LOADING

Type to search

BALADA MOŞULUI CRĂCIUN

Ortodoxie si traire

BALADA MOŞULUI CRĂCIUN

Share

Scenetă de   Tudora Luca

 

 

 

Prezentator

 

Când sărbătorile ne-adună

În jurul focului din vatră

Şi vântul iernii bate-n geamuri

Bătranii spun c-a fost odată

Un timp când lumea era altfel

Şi îngerii umblau prin lume …

Povestea cea adevărată

Ce strune ar putea-o spune ?

                   Despre Maria cea Fecioară

                   Şi pururea neîntinată

                   De steaua veşnic călătoare

                   Şi Naşterea cea minunată ?

Plecaţi genunchii laolaltă

În faţa blândelor icoane

Ce picură smerită jale

De sfinţi uitaţi în vechi canoane

Şi împreună cu Hristosul

Cel Viu venit din veşnicie

Aduceţi inimii prinosul

De gând curat şi bucurie !

 

Povestitor     Într-o ţară-ndepărtată

                   Ce Iudeea se numea

                   Doi drumeţi veneau odată

                   Lin calăuziti de-o stea .

                   Şi-ajungând ei in oraşul

                   Bethleem , pe înserat

                   Unde îşi avea sălaşul

                   Un hangiu , l-au întrebat :

Iosif            – Aveţi loc de găzduire ?

                   Suntem osteniţi de drum

Hangiul          –  Se vede că n-aveţi ştire

                   Păi , oraşu-i plin acum !

Iosif            -Te rugăm , numai o noapte

                    Apoi mâine vom pleca …

Hangiul      – N-avem , mergeţi mai departe

                   Poate veţi găsi ceva !

 

Povestitor      Stelele priveau de sus

                   Truda zilei ce-a apus

                   Numai una strălucea

                   Şi în slavă aştepta . 

 

                   Noaptea şi-a întins mantia

                   Somnul prinde firea toată

                   Umblă Iosif şi Maria

                   Întrebând din poartă –n poartă .

                   „Doamne !   Iosif se gândeste

                   Tot oraşu-am colindat !”

                   Dar Maria ii zambeste :

Maria         – Pe Fiul meu L-ai aflat ?

                   Lasă , nu te întrista

                   Duhul Sfânt ne va-ndrepta

                   Spre locul ce din vecie

                   L-a hărăzit Tatăl mie

                   Ca să-L nasc pe  Fiul Său

                   Să ne mântuie de rău .

                   Bate dar , încă o dată

                   La poarta cea luminată .

 

Iosif                – Deschideţi poarta îndată

                   Să intre Maica Preacurată !

 

Povestitor          Dar Crăciun , moşneag străin

                   Sta în loc privind hain :

         Nu primesc pe nimeni  —-zise

Lăsaţi porţile închise !

Şi se duse la culcare

Căci a doua zi , zi mare

Era a lui sărbătoare .

 

                   Crăciuneasa aştepta

                   Până când el adormea

                   Iute poarta descuia

                   Pe călători îi primea

                   La peşteră-i conducea

                   Unde-avea Crăciun oi multe

                   Boi,asini şi vaci cornute.

                   Şi acolo-i ascundea

                   Căci amarnic se temea

                   Ca să nu vadă , om rău

                   Prunc născut în grajdul său .

                   Şi se duse să-ncălzească

                   Apă , ca să Îl moşească

                   Pe-Acela ce va să vie

                   Fără ca moşul să ştie .

 

          Povestitor

 

Dar —minune , căci deodat`

Cerul s-a cutremurat

Zările s-au despicat

Peştera s-a luminat

Să-L primească pe Împarat !

Şi Măicuţa Preacurată

Pe Iisus Îl născu-ndată .

 

Nu ştiu cum se întâmpla

Dar Crăciun dacă afla

Foarte rău se mânia

Pe nevastă o lua

Mâinile i le tăia

Peste prag le arunca ….

Şi plângând , biata de ea

La Maria alerga

Braţele le întindea

Rănile le arata …

                   Plânse Maica Domnului  

                   Şi se ruga Tatălui

                   Pentru –ntreaga omenire

                   Şi-a lui Crăciun izbăvire

                   Pruncu-n braţe ea lua

                   De femeie se-atingea

                   Rănile îi vindeca …

                   Crăciuneasa , bucuroasă

                   La Crăciun , intră în casă

                   Cu mâinile luminând

                   Torţe vii închipuind .

Atunci Crăciun , deîndat`

Ca de fulger secerat

Plângând cu lacrimi amare

Se aruncă la picioare

La Măicuţa Preacurată

Şi-i ceru iertare , iată :

 

Crăciun      – Tu , străino , care eşti

                   Cu puterile cereşti

                   Iartă-mă , te rog , căci eu

                   Nu-L cunosc pe Dumnezeu

                   Doar nevasta mea mă ştie

                   Că sunt iute la mânie

                   Şi i-am poruncit mereu                                                                                 Să facă cum îi spun eu !

                   Dar ea nu m-a ascultat

Şi aşa s-a întâmplat …

Iar de Fiul tău , cumva

Că s-ar naşte undeva

În grajd printre dobitoace

N-am crezut şi …bună pace !

Căci sunt om fălos şi tare

Şi nu pot să dau crezare

Că-n sălaşul meu sărac

S-a născut mare Împarat

Cum , pe Fiul Său , Cuvântul ,

Să Îl lase-aşa Preasfântul ?

Iartă-mă , îţi zic din nou

N-am ştiut că-i Fiul Său !

 

Povestitor   Dar Maria , Maica Sfântă

                   Lăcrimând , astfel cuvântă :

 

Maria         – Pe Fiul meu nu l-ai vrut

                   Călători tu n-ai primit

                   Pe săraci , n-ai miluit !

                   Du-te dar şi fii pribeag

                   Să alergi din sat in sat

                   Din cetate în cetate

                   Să vezi durerile toate .

                   Şi odihnă să nu ai

                    Până când nu vei umbla

                   De la o uşă la alta

                   Şi vei bate , aducând

                   Mâncare la cel flămând

                   Bucurie la orfani

                   Nădejde la cei sărmani

                   Şi la copii bucurie

                   Domnului Împărăţie !

                   Şi iertare vei afla

                   Dacă te vei bucura

                   De glasul copiilor

                   De zâmbetul mamelor

                   De chipul sărmanilor .

                   Doar atunci vei fi iertat

                   Şi preabinecuvântat !

                   C-aşa a vrut Dumnezeu

                   Ca cei ce pe Fiul Său

                   Îl primesc cu bucurie

                   Fericiţi în veci să fie !

 

Povestitor    …. Şi se duse moş Crăciun

                   Şi umbla , mereu umbla

                   Barba-i albă se făcea

                   Sacu-n spate el ducea

                   Mila-n suflet îi creştea

                   Şi iertare căpăta .

                   Şi făcu Măicuţa Sfântă

                   Minune nemaivăzută

                   Căci cu cât din sac scotea

                   Nicicând nu se termina .

                             Şi se-ntinse apoi ca vântul

                             Vestea peste tot pamântul

                             Că în noaptea de Ajun

                             Vine-un moş pribeag şi bun

                             Care-mparte bucurii

                             Celor mai cuminţi copii

                             După lege şi credinţă

                             După chip şi stăruinţă.

                             Fie-i numele iubit

                             Şi de-a pururi pomenit !

 

Povestitor          În peştera  luminată

                   Şade Maica Preacurată

                   În braţe cu Pruncul Sfânt

                   Bucurie pe pământ !

                   Lângă dânsa cine-mi şade ?

                   Şade Iosif , omul bun .

                   Dar la dreapta , cine stă ?

                   Mihail , Arhanghelul

                   Păzind Legea Darului .

                   Dar la stânga , cine şade ?

                   Arhanghelul Gavriil

                   Cu floarea de crin în mână

                   Să ne-aducă vestea bună .

Dar povestea adevărată

Încă n-aţi aflat-o , toată :

Îngerul , Arhanghelul

Străbatu pământul

Dăruind Cuvântul …

Şi veniră iar şi iară

Domnului se închinară

Păstorii cu daruri bune

Magii călători prin lume

Copilaşi , măicuţe , taţi

Îl priveau infioraţi

Şi se închinau la Cel

Ce S-a jertfit ca un miel

Cu trup în lume venind

Bucurie dăruind

Pace şi bună voire

Şi la creştini mântuire .

 

Povestitor      Grea urgie , mult suspin

                   Era la Ierusalim

                   Căci Irod dac- a aflat

                   De Hristos , s-a tulburat

                   Oastea şi -a împrăştiat

                   Peste tot în ţara sa

                   Să-L caute şi să ia

                   Domnului Viaţa Sa .

                   Şi mult plâns a fost atunci

                   Patrusprezece mii de prunci

                   Au tăiat . O, Doamne Sfinte

                   Să ne aducem aminte !

Dar îngerul Domnului

Păzitorul Pruncului

Îi spuse lui Iosif , iată :

– Scoală Iosif deândată

Ia pe Prunc şi mama Lui

Şi  duceţi-vă-n Egipt

Până se va spulbera

Cel ce viaţa vrea să-I ia .

Acolo să aşteptaţi

Până când veţi fi chemaţi

Şi să nu te temi căci eu

Vă voi însoţi mereu.                                              

Şi-au plecat… Plecat-au iară

Călători în altă ţară

Cum suntem şi noi anume

Călători pe-această lume .

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *