LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Balcic – o umbră de veșnicie

Share

Nu suntem veșnici. Auzim de atâtea ori că ni se spune sau că spunem asta. Da. NU suntem veșnici, aici, cu trupul, pe pămănt. Nici prinții, nici regii, nici inventatorii, nici sărmanii orașelor sau satelor, nici bogații lumii nu sunt veșnici în spațiul acesta fizic. Venim, stam un pic, facem diferite lucruri, bune, rele și plecam înapoi ACASĂ. Unii păstram drumul, alții ne mai rătăcim, unii nu ajungem niciodată. Deși, acasă suntem așteptați de când am plecat.

Am vizitat Balcicul Bulgariei. Am trecut pe lângă el și am mers sa-l vizitam. Pentru că acolo e o parte din istoria poporului român, din istoria noastră, din noi. Acolo a rămas imprimata în adierea brizei amintirea reginei, iar în valurile marii, se aud bătăile din inima reginei Maria. O regină deosebita prin ceea ce a făcut, prin modul în care a făcut, prin efectele pe care faptele ei le-au imprimat în viețile atâtor oameni. De buna-seamă, când ești regina și ceea ce faci se răsfrânge asupra altor oameni, responsabilitatea ta devine imensă.

Ce om poate duce pe umerii săi o așa apăsare? Unul puternic, cu siguranță. Și regina a fost un om puternic. Prin dăruire. Nu prin forță, nu prin bogăție, nu prin influența, prin dăruire. Și-a dăruit timp, efort, bani pentru a ajuta pe romani. Nu era româncă. Dar a adoptat un popor peste care a venit să domnească. La rândul lui poporul a adoptat-o ca regina. Și încet, încet, în crâmpeiul acesta de istorie a început să se nască un colț de veșnicie. O poveste pe care romanii și-o amintesc și astăzi atunci când dau numele reginei Mariei acțiunilor sau organizațiilor filantropice. Avem Spitalul Regina Maria, Asociația Regina Maria, Crucea Roșie… Regina nu mai e aici. Ea deja s-a întors ACASĂ. Dar spiritual ei filantropic a rămas în minte ca un reper, ca un model, demn de urmat atât timp cât pe pământ exista suferință. Iar în Cer exista răscumpărare și milostivire.

La Balcic veșnicia reginei Maria se traduce în frumoasa poveste de iubire a unui om pentru un petec de pământ (atunci romanesc), pe care l-a văzut ca prefigurarea a colțișorului de Rai râvnit. E frumos Balcicul în plina vară. E frumos și melancolic. Prezenta reginei Maria respiră în fiecare colțișor. O scurta plimbare prin grădina domeniului de la Balcic, amintește de o personalitate care a iubit frumosul naturii sălbatice sau a naturii umane, și-a iubit copiii, a iubit romanii, pentru care a devenit regina lor, a suferit sufletește și trupește, s-a rugat în capela Stella Maris sau a scris și a trăit pur și simplu.

La 18 iulie 1938 regina Maria trecea la cele veșnice la Sinaia, nu la Balcic. În 18 iulie 2015, când l-am vizitat, Balcicul suferea încă de nostalgia amintirii unei prezente regale, demne, calde, fascinante. Pe domeniul întins din spațiul bulgar, regina a construit o vila pentru ea – Cuibul liniștit – și vile pentru cei care o înconjurau sau o vizitau: vila de la moara, vila printului Nicolae, atelierul de croitorie, …

Nu e un palat sau un castel

În comparație cu mastodonții pe care si-i clădesc capete mai puțin încoronate, Cuibul liniștit păstrează proporțional armonios, la nivel arhitectural, patina timpului, pe un specific tradițional romanesc. Interiorul primitor, decorat simplu, suficient, este dominat de doua spatii de referință: biroul-dormitor al reginei si spatiul de rugaciune. Sunt doua axe primordiale ale existentei reginei.

Da, știm, regina a fost o femeie foarte frumoasa. De aici, s-au născut multe legende legate de fidelitatea ei fata de rege. Multe povesti, multe speculații, dincolo de care fumul istoriei nu se risipește uneori asa de ușor. Dacă i-a fost sau nu fidela regelui nu este totuși o problema care să afecteze radical, structural mase întregi. Despre asta numai conștiința reginei poate da seama.

Ceea ce a oferit însă, ceea ce a făcut pentru ceilalți nu ar trebui să fie diluat în valul uitării. Ce regina a mers pe front să îngrijească soldații țarii? În tranșee, în spitale, printre răniți și bolnavi, nu a cunoscut frica de gloanțe și de bombe, nu s-a temut de molima, nu s-a sfiit să facă binele de care era atât nevoie. Ce alta regină și-a încurajat poporul cu atâta perseverență și a ridicat moralul romanilor în împrejurări atât de delicate? În timpul retragerii țarii în Moldova, regina Maria a promovat aspirațiile conștiinței romanești și a influențat intrarea României în război dar și încheierea păcii din 1918. Ce alta regina poate fi considerata ctitorita României întregi?

Și cred, că nicio altă regina nu a fost recunoscută din timpul vieții, atât de către colaboratori, cât și de opozanți drept una dintre figurile istorice de seama ale neamului. Ce spun alții despre regina Maria? Regina Maria, mai mult decât oricine altcineva, s-a bătut pentru a asigura reîntoarcerea Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei la România, la sfârșitul Primului Război Mondial. A dormit pe câmpurile de luptă ale celui de-al Doilea Război Balcanic și ale Primului Război Mondial, alături de soldații săi. Prin forța de nezdruncinat a voinței sale, această prințesă britanică s-a redefinit pe sine însăși ca româncă oferindu-le supușilor săi o mai bună înțelegere a ceea ce urma să fie România, decât oricare din viziunile fasciștilor sau comuniștilor autohtoni care au urmat după ea.” (Robert D. Kaplan, Balkan Ghosts – A journey through history, St. Martin’s Press, New York, 1996)

Dincolo de mintea sclipitoare în probleme de stat, regina Maria a fost o iubitoare și o colecționară de artă, susținând o serie personalități artistice și literare cu burse și bani. Este autoarea unor interesante scrieri memorialistice în română și engleză, precum și a unor povești și versuri pentru copii. Iată ce a scris în limba romana: Ilderim. Poveste în umbră și lumină, Editura literară a Casei Școlilor, București, 1921; Regina cea rea, București, 1916; Minola. Povestea unei mici regine triste, Tipografia serviciului geografic al armatei, Iași, 1918; Sămânța înțelepciunii, Cluj, 1925; Păsări fantastice pe albastrul cerului, Editura atelierelor grafice ale ziarului Universul, București, 1928; Stella Maris. Cea mai mică biserică din lume, București, 1930; Copila cu ochi albaștri, București, 1931; În numele tău și Lacrimi, publicate în „Calendarul Regina Maria pe 1918”, Tipografia serviciului geografic, Iași, 1918. Lucrări nepublicate: Scrisă când am devenit Regină, Paginile mele românești, București, Pagini scrise în decembrie 1916, Colonelul Boyle, Ioan Brătianu.

Nu am cunoscut-o direct, dar mărturiile existentei și acțiunilor unei regine, în lumina torida de la Balcic, te duc cu gândul la rostul și rolul nostru pe pământ și în cer. Colțișorul de Rai al reginei Maria rămâne în Bulgaria. De el se bucura oricine îl vizitează. Când pleci de la Balcicul reginei, poți spune cu mare convingere că veșnicia nu s-a născut numai la sat (cum spunea Blaga), ci acolo unde conștiința și faptele omului se întâlnesc cu dorința și voința lui Dumnezeu într-o dreapta credință. Nu suntem veșnici cu trupul pe pământ, dar faptele, gândurile noastre rămân în veșnicie tocmai prin efectele pe care le au asupra noastră și asupra celorlalți. Nu deținem veșnicia din mintea și din sufletul celorlalți, dar la veșnicia de Sus toți suntem chemați sa fim părtași. Fie ca vrem, fie ca nu vrem să conștientizăm aceasta realitate.

Claudia CHIOREAN

1 Comment

  1. ioDan 10 noiembrie 2016

    Iertați-mă, ați amintit de Crucea Roșie; de ce nu mai avem acest simbol pe salvările noastre, pe care
    nici comuniștii nu l-au dat jos ? Mulțumesc.

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up