Arhimandritul Timotei Aioanei, un venerabil cronicar luminos al inimilor smerite

de Ierodiacon Hrisostom Filipescu, Mănăstirea Secu

Această pagină de smerită însemnare cuprinde trăiri ale unui monah care a încercat să-și aducă aminte cu pioșenie de cei pe care i-a cunoscut. Hârtia este adeseori singura martoră, ca un duhovnic ce nu are epitrahil, a unor trăiri, a unor gânduri, a unor sentimente, a unor mâhniri efemere, dar și a unor mari bucurii…

Îmi amintesc adeseori cu emoții înalte momentele îngereștilor făgăduințe. Se întâmpla cândva, la privegherea din 11 august 2007, sub tâmpla venerabilei Mănăstiri Secu, la ceas de priveghere, când, din darul lui Dumnezeu, am fost acoperit sub mantia smereniei de „scriitorul neirositelor iubiri”, de „cronicarul hăruit”, aşa cum inspirat a fost numit de către mari oameni de cultură. Pe lângă numele marelui arhipăstor al Constantinopolului pe care l-am primit cu smerenie și nevrednicie, am așezat rugăciune la picioarele Crucii, în acele zile, ca Hristos Domnul, Arhiereul cel Veșnic, cunoscătorul a toate și al inimilor noastre, să-mi picure în inimă puțină cerneală poleită cu lumină din călimara de aur a îngerilor, aidoma Preacuviosului Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei, Exarh Cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor în vremea aceea, ca unul care a primit acest odor de mare preț, cândva, la ceas de taină…

Astăzi în ascultare la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, în preajma Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei, pe lângă responsabilitatea eclesiarhiei chivotului Bisericii Ortodoxe Române şi a exarhatului cultural, așează constant pe hârtie slove nemuritoare ce poartă frânturi din viața oamenilor, evocări luminoase pline de căldură. Cuvinte miezoase, gânduri pline de erudiție, bucurii lăuntrice, întâlniri cu inimi smerite, mărturii cuvioase, duioase aduceri aminte, toate acestea vorbesc singure despre un suflet ce poartă harul condeiului…

Originar din Ţara de Sus a Moldovei, din localitatea Rădăşeni, ţinutul Fălticenilor, judeţul Suceava, Părintele Timotei Aioanei s-a născut la 13 noiembrie 1966, din părinţii Miron şi Elena Aioanei, oameni evlavioşi, gospodari şi iubitori de frumos. A urmat la Fălticeni şcoala generală şi doi ani de liceu. În perioada 1984-1989 a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamţ. În ultimul an de seminar, în toamna anului 1988, a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ, fiind tuns rasofor, la 17 decembrie 1988, de către Preasfinţitul Gherasim Cucoşel Vrânceanul, şi monah la 1 februarie 1989, de către vrednicul de pomenire Înaltpreasfinţitul Mitropolit Bartolomeu Anania, în vremea aceea Arhimandrit, retras vremelnic la Mănăstirea Văratic. Nu este puţin lucru ca la cele mai importante momente ale vieţii să fii înconjurat de chipuri luminoase !

În iulie 1989 a susţinut examenul la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti, unde a frecventat cursurile anului I de facultate, iar din anul II a fost transferat la proaspăt înfiinţată Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1993.

În anul universitar 1995-1996 a urmat un curs de limbă greacă modernă la Facultatea de Filozofie şi Litere a Universităţii din Atena, slujind în această perioadă la biserica „Sf. Pantelimon” din Atena.

A fost hirotonit ierodiacon în ziua hramului Mănăstirii Neamţ, pe 8 iunie 1989. Începând cu luna iulie 1990 a fost transferat ca slujitor la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, fiind hirotesit arhidiacon la 30 decembrie 1990, hirotonit ieromonah la 14 octombrie 1993, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, hirotesit protosinghel la 21 noiembrie 1993 şi arhimandrit la 24 martie 2002, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei de atunci.

În paralel cu slujirea la Catedrala Mitropolitană, din anul 2001 a lucrat în cadrul Cancelariei Mitropolitane, ca secretar la Exarhatul mănăstirilor şi apoi exarh cultural al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor. Din anul 2002 până în anul 2008 a fost şi membru în comisia liturgică a Arhiepiscopiei Iaşilor. Începând cu anul 2008, la invitaţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, este transferat la Bucureşti unde i se încredinţează funcţia de Exarh Cultural al mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor şi Eclesiarh al Catedralei Patriarhale.

Atent la detaliile din viața oamenilor, smerit, iubitor de cultură și artă, desprăfuind pagini de cronică, maestru al portretelor în cuvinte, Părintele Timotei Aioanei este autor a peste 10 cărți și peste 500 de studii și articole de teologie. Mănăstiri, locuri pitorești, oameni care păstrează tradițiile vii sunt o picătură din temele abordate în paginile iubitului cronicar. Această strălucire din slovele nemuritoare demonstrează, încă o dată, că iubirile adevărate nu se pierd niciodată.

Ne îndulcim cu toții din scrisul Preacuvioșiei Sale și mereu devenim contemporani cu acele chipuri zugrăvite cu multă atenţie, nume vrednice de evocări înalte, multe din ele veritabile „icoane ale Ortodoxiei Româneşti”. Inimi gemene i-au încredințat adeseori pagini de arhivă inedită. O parte însemnată din aceste epistole a văzut lumina tiparului în diferite periodice, altele așteaptă să devină adevărate opere literare. Multe dintre evocările Părintelui Timotei au devenit deja pietre scumpe, sipet de mare preț, odor ales, toată activitatea publicistică și sacerdotală fiind un psalm închinat cu smerenie Domnului.

A reprezentat Biserica Ortodoxă Română în ţară şi peste hotare la numeroase evenimente ce ţin de Viaţa Bisericii ori la diferite manifestări culturale. Este iubit şi preţuit de mulţi ierarhi atât din ţară cât mai ales de peste hotare, legând frumoase prietenii cu numeroşi teologi din Elada. Cred, că nu este departe momentul când arhiereii îl vor avea pe acest preaiubit frate în mijlocul lor, pentru ca bucuria lor să fie deplină.

 Pelerin la Locurile Sfinte, la Muntele Sinai, la Muntele Athos şi la alte locuri reprezentative pentru întreaga creştinătate, Cronicarul inimilor, poposește adeseori, ori de câte ori drumul îi revine în ținutul Neamțului, la Mănăstirile nemțene. Părintele Timotei, aşa cum afirma într-una din cărţile Sfinţiei Sale, a căutat și a aflat lumina din viața oamenilor, lumina din inimi. A agonisit lumina călcând pe urmele sihaștrilor de la Neamț, Sihăstria, Agapia, Văratic, precum şi la schiturile dimprejur, pământ binecuvântat şi sfinţit de rugăciunile şi lacrimile multor nevoitori ce au părăsit toate pentru Hristos şi Împărăţia Cerurilor.

Îl ascultăm zilnic la Radio Trinitas, ori la Televiziunea Trinitas ale Patriarhiei Române şi mereu rămânem mişcaţi de solemnitatea sacerdotală, de blândeţea şi căldura acestui suflet ales, ce a gustat din harul Duhului Sfânt.

Ambasador al concordiei, Părintele Timotei Aioanei, rămâne pentru mulţi un talentat cunoscător şi fin interpret de psaltichie, un prolific autor de cărţi şi un talentat zugrav de chipuri şi fapte duhovniceşti, o pildă vie de trăire în Hristos, un orator de excepţie, dimpreună cu alte multe daruri. Haina vieţii sale este bogat împodobită cu nestemate şi virtuţi primite în dar de la Domnul. În această frumoasă şi rodnică vieţuire, străluceşte dragostea şi binecuvântarea lui Dumnezeu.

E greu de încheiat cu cerneală neagră un portret în cuvinte a unui chip ce a aflat Lumina. La vremea culegerii roadelor cu siguranţă mare îi va fi răsplata ostenelilor în ogorul Domnului. Pot spune doar atât, că, din mila lui Dumnezeu, am însemnat cu nevrednicie o picătură din viaţa unui om ales, atins de aripa unui înger, ce m-a acoperit cu aripa mantiei sale și pe mine nevrednicul în ceasul tunderii mele în monahism …