LOADING

Type to search

Biblii sunt, lipsesc cititorii

Ortodoxie si traire

Biblii sunt, lipsesc cititorii

Share

Da, acum sunt multe Biblii, numai că ne întristează puţinătatea cititorilor, deşi o bună parte a acestor Biblii se distribuie gratuit , în adunările neoprotestante şi , poate , nu numai acolo.

Această distribuire poate fi apreciată, dacă n-ar lăsa o umbră de amărăciune peste bucuria creşterii numărului de cititori ai cuvântului dumnezeiesc. Deşi nu dau bani pe ele, vedem, totuşi, că preţul plătit de foarte mulţi dintre primitorii acelor Biblii este incomensurabil: părăsesc Biserica Ortodoxă străbună şi se alătură celor din cultul neoprotestant.

Amărăciunea constă nu numai în părăsirea ortodoxiei, ca monedă de plată pentru ,,marea grijă” a neoprotestanţilor privind mântuirea ortodocşilor, ci şi în comportamentul acestor „nou protestatari” faţă de cei pe care i-au părăsit.

Vis-a-vis de noii sosiţi printre ei, neoprotestanţii lasă impresia că nutresc un interes major, multă afecţiune şi sinceră amabilitate ( să fie) şi vor să pară buni şi milostivi samarineni. Dar toate aceste sentimente de frăţietate se sting repede, fiind înăbuşite de alte griji. Începătorii sunt lăsaţi să se descurce singuri cu noile „mijloace de luptă” împotriva celui rău, iar neoprotestanţii „cu trecere” sau cu multe ieşiri la amvon pleacă în căutarea altor fraţi, care încă nu-L cunosc pe Dumnezeu ( zic ei ).

Nu ştiu cum se face că în această căutare dau tocmai peste aceia care merg la biserică, la slujba Sfintei Liturghii. Nu-i caută şi nu se ostenesc cu cei nepăsători de mântuirea lor.

Despre diferenţele existente între noi, ortodocşii, şi neoprotestanţii care ne monitorizeză trăirea cotidiană cu mult sârg, nu voi comenta acum. Unele diferenţe se justifică, parţial, şi prin desebirile între Bibliile folosite de neoprotestanţi şi cele tipărite cu binecuvântarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Dar ele ar putea constitui subiectul unui alt articol.

Răspunsurile creştinilor la chemarea lui Dumnezeu diferă între ele, dar depind mult de cât suntem de ocupaţi cu cele lumeşti şi de cât de mult ne gândim la cealaltă viaţă, în cazul în care credem că ea va fi. Pe unii dintre noi, Domnul ne strigă mai tare, şi, de mai multe ori, acesta pentru că suntem mai ,,tari de urechi”şi, poate, mai slabi la vedere.

Libertatea omului de a-şi alege propriul drum în această viaţă este mai grea decât orice constrângere. În libertate greşim noi, în constrângere greşesc alţii cu noi. Şi, parcă, mai mult am dori să greşească alţii, şi nu noi.

Am adus în discuţie acest talant al libertăţii, tocmai pentru că el îşi găseşte „înmulţirea” în dorul nostru după Sfânta Scriptură. Trăind după poruncile şi voia lui Dumnezeu, vom putea zice şi noi: Doamne, talanţii pe care ni i-ai dat au sporit încă pe atât .(cf.Mt.25,20) . Plăcerea citirii şi bucuria înţelegerii Sf. Scripturi diferă de la om la om, atunci când ele îşi găsesc loc în inima noastră. A lăsa la o parte odihna nefolositoare – există şi o astfel de odihnă – căreia i s-ar mai putea spune şi osteneală, şi a citi din Sf.Scriptură sau a lăsa lucrul, de orice natură ar fi el, chiar şi numai pentru câteva momente, şi a căuta odihna şi bucuria lecturii sfinte, este semnul unei dimineţi însorite. Poate este chiar dimineaţa despre care vorbeşte psalmistul David: „Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea” (Ps.5,3). ,,Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale”(Ps.118,148). O astfel de dimineaţă a vieţii este scăldată în Lumina Soarelui Dreptăţii. Cuvântul lui Dumnezeu, citit sau auzit, dă putere şi înţelepciune, bucurie şi nădejde, pace şi încredere că numai lângă Domnul nostru putem fi în siguranţă şi în bună pază.

Psalmistul ne mai învaţă încă ceva: ,,Tânărul îşi va îndrepta calea sa prin păzirea cuvintelor Tale” (Ps.118,9); ,,Cuvintele Tale mi le-am ascuns în inimă, ca nu cumva să păcătuiesc faţă de Tine” (Ps.118,17). Şi noi trebuie să avem multă grijă de a nu păcătui în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor. Învăţătura şi poruncile Lui să le citească ochii noştri, să le înţeleagă mintea noastră, să le împlinească inima şi să aibă grijă de ele, ca nu cumva ,, cel rău să vină şi să răpească ce s-a semănat în inima noastră ” ( Mt.13,19).

Când ne ocupăm cu studiul Sf. Scripturi (fără a fi atinşi de mândria celor ce-şi spun ,,studenţi în Biblie” – martori ai lui Iehova), mintea noastră, venind în contact cu cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, se curăţă şi se sfinţeşte. Citind cuvintele lui Dumnezeu, ne descoperim pe noi înşine, ni se luminează sufletul şi trupul şi vedem pe ce treaptă a urcuşului duhovnicesc ne aflăm.

Cel ce se apropie de Sf.Scriptură, se apropie de Bunul Dumnezeu. Şi apropiindu-se, îngenunchează smerit, îşi ridică mâinile spre cer şi strigă din adâncul inimii, împreună cu Psalmistul: ,,Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, lumineză ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte” (Ps.12,4). Glasul Sf. Ap.Pavel strigă şi el către noi :,,Deşteptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos” (Ef. 5,14). ,,În ţarina Scripturii se ascund neştiute comori de aur duhovnicesc. Să le cercetăm spre a dobândi bogăţii nestricăcioase ”(Peregrin prin Sf. Scriptură pg. 51) . A nu prea înţelege, la început, cuvintele Sfintei Cărţi nu e o tragedie. A interpreta greşit ceea ce ai citit şi a-i sminti şi pe alţii cu înţelegerea ta, aceasta este marea rătăcire şi nepotrivita călăuzire a celui ce vede, chiar şi numai puţin, de către cel ce nu vede deloc. Amândoi sunt în mare primejdie de a cădea în prăpastie.

Şi, fiindcă am amintit de o posibilă rătăcire cu Sf.Scriptură în mâini, se cuvine să fim atenţi la ,, evangheliştii ” de ocazie, care ne abordează cu multă îndrăzneală şi cu un aer de superioritate în ale tălmăcirii cuvântului biblic.

Pe cei cu Biblia …la purtător îi putem învinge chiar cu arma lor. În urmă cu câţiva ani, doi martori ai lui Iehova mi-au solicitat o mică discuţie pe marginea celor scrise în Sfânta Scriptură. Am acceptat dialogul, care, încet, încet s-a schimbat într-un monolog al meu .Au avut răbdare să mă asculte, fiind surprinşi să constate că şi ortodocşii citesc în Scriptură şi că le pot sta împotrivă, cu argumente apostolice. Discuţia mea cu ei a avut un final nefericit pentru ei. I-am rugat să citescă în Biblia lor din Evanghelia după Luca la cap.10, vers.7, cele scrise acolo. Şi au citit aceste cuvinte: ,,…Nu vă mutaţi din casă în casă. S-au văzut siliţi să recunoască nerespectarea acestui îndemn al lui Iisus Hristos. De fapt, ei nici nu se mai află sub ascultarea lui Hristos. Respectă, totuşi, ceva: umblă în grupuri de câte doi (vezi Mc.6,7).

De mare folos îmi este armura Sf.Scripturi în a mă apăra de săgeţile trase (ca în vânt ) de către ,,arcaşii” neoprotestanţi. Biblia conţine multă miere duhovnicească. Omul ce cugetă lumeşte, trăindu-şi viaţa în păcat, nu o poate gusta. Sf. Ioan Gură de Aur, marele exeget al Bibliei, a scris în Omilia a XXI–a la Facere: „Dacă vei săpa fie şi doar într-o singură silabă sau într-o literă mică a Scripturii, tot vei descoperi în adânc adevărate comori ”.

Studiul Bibliei îndepărtează norii grei ai necazurilor şi fac să apară mugurii nădejdii mântuitoare şi sporeşte râvna citirii şi altor cărţi de credinţă creştin-ortodoxă.

Să fie pentru noi focul Sf. Scripturi, ceea ce a fost şi pentru Sfinţii Apostoli, curăţind rugina păcatelor noastre, voite şi nevoite.

Iosif Badiu ~ Huedin

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *