Când iubim

     Uneori, când ne aşteptăm mai puţin sau credem că ne dorim mai puţin. „Nu sunt pregătit(ă) acum! Am alte priorităţi!” Dar Dumnezeu ştie prea bine că sunt doar pretexte acestea. Că în fapt, ne e teamă. Că ne-am obişnuit cu singurătatea. Cu rutina, care nu ne cerea eforturi. Pe când ea, Iubirea, da, la început. Ne scutură de comoditate, ne „obligă” să ne gândim nu doar la noi, ci şi la cealaltă persoană, uneori chiar să uităm de noi şi să ne gândim doar la ea. Să facem tot ce depinde de noi ca să-i fie bine. Fără limite şi fără condiţii. Simplu,firesc, ca şi cum am face pentru noi înşine. Şi facem, cu o bucurie fără seamăn. Prindem aripi şi aflăm că, împreună, zborul e mai uşor. Şi mai aflăm că ne dorim să devenim mai buni. Astfel,  ne schimbăm, de la o zi la alta, în bine, înflorim. „Eşti îndrăgostit(ă), altfel nu se explică!”  Şi Iubirea demolează, spulberă toate prejudecăţile, barierele, tiparele în care o încorsetam, în care ne îngrădeam viaţa. Iubirea, aşa cum e ea, care ne face să ne descoperim aşa cum suntem noi de fapt: întregi, adevăraţi, buni, frumoşi, armonioşi, puternici, iertători, îngăduitori, înţelegători, altruişti, plini de pace, înţelepţi, fericiţi. Doar trăind iubirea, doar simţind-o până la cea din urmă moleculă din noi, înţelegem că nu noi îi facem o favoare celuilalt, când iubim, ci Dumnezeu ne face nouă, sădindu-ne în inimă sămânţa Iubirii. Pe care trebuie s-o facem să încolţească, apoi s-o îngrijim cum se cuvine pentru a creşte, a se desăvârşi, a da roade. Ce bogaţi suntem când iubim! Cum n-am fost şi nu vom mai fi vreodată, de nu rămânem în Iubire. Ne cunoaştem cu adevărat atunci când iubim. Doar când iubim. Cu adevărat. Pe noi, pe Dumnezeu şi lumea Sa, cu tot ce-i bun şi frumos în ea.

     Acum aproape două milenii, El, Iisus, ne-a dat „măsura” Iubirii fără de măsură, aceea adevărată, deplină, fără condiţii, fără limite. Şi ne-a mai dat „poruncă nouă”: „Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul”. Porunca Iubirii, pe care s-o îndeplinim firesc, nu de frică, ci din iubire. Mereu din iubire, căci „Dumnezeu este Iubire, şi cel ce rămâne în Iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el”. Amin!

                                                                                                    Dr. Maria Dragotă