Bucurie și sărbătoare

Ce este sărbătoarea și de unde vine bucuria? E praznicul și bucuria mântuirii, salvării, izbăvirii din necaz, tristețe, nefericire. Mulți martiri au avut curajul să nu apostazieze. Mulți atei au hulit. În 1644, Oliver Cromwell încerca să interzică praznicul creștin. Se pare că a eșuat. Sărbătoarea a rămas, dar oare am pierdut bucuria?!

Problema lipsei bucuriei apare când nu mai vorbim aceeași limbă și nu ne mai suportăm. Putem reînvăța limbajul smereniei și putem exersa răbdarea. Doar Sărbătoritul este perfect. Pentru a fi fericite, sărbătorile nu trebuie să fie perfecte, ci pline de iertare, de bunătate, de delicatețe și de iubire. Depresia și furia pot face parte din categoria invitaților nepoftiți. Atunci va fi momentul să punem dogma în acțiune, să dăm dovadă de înțelegere și de reziliență. Sărbătoarea este despre generozitate, despre încredere și despre perspectivă. Nu este o emoție de conjunctură, ci o șansă de a apuca o fărâmă de veșnicie. Este o scoatere din priză, o resemnificare, o întrerupere a rutinei și o ancorare în transcendent. Nu este o petrecere privată, ci o invitație de a ne întâlni cu Sărbătoritul.

Nu este superstiția legată de Ciurica sau alte păgânisme, ci este modalitatea de a ieși din sfera materială măcar pentru un segment de timp. Este o promusiune că foamea și boala vor fi eradicate. Tocmai de aceea bogații sănătoși nu mai au bucuria. Chiar și războaie sângeroase se opresc în acest timp sacru. Bucuria este mai mult decât viziunea optimistă asupra unei situații, este încrederea deplină în împlinirea făgăduințelor divine.

Descartes scrie că bucuria provine din convingerea pe care o avem că posedăm un anumit bine, iar tristeţea din convingerea pe care o avem despre un anume rău sau un anume neajuns al nostru. Bucuria este jovialitate și bună dispoziție, nedescurajare și entuziasm (2 Timotei 3, 1). Bucuria este siguranța că vom primi un lucru bun, un cadou, o medalie, o recompensă nu pentru meritele noastre, ci din bunătatea Sărbătoritului, Care Se oferă. Este mărturisirea în plină prigoană (Fapte 5, 41), este lumina care risipește întunericul suferinței.

Chiar dacă uneori lucrurile nu merg așa cum ne-am așteptat, asta nu înseamnă că nu mai suntem bucuroși sau că nu mai prețuim sărbătoarea (Filipeni 1, 12). Suntem bucuroși de fiecare dată când ne gândim cât bine a adus Dumnezeu în viața noastră. E o mare sărbătoare de fiecare dată când dăm slavă lui Dumnezeu. Bucuria noastră va fi deplină (Ioan 15, 11). Cei lipsiți de bucurie ajung să fie lipsiți de viață, de armonie și de echilibru. Bucuria este o atitudine a celui aflat în tabăra învingătorilor (Iacov 1, 2). Un preot a murit în timpul Sfintei Liturghii și mulți se pripesc să înjure cele sfinte în comentarii răutăcioase. Cum să mai identificăm bucuria printre atâtea mizerii?!

Suntem bucuroși: am găsit comoara ascunsă (Matei 13, 44). Pentru a păstra acest tezaur, este nevoie ca speranța noastră să nu fie lipsită de consistență. Tot ceea ce este superficial ne distrage de la slujirea lui Dumnezeu și de la păstrarea bucuriei. Omul de azi este pasărea din colivie, care nu cântă de bucurie, deoarece încă nu știe că nu știe să zboare. Hristos ne eliberează și ne schimbă perspectiva: transformă durerea noastră în veselie. Nimeni altcineva nu are puterea să facă asta.

Surzenia noastră duhovnicească este cauzată doar de neatenție. Dacă am fi atenți, am auzi cuvântul divin. Raiul se poate pierde din neatenție. Câte un șoc ne mai trezește, dar ațipim iar. E nevoie de o trezvie continuă, de vigilența santinelei în post. Avem nevoie să scăpăm de toate blocajele mentale care ne împiedică să ne bucurăm de toată libertatea pe care ne-a dăruit-o Hristos. Să nu osândim pe nimeni. Oricine respinge iubirea lui Hristos se osândește singur.