Apologie si ortodoxie
9 octombrie 2012
Share
După ce în 1976 o echipă de cercetători a statului român a semnalat undeva pe lângă Roşia Montană, pe Valea Cornei, existenţa unei galerii cu roci ciudate (amestec de praf de aur, praf de argint şi wolfram), după 36 de ani, o nouă echipă de cercetători a reluat investigaţiile, ajungând la concluzia că această galerie „hiperboreană” ar avea o vechime de peste 5500 de ani şi ar fi un fel de urmă al începuturilor civilizaţiei mondiale.
În aprilie 2012, partea canadiană care exploatează zăcămintele aurifere din zonă, în acord cu statul român, a decis în mod surprinzător închiderea cu sârmă ghimpată a zonei, oprirea exploatărilor şi izolarea totală a galeriei. Ceea ce a stârnit şi mai mult suspansul şi misterul vis a vis de acest loc. De aici, până la implicaţia SRI şi a ideii că în România s-ar ascunde vechea „Shambala”, un fel de ţinut mitic al purităţii, nu a mai fost decât un pas.
De mai multă vreme se vorbeşte aiurea despre spiritualitatea noastră ortodoxă. Se fac speculaţii ordinare şi senzaţionale, în ideea că, vezi Doamne, dacii ar fi fost yoghini, că noi românii am fi mult mai apropiaţi de spiritualităţile orientale budiste, decât de cele ortodoxe tradiţiaonale, că nouă ne-ar sta mai bine să stăm „în cap” la meditaţie, decât la rugăciune, că am repera mai uşor „energiile” telurice şi cosmice, decât pe cele ale Duhului Sfânt etc. Mai mult, o serie de oameni care nu au fiorul trăirii creştine, care nu sunt ancoraţi în rugăciune, care nu sunt stabili în moralitate, fecundează aceste idei şi produc o mare sminteală în rândul neaveniţilor.
Bieţii daci, care se cunoaşte că aveau totuşi o doctrină politeistă (Zalmolxe nu e singurul zeu adorat), sunt făcuţi precursori ai creştinismului şi monoteişti. Ba mai mult, de mai bine de două decenii, decât a început isteria cu aderarea unor români la practici spirituale orientale, se insinuează că, pe la Sarmisegetuza, se învârt valuri de energiile pozitive, existând un loc numai bun pentru meditaţii ancestrale. Acest fapt este validat şi de persoane care, întorcându-se din acel loc, afirmă că au avut o experienţă energetică extraordinară şi că acolo totuşi „este ceva”.
Sminteală mare şi înşelare. La Sarmisegetuza diavolii îi mint pe oameni, dându-le fiori, pe care unii semeni le consideră de fapt „energii pozitive”. Cercetătorilor li se inspiră ideea de originalitate, că prin „mari descoperiri” pe care le fac, ca acestea de la Roşia Montana, şi mai ales faptul că, noi românii, ne-am afla chipurile foarte aproape de „raiul yoghinilor”, adică de „Şhambala”. Că India adevărată ar fi de fapt în România. Că nu ne rămâne nimic mai mult decât să renunţăm la rugăciune şi să ne apucăm de meditaţii pe la Sarmisegetuza.
Atenţie e sminteală mare. Şi, se vede bine treaba că diavolul nu doarme!
Catalin DUMITREAN
