Catehismul învierii
Share

Păcatul sporește mai degrabă nevoile, decât mijloacele de a le satisface. Fiind, din start, o minciună, păcatul este o amăgire strașnică. Toate păcatele sunt inadmisibile și – mai ales – incompatibile cu binele evanghelic. Nu putem nega răul, el există, chiar Hristos a suferit, nevinovat complet fiind. Dar, dacă răul nu ar fi existat, Hristos nu ar fi suferit. Pentru noi, suferința (ca rezistență împotriva păcatului) nu este toar un test, ci este și o probă (chiar dovadă) de iubire și o reînnoire lăuntrică. Orice păcat e legat de un singur lucru: ÎNSTRĂINAREA de Dumnezeu, Binele Absolut și Veșnic. Orice păcat e legat, de fapt, de refuzul de a trăi viața în Dumnezeu. Ne amăgim că vrem liniște, dar uneori căutăm tumult, zgomot. Dorim fericirea, dar este necesar să o căutăm unde trebuie: fericirea nu este în noi, nu este în alții, nu este în lucruri, fericirea se lasă descoperită doar în Dumnezeu.
Distracția este mult mai nocivă decât plictiseala, deoarece ne îndepărtează decisiv de căutarea leacului pentru relele de care suferim.
Uităm că, prin Hristos, MOARTEA A MURIT DE MULT ÎN NOI!
Pe 17 februarie îl prăznuim pe marele sfânt ERMOGHEN al MOSCOVEI, născut la Kazan după anul 1530. Asociem Kazan-ul cu Nicula, locuri unde se află ICOANE făcătoare de minuni ale Mamei noastre Grabnice Ajutătoare. 1591, un an de milostivire divină: tătarii se botează în biserica unde slujește sfântul Ermoghen, precum păgânii pe vremea apostolilor. Neofiții învață catehismul Vieții prin predica vie a sfântului din mijlocul lor. Deci, secolul XVI: păgânii se botează și sunt catehizați, se descoperă icoana făcătoare de minuni Kazanskaya, plus sunt aduse sfintele moaște ale Sfântului Gherman de Kazan, mutate de la Moscova, din cauza molimei ce bântuia stepa rusă. Părintele Ermoghen scrie epistole despre toate aceste evenimente, binecuvântându-ne cu povețe duhovnicești. Din descoperire divină, sunt găsite sfinte moaște ale Părinților ruși din zonă, Gurie și Varsanufie, plus sunt cinstiți martirii tătari Ștefan și Petru (24 martie). 1606: intrarea în Moscova a părintelui Ermoghen, pe un asin! Aici slujește cu multă râvnă și îndură multe prigoane din partea polonilor. Deși este patriarh al Moscovei, moare de malnutriție, după 9 luni de înfometare forțată, dar își iartă persecutorii. Azi, BBC ne informează despre numărul copiilor sirieni morți de malnutriție... Au plecat la Domnul slavei, alături de sfinți!
Tot ce este rău în noi este doar accidental. Nu disprețuim pe nimeni, chiar dacă vedem multă indecență și obscenitate. Chipul divin se păstrează în toți. Toți ar putea fi salvați. Sunt gândurile sfântului georgian Gavriil, cel nebun pentru Hristos, un Arsenie Boca al gruzinilor. Vicleanul diavol pângărește cu murdării tot ce atinge, dar nu este ceva ce Hristos nu poate curăța! Sfântul georgian a salvat mii de icoane aruncate la groapa municipală de gunoi! La ce bun orice drum care nu duce la un altar?! Sfântul din Tbilisi este un veritabil apostol, reciclează lucruri socotite inutile și face din ele o biserică în curtea părintească, predică în piețe, dar – mai ales – răspândește dragostea Sfântului Duh.
Păcatul ne desfigurează, dar Hristos ne reconfigurează. Dacă locuim în pădurea asta, atenție să nu ne mănânce lupii!
I CORINTENI, Capitolul 13
Ne încredem în iubirea lui Dumnezeu! Nu ne întristăm din cauza neajunsurilor pur materiale, ci ne punem nădejdea în mila lui Dumnezeu! APELĂM la Dumnezeu… Indiferent de necazuri, Dumnezeu nu ne va lăsa. Fără credință, necazul ne înnebunește de-a binelea. Slavă în veci bunătății Tale! Cât de minuscule sunt necazurile, în raport cu slava învierii… Nici nu ne putem gândi, nu putem cuprinde o atât de mare bucurie. Și în cât de multă lumină este înveșmântată Maica Grabnic Ajutătoare! Ochii curați, vindecați, pot vedea cât de luminoasă este fiecare icoană a Maicii Sfinte! Fiecare chip drag al Mamei este un pașaport către Rai, o viză pentru Vamă. Răutățile noastre sunt săgeți înveninate care se vor întoarce împotriva noastră. Doar făcătorii de pace vor moșteni ceea ce li s-a făgăduit. Clopotul ne cheamă la rugăciune, dar ne amintește și de propria moarte și ne îndeamnă la pocăință, ca o trâmbiță îngerească ce vestește sosirea iminentă a Regelui. Există îndurare, iar noi anticipăm bucuria de a fi împreună cu Hristos, Paștele nostru. Calea trebuie căutată în adevăr și iubire.
Biserica trebuie să facă enorm de mult! Viața noastră s-a îndepărtat de practica creștină… Să fim misionari în locul în care suntem așezați pentru o vreme. Cum putem avea trei mașini, câtă vreme atât de mulți frați ai lui Hristos se zbat în lipsuri extrem de mari?! Cum putem să pierdem timpul, câtă vreme ne-am putea ruga pentru atât de mulți orfani din zone de conflict?! Respirăm prin forța spirituală a sfinților… Solda este bucuria de a fi o veșnicie cu Hristos! Dar – ca să primim darul Lui – trebuie să avem vas în care să îl punem. Aceasta este dinamica bucuriei Maicii Siluana Vlad. Bucuria este aceea că am înviat în Hristos… Avem nevoie de duhovnic să ne învețe ce e bun și să ne facă poftă de bine, să ieșim din plictisul neștiinței, al uitării și al lenei. Păcatul aduce plăcere la început, apoi multă durere. Virtutea aduce puțină durere la început, apoi multă fericire.
Pe 18 februarie îl prăznuim pe Cuviosul Cosma din Iakrona, servitorul unui nobil extrem de bolnav, căruia îi citea cărți, alinându-l, precum odinioară psalmistul David pe regele Saul. Maica Grabnic Ajutătoare îl vindecă pe nobilul suferind, iar cuviosul devine monah la Lavra Pecerskaya.
Există înviere, restul e tăcere. Cred în înviere, nădejde și iubire.
Cine Îl iubește pe Hristos înviat nu mai întristează pe nimeni și nu se mai întristează după cele vremelnice. Cu cât suntem mai cumpătați, cu atât suntem mai legați de Hristos înviat.
Cuvinte memorabile ale părintelui Serafim Rose: „Este mai târziu decât credeţi! Grăbiţi-vă deci ca să faceţi lucrarea lui Dumnezeu. Fiecare din noi este potenţial un Iuda. Să fim pregătiţi să dăm socoteală de credinţa noastră înaintea celor fără credinţă. Calea cea mai bună este de a ne înmuia inimile, de a le face mai suple.„
Învierea este un Legământ care presupune eliminarea păcatului și a morții. Decizia deneacuzare (și, deci, de necodamnare) exprimă dispariția conflictului, beneficiile împăcării. Cu alte cuvinte, efectele implicării harului (altfel, mântuirea nu ar fi fost posibilă). Există neputința noastră majoră (altfel, mântuirea nu ar fi necesară). Soluția este delimitarea omului vechi (acuzat și condamnat) de omul nou (neacuzat și necodamnat). Este o schimbare profundă a minții, o transformare radicală.
Dar omul vechi trebuie să moară în noi. Trebuie deconectat de la aparatele care îl hrăneau cu otravă. Trecutul păcătos este prescris prin pocăință. Prezentul faptic este înnoitor. Este o naștere spirituală, de sus, din apă și din Duh. Nașterea din nou este singura formă de părăsire a păcatului. Aceasta este marea declarație de iubire: Nu vă imaginați cât de mult vă iubește Iubirea, încât L-a dat pe Unicul Fiu, ca ORICINE crede să nu fie nimicit, ci să aibă parte de veșnicie (Ioan 3, 16). Oricine acceptă salvarea adusă de Mesia, poate fi renăscut.
Învierea este mai mult decât înțelegem noi. Actul pocăinței umane este condiția despătimirii. Actul iertării divine este condiția nemuririi. Învierea ese bucuria de a fi grațiat (deși meritai să fi condamnat, să primești pedeapsa maximă). Decretul de grațiere este scris de Mesia, cu sânge, pe Cruce.
Totul e guvernat de purtarea de grijă a Părintelui. Existența aparține divinității. Noi suntem expresia iubirii Lui nemărginite, neîncetate, veșnice. Nu există înviere fără speranță, nici speranță fără credință, nici credință fără iubire. Sosirea Mirelui este iminentă, nu vrem să fim prinși în offside. Lumina creată de Dumnezeu la început prin cuvânt (Să fie lumină!) era bună, este bună și va fi bună, nu expiră niciodată. Trebuie doar să nu preferi bezna (din buiecie).
Din coasta primului Adam a venit blestemul. Din Coasta Noului Adam, Hristos, vine mântuirea. Este o nouă creație, o nouă făptură, o nouă perspectivă. Absența noastră din vechile locuri este motivată de noua dorință de renaștere, de regenerare, aspirație devenită posibilă prin misterul mormântului golit de moarte. Astfel, duminica nu mai este Ziua Leului, ci Ziua Mielului. Un Arhiereu Se aduce jertfă, spre bucuria celor salvați.
Prin Botez, suntem trimiși să facem ucenici, dar lăsăm misiunea asta în cârca altora (ba din frică, ba din lene). Dacă ne-am bucura de înviere, asta ar fi vizibil și contagios. Rugăciunea este o expresie firească de răspuns. Odată marea frică de moarte alungată, bucuria are loc să se desfășoare. Bucuria este cea mai frumoasă melodie (armonie).
Imersiunea și emersiunea de la Botez ilustrează moartea, respectiv învierea în Hristos. Din acest punct de vedere, Botezul nu se poate realiza decât prin scufundare. Este un gest pe care candidatul la mântuire nu îl poate realiza singur, are nevoie de un sacerdot. Un alt membru al Bisericii, care să legitimeze că neofitul știe parola, s-a lepădat de satana și s-a unit cu Hristos.
Profetul IOIL, capitolul 3
Bucuria este o roada Duhului Sfânt, un răspuns la o adresare anterioară. Cei triști înseamnă că nu s-au adresat cui trebuie. Mesajul este zguduitor. Nu ai cum să nu te cutremuri în fața Lui! Vezi cât ești de netrebnic, dar nu îți pierzi nădejdea. Biserica Cincizecimii nu este altceva decât revărsarea în lume a bucuriei Duhului, o invitație la nemurire. Vorbim foarte mult de bucuria Cinei Tainice, dar omitem slujirea spălării picioarelor (fără de care bucuria nu e deplină). Nu ne smerim îndeajuns, nu ne UMILIM, considerăm degradant să ne coborâm la acest nivel, uitând că desconsiderăm învățătura lui Hristos. Și nu slujim pentru că suntem plini de slavă deșartă (și de negare).
IOAN, capitolul 13:
15. | Că v-am dat vouă pildă (EXEMPLU), ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi. |
Poporul învierii plânge în rugăciuni pentru orfanii malnutriți din zone de conflict, nu doar depozitează cărămizi și pavaje. Și cine nu consumă Trupul Lui, nu se va bucura de înviere! Atunci, pregătire, resetare, devirusare, reconfigurarea traseului. Omul vechi se îndreaptă spre moarte veșnică…