai veşniciei Tale, ne desfătăm în iubirea veşnică, nu pentru meritele noastre, ci pentru miliardele de picături de sânge de pe Crucea răscumpărării. Suntem regeneraţi, reconfiguraţi, reînviaţi prin mila Ta! Mulţumim, Doamne al Învierii, Te iubim!

Singura valoare adăugată este bunătatea voastră (cea mai preţioasă plus valoare în faţa lui Dumnezeu). Clar, există două împărăţii (a lui Dumnezeu şi a lui satan) şi nu puteţi fi neutri. În faţa adevărului veşnic, nu există negociere sau compromis. Nu uitaţi că slujiţi Celui mai bogat Stăpân, nu vă compromiteţi pentru 30 de arginţi contrafăcuţi. Voi nu sunteţi din lume, Dumnezeu v-a ales din lume să vestiţi Bucuria.

Nu aduceţi orice fel de mir lui Dumnezeu!

Aruncaţi la coşul istoriei putregaiurile. Multe porţi ne sunt (încă) închise. Dar, atâta timp cât dorim să intrăm pe uşa veşniciei, aceasta va fi permanent deschisă pentru noi. Doar egoismul ar putea să ne obtureze accesul. Îngerul ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului gol al lui Iisus, ca să fim martori ai Învierii. Mormântul este inima noastră, psalmodiază Sfântul Ignatie Briancianinov. Inima a fost cândva Biserică, dar acum s-a făcut mormânt. Prin Botez, Hristos a fost adus în suflet. Hristos continuă să rămână în noi, dar este rănit de purtarea noastră. Biserica inimii se preface în mormânt strâmt şi întunecos. La intrarea în Biserica inimii este prăvălită o piatră mare a egoismului, iar vrăjmaşii lui Dumnezeu pun strajă la mormânt (vor să împiedice propagarea Învierii). Sfinţii Părinţi numesc această boală nesimţire (moarte a simţurilor duhovniceşti) şi arată efectele: împrăştiere, superficialitate, înstrăinare de Dumnezeu. Credinţa voastră să nu fie moartă! Nu vă lipiţi sufletul de materie! Nu uitaţi de veşnicie! Biruitorul iadului ridică piatră de pe mormântul mentalităţii noastre pământeşti.

Când îngrop o rudenie, eu, cel viu, îngrop o parte din mine împreună cu mortul

Şi mă întorc acasă aducând în sufletul meu o parte din cel mort (Sfântul Nicolae Velimirovici). Ei bine, Hristos a vărsat toate lacrimile pentru noi, fraţii Săi, până la ultima picătură. Hristos a vărsat tot sângele pentru noi, fraţii Săi, până la ultima picătură. Nimeni nu vă plăti niciodată mai mult pentru noi decât a plătit Hristos. Morţii noştri sunt vii în Hristos şi vom cunoaşte asta când Hristos va intra în mormântul lumii acesteia pentru ultima oară.

Nu vă grăbiţi să renunţaţi, chiar dacă uneori vă este teamă!

Dumnezeu alungă fricile noastre (Sfântul Grigore Palama). E nefolositoare candela voastră, câtă vreme este fără untdelemn. Este păgubitoare lipsa milosteniei. Daţi dovadă de mult mai multă chibzuinţă! Fugiţi de neorânduiala lăuntrică, nu fiţi pricini de sminteală şi evitaţi permanent prefăcătoria!

Fiecare om este o frumoasă icoană bizantină, nu vă aruncaţi singuri la gunoi! (Cuviosul Paisie Aghiorâtul). Silicoanele rămân absurde mâzgăleli pe chipul lui Dumnezeu. Nu vă grăbiţi să vă tunaţi…

Îngeri dragi, îngeri sfinţi, mijlociţi către Dumnezeu în toate scârbele noastre şi ajutaţi-ne în călătoria noastră în această vale a plângerii!

Mulţumesc, Doamne Dumnezeule al iubirii nesfârşite, pentru marile daruri oferite zilnic! Mulţumesc, Tată Sfânt, pentru duşmanii pe care îi tolerezi, aşteptând întoarcerea lor. Le mai dai o şansă. Iartă-i, chiar nu ştiu ce fac. Ei luptă pe faţă împotriva Ta. Ei sunt acei „diavoli”, vorbitori de răi, calomniatori, care distrug armonia. Gândirea lor diabolică poate fi vindecată, dă-le înţelepciune. Mulţumesc, Părinte, că îmi dai putere să îi confrunt pe eretici, nu pentru orgoliul meu, ci pentru apărarea adevărului. Am conştiinţa împăcată.

Minciunile nu vor rămâne nedescoperite

Comploturile împotriva Bisericii lui Hristos vor ieşi la iveală. Noi rămânem la Psaltire, îi iertăm, răbdăm, ne rugăm pentru sănătatea şi mântuirea lor. Mulţumesc că îi ierţi, îmburdă-i în rai! Sporeşte-mi credinţa, să nu smintesc pe nimeni. Sunt un amărât servitor fără însemnătate, nu îmi fac decât datoria.

Merg spre Ierusalim, nu spre Babilon, chiar dacă diavolul vrea să îmi pună piedici.

Aceste împinsături, ameninţări, batjocuri fac parte din Crucea lui Hristos, asumată o dată pentru totdeauna. Nu voi face dezvăluiri senzaţionale (chiar dacă aşa ar sări traficul în aer), ca să nu smintesc. Suntem ziditori, nu surpători. Iertători, nu răzbunători.

Mărinimia Ta e fără margini, Părinte Sfânt!

Mulţumesc pentru toate bucuriile euharistice. Mulţumesc pentru iubirea Ta creatoare. Dacă nu ţi-aş mulţumi, aş fi, cu siguranţă, cel mai obraznic. Sunt doar un copil care mulţumeşte părinţilor pentru vigilenţă. Cei ce nu Îţi mulţumesc redevin păgîni, iar inima lor se întunecă (ca a lui Cain). Mulţumesc că şi eu sunt destinatarul izbăvirii. Gîndul la Tine clatină lucrarea viclean-mincinosului diavol, învinge această lucrare şi o dezrădăcinează treptat. Prin urmare, sufletul se mântuieşte.

Sunt conştient că mă aflu faţă în faţă cu Tine, singura mea nădejde

Ajută-mă să trăiesc simplu, după Evanghelie, ca fricile lumii să nu mă sufoce. Doamne, Tu eşti tot ce îmi trebuie. Nu vreau funcţii, distincţii, privilegii (le voi refuza la nesfârşit), chiar dacă alţii nu pot înţelege asta. Ajută-mă, Doamne, să mă lepăd de gândirea păgână. Ştiu că a mea cruce este o amarâtă de cruciuliţă în comparaţie cu Crucea Ta. Faraonul modern dă prea mult de lucru poporului, ca să uite să Îţi mulţumească, ca să nu mai aibă timp de nimic. Mulţumesc că mă ajuţi să Îţi fac loc în agenda mea. Nu ai nevoie de programare, o oră săptămânal, Tu ocupi tot programul meu. Chiar dacă mai sunt şi obosit, nervos, supărat, Tu mă asculţi mereu şi îmi redai bucuria, credinţa, pacea, liniştea… veşnicia.

Nu este o postare-testament, singurul Legământ este cel de pe Cruce

Dacă doresc Învierea, nu mă surprinde Crucea. Şi nu vreau să pierd veşnicia alături de Tine din vreo imprudenţă. Puterea vine doar de la Tine. Lumina vine de la Tine. Izbânda vine doar de la Tine. Toate vin de la Tine, mulţumesc! Şi pentru că dragostea Ta depăşeşte dragostea oricărui Tată, mulţumesc! Mulţumesc că vindeci inima mea cea îmbolnăvită de păcat. Nevindecată, inima nu poate deveni păstrătoarea validă a vieţii (pentru că păcatul înseamnă moarte). Mulţumesc pentru că eşti flacără şi nu mă laşi să rămân rece la inimă. Mulţumesc pentru că eşti lumină şi nu mă laşi să umblu în întuneric. Mulţumesc că i-ai dăruit sufletului o demnitate cerească, ajută-mă să respect demnitatea cerească a celorlalţi. Dacă şi aici fără Tine viata e un chin, cu cât mai mare ar fi chinul Dincolo! Mulţumesc că nu mă părăseşti niciodată, bucuria mea!

Drumul spre Rai include pocăinţa

Pocăinţa ne umple de bucurie duhovnicească. Bucuria duhovnicească ne credibilizează. Intuim bucuria din spatele nepătimirii. Bucuria este comoara noastră. Plânsul după Raiul pierdut este dorul după Înviere. Tactica pentru recâştigarea Raiului este să investim în Dumnezeu. Dacă nu iertăm, rămânem blocaţi. Pornim în căutarea Dumnezeului pierdut. Rezultatul păcatului este dez-amăgirea. Nu ne mai lăsăm amăgiţi. Gingăşia iubirii divine alungă grosolănia. Înfrânarea ţine de iubire, iar iubirea cere o nevoinţă. Sarcina noastră este de a curăţa chipul lui Dumnezeu cel întunecat de păcat. Decizia: Aşteptăm învierea morţilor, pregătindu-ne. Ne va fi împărtăşită veşnicia. Reacţia păcătosului nu este ascunderea greşelii, ci implorarea iertării. Păcatul nu trebuie justificat, ci părăsit. Prin fiecare neascultare, pierdem harul.

Pierde harul cel ce nu vrea să se smerească

Pierde Raiul cel ce nu vrea să se pocăiască, ci îşi justifică răutatea. Hristos striveşte puterea iadului, zdrobeşte moartea. Dumnezeu aşteaptă, omul să nu amâne. Suntem siguri de existenţa iertării. Esenţa Evangheliei este proclamarea iertării păcatelor. Drumul către fericire este cel al iertării. Dumnezeu dăruieşte bucurie întristării noastre. Ne mântuim nedefavorizând pe alţii. „Tu nu vei rezista!” este doar o viclenie. Nu ne gândeam să rezistăm singuri, ci împreună cu Dumnezeu. Ne unim în fapta bună, ne punem credinţa în mişcare. Dumnezeu vrea să ne vadă credinţa lucrând. Păcătuim singuri, dar ne mântuim împreună. Doamne, milostiveşte-te spre noi, neputincioşii. Nu trece cu vederea lacrimile noastre. Înoată împreună cu noi!

Deznădejdea este o teamă crescândă, o depărtare de har

Faţa deznădăjduiţilor reflectă pierderea luminii. Miza nu e păcatul în sine, ci atingerea disperării. Ştim însă că putem fi iertaţi de orice, cu condiţia să ne pară rău şi să nu recidivăm. Frica trece prin curajul mărturisirii, buzele tremurânde se vindecă printr-o inimă rugătoare. Moartea a pierdut partida, Viaţa petrece în noi. Jubilăm victoria lui Dumnezeu şi nu trădăm tabăra.

Cred în iubirea lui Dumnezeu. Cred că Mesia nu mă refuză, nu mă trimite la alt ghişeu. Aparent, mă ignoră. În realitate, se topeşte de dor şi iubire. Pe pământ neo-păgân, cer ajutor divin. Cred în puterea siguranţei credinţei. Cred în perseverenţă şi bună cuviinţă. Dă, Doamne, altora, mai năpăstuiţi, nu mie, ghiftuitului! Răspunsurile mele nu Te încântă, pentru că urme de formalism, ipocrizie şi fariseism încă. Cred în puterea Ta taumaturgică. Vreau să iau premiul I cu coroniţă de la Învăţătorul Hristos. Dar, pentru asta, se cere consecvenţă, nu un bine sporadic, aleatoriu, izolat. Ştiu că Tu dezaprobi obrăznicia şi frica. Cred că personajul principal rămâi Tu, nu Iuda! Cred că, în confruntarea dintre izvor şi stâncă, izvorul învinge întotdeauna, nu prin putere, ci doar prin perseverenţă. Cred că perseverenţa este o armă care nu dă greş niciodată în materie de iubire.

Cred că nu mă vei hrăni cu resturi. Doamne al belşugului iubirii, îmbracă-mi sufletul, încălzeşte-mi inima, vizitează-mă în temniţa lăuntrică. Vreau să găzduieşti în inima mea. Întotdeauna mi-ai depăşit aşteptările. Tu eşti scăparea şi puterea mea. Patimile nu mi-au produs decât confuzie şi desensibilizare. De aceea, vreau să mă eliberezi de ele. Vreau să elimini piedica dintre noi, pentru perpetuarea stării de veghe.

Corabia lui Hristos nu este în derivă, chiar dacă câte un Petru se mai leapădă sau câte un Iuda se mai spânzură. Nu vreau să devin un „Popescu Cineva”, nici măcar un „Altcineva”, ci doar mă străduiesc să copiez modelul hristic, fără să fiu exmatriculat pentru plagiat. Dacă ai fi redactor la Radio România Junior, cum ai capta atenţia copiilor? Oare nu prin copilării?! Ei, în Biserică nu caut ratingul, ci standardul. Cel impus de Părinţii pustiei. A fi exigent nu înseamnă a nu fi blând. Ce aşteptări ai? Despre anturaj: cine sunt utilizatorii reţelei tale sociale, sfinţii sau interlopii? Despre mântuire: ce importanţă acorzi psihoterapeutului duhovnicesc? Are dreptate polonezul Reymont:

Ai auzit că bat clopotele, dar nu ştii la care biserică.

Arca Celui Ce Este. Nici un iceberg nu ne ameninţă, câtă vreme ascultăm de Căpitan. Ne-am săturat de barcagiii păgâni, acum avem un Păstor divin. Mesia Înviat este nemişcat şi infinit! Şi nu este condiţionat de nimeni. Iar de voi păzi cuvântul Lui, nu voi vedea moartea în veac. De mine depinde, deci, El şi-a respectat partea. Fiecare poruncă păzită mi-ar putea spori cunoaşerea. Atunci de ce să mă mir că ştiu tot mai puţin? Strângem firimiturile, ca să nu se piardă nimic: nu profanăm Euharistia! Ne adunăm în jurul altarului: lumea lui Dumnezeu e minun(ată).

 

Corăbierii-sfinţi ne aduc lumini de gând: poruncile sunt lumină (pr. Teofil). Hristos nu ne predă Ştiinţe Politice, ci ne dăruieşte Lumina duhovnicească. Eu trebuie să îmi văd păcatele, nu să caut sfinţişori prin nori. Dacă nu îmi văd păcatele, încă nu am văzut ce trebuia (părintele de la Sâmbăta). Îndreptează paşii noştri spre lucrarea poruncilor Tale, spunem la Ceasul întâi. Însemnează peste noi lumina feţei Tale! Ne spune Isaia de ce nu credem: Voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi oile Mele! Oile Mele vin după Mine, iar Eu le dau viaţă veşnică! Ne ceartă şi Iezechiel: Voi beţi laptele, dar pe oile Mele nu le paşteţi. Iar oile s-au risipit din lipsă de păstor şi nu era nimeni să le-ntoarcă.

Spuma: Până şi cel mai cumpătat om din lume, scrie Edmondo de Amicis, e ca apa într-un pahar, adică dacă dă sau nu pe afară depinde de gradul de forţă al prafului efervescent pe care îl varsă în ea patima. Touche! Revin la „comediantul” Reymont: bârfa e grosolănie, bălbâială şi noroi. Părintele Onac vâsleşte alături de noi: „Câtă vreme veţi fi laolaltă în Biserică, diavolul nu vă poate face nimic.” Dumnezeu nu poate fi înlocuit cu banul! Noi ne veselim acum, dar Altcineva a suferit pe Cruce: nu ne putem vindeca doar cu bomboane. Să admirăm cerul înstelat, o imensă Cupolă! Nu suntem naufragiaţi: prindem o scândură! Scapă-ne de furtună, pentru rugăciunile prinţesei Eteldrita (devenită pustnică), ale moscovitului Vasile (cel nebun, dar pentru Hristos), ale celor nouă mii de mucenici georgieni de acum patru sute de ani, ale mărturisitorului Teofil Nija, ale lui Alexie Gneuşev (ale cărui moaşte sfinte ni le-ai adescoperit acum doi ani), ale celui împroşcat cu săgeţi (Solev), ale tinerelor martire rusoaice Evdochia Şikova, Daria Timolina, Daria Şiuşinskaia şi pentru rugăciunile tuturor aliaţilor noştri, ce ne încurajează spre liman.

 

Marius MATEI

Viata mea in Hristos