ANITA RADICS – POPAS ÎN TAINELE ICONOGRAFIEI – INTERVIU CU ICONARII MARIA-KORNELIA ŞI MATEI SCHINTEIE

***

Maria-Kornelia SCHINTEIE: Nu poate să fie o simplă pasiune. S-a întâmplat acum 17 ani, în urma botezului pe care l-am avut, săvârşit la Mănăstirea Mărcuş de către duhovnicul meu şi al lui Matei, părintele Nil Efrim, iar după o lună de zile de la primirea Sfintei Taine a Botezului, Dumnezeu a lucrat şi Harul Duhului Sfânt, şi atunci am simţit o chemare. Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar a fost rânduit ca eu să merg la un atelier de pictură iconografică şi atunci mi-am dat seama că acesta este drumul. Acest lucru s-a întâmplat pe data de 5 noiembrie, în anul 2000. Iar data de 5 noiembrie este o zi mai specială pentru că este ziua de naştere a unui mare duhovnic român, părintele Mina Dobzeu, de la Huşi, botezătorul în puşcăriile comuniste a lui Nicolae Steinhardt, marele nostru filozof român de origine evreiască. Printr-o vizită a dânsului aici, la Covasna, am reuşit să ne cunoaştem, iar de atunci am păstrat o frumoasă legătură duhovnicească. După aceea mi-am dat seama că această zi de 5 noiembrie este ziua dânsului de naştere, iar dânsul este ocrotitorul nostru spiritual şi profesional. Iar de atunci, noi păstrăm această taină, pentru că ştim că şi părintele s-a rugat mult pentru noi, pentru acest dar.

Matei SCHINTEIE: Iar acest părinte încă mai trăieşte. Se află în Episcopia Huşilor, are chilie acolo, şi este, dacă nu greşesc, printre ultimii supravieţuitori, dacă nu chiar ultimul supravieţuitor al lagărelor comuniste. Pe lângă părintele acesta, şi părintele nostru duhovnic, Nil, s-a rugat pentru noi. Însă pe toate acestea le-am aflat şi le-am înţeles după aceea. Am înţeles cine s-a rugat pentru noi, pentru că, dacă cineva te ocroteşte spiritual, tu ai puterea de a-ţi găsi drumul şi a merge mai departe. Nu a fost o intervenţie în sensul omenesc al cuvântului „trebuie să faci”, pentru că, în relaţia omului cu Dumnezeu, nimic nu se face cu forţa. Este o împreună-lucrare cu Dumnezeu şi cu duhovnicul pe care îl ai. A fost un moment şi o alegere frumoasă, pentru că am renunţat la celelalte meserii pe care le aveam. A fost o convertire practic.

Maria-Kornelia SCHINTEIE: Aşa este. Nu poţi să faci aceleaşi meserii în acelaşi timp, această cale a iconografiei fiind, mai ales, o cale mai diferită. Trebuie să alegi, să fii foarte hotărât în decizia luată şi, într-un final, să te dedici întru totul ei.

Matei SCHINTEIE: Iconografia e mai specială. Are nevoie de toată dragostea ta, de tot timpul tău, de toată pasiunea ta, de toată concentrarea ta…

Maria-Kornelia SCHINTEIE: Nu eşti un simplu pictor laic, care pictează ce doreşte atunci când doreşte. Iconografia are anumite canoane care trebuie respectate. Tu, ca pictor iconar autentic, trebuie să ai un mod de viaţă de creştin practicant, cu un ritm liturgic, pentru că altfel, întreaga muncă e zadarnică.

Maria-Kornelia SCHINTEIE: Începerea pictării icoanelor trebuie făcută după o rânduială de rugăciune: rugăciunile de dimineaţă, cele obişnuite, rostite de fiecare creştin, şi există, bineînţeles, rugăciunea iconarului, care trebuie făcută. Iar în acel moment simţi dacă te poţi apuca de acea icoană, dacă îţi e îngăduit să continui sau nu. Sunt zile în care starea sufletească nu este potrivită pentru pictarea icoanelor. Şi atunci te opreşti.

Matei SCHINTEIE: Rugăciunea poate multe. Fără rugăciune, faci totul doar cu puterea ta omenească, limitată. Însă când te rogi şi coboară Harul Duhului Sfânt asupra ta, asupra iconarului, atunci lucrurile merg altfel, după alte „legi”, decât cele omeneşti. Lucrurile merg aşa cum trebuie.

Maria-Kornelia SCHINTEIE: Noi am fost în anul 2013 la Mănăstirea Putna, la un seminar internaţional de iconografie, iar acolo, lectorul nostru, părintele Anastasie Robu, la finalul acestui seminar, a ales câţiva iconari care urmau să primească Hirotesirea întru iconari. S-a oficiat o slujbă specială, deosebită, iar de atunci, noi, alături de încă 5 persoane din Grecia, Bulgaria şi Coreea, suntem hirotesiţi întru iconari. Şi, de atunci, firesc este ca viaţa ta să intre şi să aparţină unui ritm liturgic, unei rânduieli de rugăciune, ca să poţi începe această muncă de pictare a icoanelor.

Matei SCHINTEIE: Dacă vrei ca acesta să fie un domeniu serios. Dacă nu, poţi picta o icoană ca simplu creştin, din simplă curiozitate. Dar icoanele nu sunt simple obiecte de artizanat. Ele sunt obiecte de cult. Ele au marele rol de a ajuta omul, pentru că Dumnezeu lucrează prin icoane. Iar atunci, iconarul trebuie să fie şi el pregătit, sufleteşte, duhovniceşte, ca să poată imprima în icoană ceva din duhul Ortodoxiei, ca să îşi poată face – icoana – lucrarea în lume. Atelierul nostru este, de fapt, o maternitate a icoanelor. Cineva le cheamă, ele aici se nasc şi pleacă mai departe. Şi am avut, apoi, bucuria să aflu că au ajuns în locuri inedite, la înălţimi foarte mari, în sensul că Domnul Dumnezeu a rânduit să avem o troiţă pictată la aproape 1777 metri altitudine. Avem icoane pictate în Afganistan, de exemplu. Şi cine ar fi visat vreodată că o icoană ortodoxă, a Sfântului Gheorghe, poate ajunge în Afganistan, în biserica românească, la unitatea militară de acolo? Şi alte, şi alte locuri inedite, după care trebuie să te uiţi bine pe harta Globului pentru a-ţi da seama unde se află acestea. De exemplu… Guatemala !. Recent am venit din Australia, unde am expus icoane la Melbourne şi Canberra la Primul Festival al Creativităţii Geniului Românesc la Antipozi, iar acolo s-au aflat mai mulţi ambasadori care le-au cumpărat şi am avut marea bucurie de a afla că ajung în locuri exotice, chiar. Aceasta e lucrarea lui Dumnezeu.

Maria-Kornelia SCHINTEIE: Cred că sfântul ne alege pe noi, nu îl alegem noi pe el. Dar există modele clasice care sunt reprezentate: Sfântul Nectarie, vindecătorul de cancer şi de boli, care este reprezentat într-un anumit mod, Sfântul Ioan Rusul şi mulţi alţi sfinţi. Fiecare sfânt are viaţa lui, iar ea este desfăşurată pe icoană. Într-o icoană trebuie să vezi viaţa sfântului pictat, deoarece în aceasta se află zugrăvit şi mesajul Evangheliei. Acolo este întreg mesajul care a fost transmis, scris în Evanghelie încă de acum 2000 de ani. Aşa cum spunea şi Matei, icoana este un obiect de cult care face parte integrantă din viaţa liturgică, iar atunci, firesc este ca aceasta să conţină mesajul teologic, să vorbească despre el. Deci, viaţa fiecărui sfânt trebuie să se regăsească şi să se vadă în acea icoană. La fel ca şi prăznicarele.

Matei SCHINTEIE: Noi am avut o mare teamă la început, când am înfiinţat atelierul. Eu unul simţeam această teamă legată de faptul că nu voi găsi modele. Mă întrebam de unde să fac rost de modele. Şi nu a durat o săptămână, că am avut atâtea modele primite, încât nu am ştiut cum să le aranjez, pe ce criterii… Atunci s-a văzut lucrarea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Şi mi-am dat seama, în acel moment, că aceasta nu e doar o ambiţie a mea, o lucrare dorită de mine. Ea a fost dorită chiar de Dumnezeu. Mai obţinem modele de pe internet sau de la clienţii noştri, care vin cu modelul lor. Pentru că noi suntem specializaţi pe lucru la comandă, asta înseamnă că trebuie să fim pregătiţi pentru orice model, care, desigur, respectă canoanele bisericeşti.

Maria-Kornelia SCHINTEIE: Bineînţeles! În fiecare zi petreci timp cu un anumit sfânt. Eşti înconjurat de sfinţi, cu care vorbeşti, cărora te rogi. Pe lângă truda care este depusă, acesta e un mod de viaţă în care ai ocazia de a te întâlni zi de zi cu sfinţi.

Matei SCHINTEIE: Am aflat că sporirea duhovnicească este nelimitată. Deci nu se poate ajunge la un anumit nivel. Noi nu căutăm să ridicăm nivelul în sensul de a vedea unde putem ajunge, ca la jocurile electronice. Pur şi simplu se sporeşte duhovniceşte datorită situaţiei rânduite de către Dumnezeu cu şi pentru tine. Este o împreună-lucrare, aşa cum am mai spus. Iar atunci, vezi că ai mai sporit un pic duhovniceşte. E minunat!

Maria-Kornelia SCHINTEIE: Bineînţeles că trebuie să-ţi deschizi şi tu sufletul.

Matei SCHINTEIE: Absolut! Trebuie să înveţi să iubeşti pe toată lumea, să ierţi pe toată lumea..

Maria-Kornelia SCHINTEIE: Hristos bate la uşă, dar „cleanţa” e pe partea ta. Trebuie să o deschizi, dacă vrei.

Kornelia SCHINTEIE: Eu îi rog să rămână curaţi. Îi rog să-şi păstreze această curăţie în suflet, chiar dacă anii vor trece peste ei şi vor ajunge să facă diferite meserii, sau dacă se vor lovi de anumite greutăţi, să nu uite să-şi păstreze această curăţie din copilărie.

Matei SCHINTEIE: Iar eu le doresc să rămână tineri mereu, indiferent de vârta la care vor ajunge cândva. Şi să nu uite că tinerii din Banatul de Munte sunt speciali. Şi eu am fost tânăr al Banatului de Munte şi ştiu ce înseamnă să respiri aerul de acolo. Iar cu această ocazie aş vrea să le transmit salutări prin dumneavoastră, toate gândurile de bine, să rămână buni şi să arate lumii că bănăţenii, mai ales cei de la munte, sunt oameni faini. Vă doresc să aveţi parte de spor duhovnicesc şi de bucurii nelimitate!

***

––––––-

A consemnat,