LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Bunicii Mântuitorului Hristos zămislesc pe Maica Vieţii noastre!

Share

Prin zămislirea Maicii Domnului s-a pus începutul mântuirii, aşteptată cu nerăbdare şi cu smerenie, de foarte mulţi oameni, pe parcursul Vechiului Testament. De naşterea Maicii Domnului s-au bucurat atât îngerii, cât şi oamenii, văzând începutul împlinirii proorociei mesianice.

De astăzi, 9 Decembrie şi până pe 8 Septembrie (când prăznuim Naşterea Maicii Domnului) sunt 9 luni, precum şi de pe 25 Martie (Buna Vestire) şi până pe 25 Decembrie (când sărbătorim Naşterea Domnului). Aceasta poate fi o explicaţie a faptului că sărbătorile din calendarul creştin nu sunt condiţionate de o cronologie strictă; în Biserică, timpul este, întâi de toate, duhovnicesc.

Înaintaţi în zile, ajunşi la vârsta la care mulţi oameni îşi cresc nepoţii, drepţii Ioachim şi Ana au fost binecuvântaţi pentru a conlucra cu Dumnezeu, la crearea ,,Bisericii însufleţite”a Mântuitorului lumii.

Întristaţi de nenaşterea de prunci şi ocărâţi de conaţionali, care îi socoteau nevrednici a participa la rânduielile de la Templu, cei doi bătrâni îl roagă pe Tatăl ceresc, făgăduindu-I, că de vor dobândi un copil, îl vor închina Domnului. Dezamăgiţi de comportamentul oamenilor, dar profund credincioşi lui Dumnezeu, nu s-au deznădăjduit, ci au suferit rigurozitatea prescripţiilor Legii, cu multă răbdare, încredinţaţi că ,,ceea ce e cu neputinţă la oameni, e cu putinţă la Dumnezeu”(Luca 18, 27).

După ce îngerul bunelor vestiri, Sfântul Arhanghel Gavriil, le spune că rugăciunile lor au fost ascultate, făcându-le cunoscută bunăvoinţa dumnezeiască, părinţii Sfintei Fecioare Maria mulţumesc lui Dumnezeu cu recunoştinţă pentru darul vieţii.

Sfânta Tradiţie ne informează asupra genealogiei părinţilor Maicii Domnului. Sfântul Ioachim era fiul lui Barpatir, din neamul regelui David, căruia Dumnezeu i-a făgăduit că Mântuitorul se va naşte din urmaşii lui. Sfânta Ana era din neamul lui Levi, fiica marelui Preot Matan şi a soţiei sale Maria, care aveau trei fete: Maria, Sovi şi Ana. Sora cea mai mare, Maria, a născut pe Salomeea; Sovi a născut pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, iar Ana s-a cununat cu Ioachim şi a născut pe Maria, Maica Domnului. Astfel, Salomeea, Elisabeta şi Maria, Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, erau verişoare, iar după descendenţa sa trupească, Hristos Domnul era văr de gradul doi cu Sfântului Ioan Înaintemergătorul.

Semnificaţia numelor Ioachim (,,Dumnezeu se înalţă”) şi Ana (,,bunăvoinţă, milă”) ne arată faptul că Dumnezeu, în măreţia Sa, se smereşte din bunăvoinţă, milă şi iubire pentru oameni, făcându-se Prunc, pentru ca pe om să-l înalţe, să-l reaşeze în comuniune cu Sine. Dumnezeu se înomeneşte pentru a ne îndumnezei şi se naşte din Fecioară pentru a ne mântui. Dumnezeu Fiul conlucrează cu drepţii Ioachim şi Ana, pregătindu-şi venirea Sa în trup. Chiar dacă am fi tentaţi să afirmăm că Hristos nu şi-a cunoscut bunicii, întrucât aceştia trecuseră la Domnul, înainte de Naşterea Sa, totuşi, ştiind că Fiul lui Dumnezeu este Cel ce s-a întrupat din Pururea Fecioara Maria, suntem convinşi că bunicii Săi ,,au fost cunoscuţi de Dumnezeu”, chiar înainte de Întruparea Sa, atunci când i-a chemat la această demnitate şi slujire.

În icoana Maicii Domnului cu Pruncul vedem pe om, purtându-L pe Dumnezeu pe braţe, ţinându-l aproape, lângă inimă, iar pe Dumnezeu, în familiaritate cu omul. Omenitatea, reprezentată de Maica Domnului, îl poartă pe braţe, cu dragoste maternă, pe Dumnezeu-Omul, în timp ce Acesta ne îmbrăţişează cu iubirea Sa dumnezeiască, izvorâtă din paternitatea Sfintei Treimi.

Iubirea faţă de toţi oamenii, purtători ai chipului lui Dumnezeu, trebuie să fie o constantă a vieţii creştine. Pomenirea înaintaşilor e o datorie sfântă ce ne mijloceşte intrarea în comuniune cu ei, păstrând legătura neîntreruptă dintre generaţii. O maximă ne atenţionează: ,,Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar mărirea fiilor sunt părinţii lor” (Proverbele lui Solomon 17, 6). Respectarea părinţilor este o poruncă dumnezeiască, dar cinstirea se extinde şi asupra bunicilor şi a părinţilor duhovniceşti, care ne transmit cu dragoste, valorile perene ale vieţii.

Bunicii Mântuitorului Hristos reprezintă modelul familiilor credincioase, fiind exemple de soţi, bineplăcuţi lui Dumnezeu. Ei sunt mijlocitori ai răscumpărării primei perechi de oameni, Adam şi Eva, dar şi a întregului neam omenesc, care a dăruit lui Dumnezeu, cu ocazia Naşterii Sale, o Fecioară Maică.

Dumnezeieştii Părinţi Ioachim şi Ana sunt ocrotitori, mângâietori şi vindecători ai familiilor care nu au copii, dar care îşi pun nădejdea în mila şi bunătatea lui Dumnezeu. Ei sunt chipuri blânde ale: smereniei, răbdării, privegherii, postului, credinţei, stăruinţei şi nădejdii în rugăciunea cu lacrimi aducătoare de bucurie, pentru dobândirea cererilor de folos.

Învăţăm de la bunicii lui Hristos, responsabilitatea de a trăi creştineşte, pentru ca Dumnezeu să lucreze prin urmaşii noştrii, căci orice început bun, manifestat prin dorinţa şi voinţa omenească, este încununat doar de ajutorul şi harul Domnului.

Suntem chemaţi să devenim purtători de Dumnezeu, de fiecare dată când ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului, făcându-ne ,,Temple ale Duhului Sfânt”, ,,maici duhovniceşti ale lui Hristos”, ,,Biserici însufleţite”; Mântuitorul Iisus Hristos, născându-se şi în sufletele noastre, precum odinioară, în peştera din Betleem.

Alexandru MĂLUREANU

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *