Care sunt cauzele divortului in familie
Share
Și duhovnicii se plâng de faptul că în ultima vreme apar foarte multe divorțuri, fie la familii care au ajuns la o anumită maturitate, fie la unele ce abia și-au început căsnicia. Este un lucru înfiorător această realitate! Sfântul Teofan zăvorâtul ne arată care este pricina în general față de aceste lucruri ca să știm unde să acționăm. Cunoscând pricina problemelor în viața noastră vom ști ce avem de făcut pentru a salva această situație în așa fel încât să fie bine, să fie spre folos veșnic. Iată ce ne spune Sf. Teofan:
,,Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă.”
Prin aceste cuvinte, Domnul a întărit căsătoria; singura pricină legiuită de despărțire pe care o arată este adulterul. Dar ce să fac, dacă am neplăceri în căsnicie? Rabdă. Avem în toate împrejurile porunca: ,,Purtați-vă poverile unii altora”; cu atât mai mult ar trebui s-o împlinească niște oameni atât de apropiați între ei, cum sunt soțul cu soția. Nedorința de a suferi face ca neplăcerile să pară mai mari decât sunt de fapt, iar fleacurile se îngrămădesc până devin un zid despărțitor.
Dar mintea pentru ce ne-a fost dată? Pentru a netezi cărarea vieții.
Înțelepciunea înlătură piedicile care apar în cale.
Oamenii nu se despart din lipsa înțelepciunii lumești, ci mai mult din nedorința de a chibzui bine la starea de fapt a lucrurilor și încă în mai mare măsură din lipsa unui alt țel de viață afară de desfătări.
Încetează desfătările, oamenii nu mai sunt mulțumiți unul cu celălalt și așa mai departe, până la divorț.
Pe măsură ce țelurile pe care le au oamenii în viață devin din ce în ce mai greșite, pe atât devin mai dese divorțurile, pe de altă parte, concubinajul vremelnic.
Iar izvorul acestui rău trebuie căutat în concepțiile materialiste asupra lumii și vieții. (Evr. 12, 25-26; 13, 22-25; Mc. 10, 2-12)
S-a constatat că în general oamenii ajung foarte ușor la despărțire, ceea ce presupune că nu există o dragoste profundă și autentică. Din păcate mare majoritate a oamenilor pleacă pe acest drum mânați din spate de o trăire fără Dumnezeu, fără credință, fără înțelegerea cea adevărată față de ceea ce înseamnă viața, familia, mântuirea, Raiul sau iadul. Pornind greșit pe acest drum cu siguranță finalul nu va fi unul fericit (dacă între timp nu intervine cunoașterea lui Dumnezeu). Oamenii pornesc cu sufletul și trupul îndreptat spre împlinirea aceasta pământească uitând sau neștiind „Cine este Acela care-i poate izbăvi în lumea aceasta?”, „Cine este protectorul lor?” și uită de cuvintele: „căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte vi se vor adăuga!”
Oamenii nu au o rânduială în viața lor, nu au o ierarhizare a priorităților, se numesc pe ei înșiși credincioși dar faptele lor sunt păgânești. Prioritatea este viața și lumea aceasta excluzându-L pe Dumnezeu din planurile lor pentru că-i încurcă.
