Ortodoxie si traire

Căile întunecate ale celor care trăiesc departe de Dumnezeu!

Lumea Credintei 12 noiembrie 2012

„Iar[…] voi[…] eraţi morţi, prin greşealele şi prin păcatele voastre, în care aţi umblat mai înainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stăpînitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării, între care şi noi toţi am petrecut odinioară (Efeseni 2: 2-3).

Iată o cale care este una şi aceeaşi: calea pierzaniei desăvîrşite, al cărei capăt este fără de întoarcere.

Potrivit veacului lumii acesteia înseamnă potrivit voii căpeteniilor diavoleşti care locuiesc în văzduh; potrivit duhului care lucrează acum în fiii neascultării înseamnă că în felul în care trăiesc acum cei care pururea se luptă cu Dumnezeu şi hulesc Legea Lui, aşa au trăit odinioară şi cei de dinaintea venirii lui Hristos pe pămînt, inclusiv aceia cărora Sfîntul Apostol le adresează această epistolă.

Dar cine este, fraţilor, stăpînitorul puterii văzduhului?

El este o întreagă legiune de duhuri necurate care se mişcă neîncetat în văzduh. El face ca aerul pe care îl respirăm să fie adesea apăsător, greu şi chiar mortal, şi ei împiedică sufletele celor răposaţi în calea înălţării lor către cer, după ieşirea lor din trupuri. Ei înşeală duhul omului spre lucrarea tuturor felurilor de rău; ei ispitesc sufletul omului cu toată felurimea păcatelor. Cu toate acestea, ei nu au puterea de a porunci sufletului să păcătuiască; ei nu pot decît să se insinueze în gîndul omului, să-1 ispitească şi să îl murdărească.

Ei au avut însă înainte de venirea Mîntuitorului puterea să lucreze mult mai poruncitor şi mai direct asupra neamurilor decît asupra poporului lui Israel. Asupra neamurilor păgîne ei căzuseră ca şi o plagă de muşte ce se abate asupra stîrvurilor moarte. Asupra israelitilor, însă, ei acţionau mai de departe, cu ispite mai perverse şi mai viclene. Ei s-au ţinut mai departe de poporul lui Israel din pricina Numelui Domnului, care era între israeliţi cunoscut şi vestit de-a lungul generaţiilor. Domnul lisus Hristos a împrăştiat însă puterile diavoleşti şi le-a smuls boldul otrăvit al morţii, astfel încît din ei nu au mai rămas decît fantome goale, umbre neputincioase şi tremurătoare care se risipesc în secunda în care se rosteşte Numele lui Hristos sau se însemnează omul cu Semnul Sfintei Cruci.

O, Stăpîne Doamne lisuse Hristoase, Cela Ce eşti împăratul şi Mîntuitorul nostru, ajută-ne nouă întru libertatea cîştigată de Tine pururea să vieţuim! Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!