LOADING

Type to search

În căutarea iubirii evanghelice

Ortodoxie si traire

În căutarea iubirii evanghelice

Share

Omul este înstrăinat, deoarece iubirea evanghelică îi pare străină, nu o cunoaște, nu o acceptă, nu o dorește. Firea umană căzută nu se poate ridica decât prin harul acestei iubiri. Omul care Îl iubește pe Dumnezeu devine mai măreț decât toți1 (își pune nădejdea în veșnicie, ceva ce pare imposibil). Înainte de Hristos, toată iubirea părea pierdută (imposibil de recuperat). Să speri în iubirea veșnică părea o absurditate. În acest context, Dumnezeu trimite omului o scrisoare de dragoste, o veste despre vestele de salvare (omul scapă de la înec). Mesajul este limpede: Vin ca să fiu instruit de Tine2!

00000index

Spre Împărăție, cu toții, pe Cărare! Activați în mișcarea de reînviere duhovnicească, deci, nu dezertați! Măi, sfaturile Domnului Hristos nu sunt lozinci de pus pe pancarde! Trebuie puse la inimă. O, de ați ști voi cât te mult vă iubește Măicuța Domnului! Și să aveți râvnă, ca Sfântul Clement! Fugiți de laude, cum a fugit Sfântul Patapie! Locul vostru este la picioarele Domnului Hristos! De când Dumnezeu a coborât în lume, nu mai este loc de deznădejde. Nici o putere nu ne poate despărți de iubirea Lui.

Fără smerenie, toate sunt risipite. Adică, smerenia este ca un lacăt, care încuie cele de luat cu noi (milostenia și iubirea), ca să nu le fure diavolul. Dumnezeu nu te-a abandonat, ci și-a trimis Fiul să te recupereze din teatrul acesta de război, ca să nu fi capturat de inamic. De obicei, unui Salvator ar trebui să Îi mulțumești, nu să Îl ignori. Până acum ai simțit absența Lui mai intens decât prezența Lui, de acum ești prezent în iubirea Lui. Hristos este singura certitudine. Tot ceea ce e incert este un model de manifestare a răului. Îți recomand trei căi: efortul de a nu uita, nevoia de a nu da greș și dorința de a nu rătăci. Răul nu îți dă nici o întâlnire, ci doar o sclavie.

Metropola se lăbărțează, dar oamenii trăiesc stingheri în cutii de chibrituri. Petrec ore întregi în trafic zi de zi, dar nu se roagă pentru călătoria lor. Nu ne rămâne decât să aflăm cum să avem parte de Dumnezeu, ca să fim fericiți. Și are parte de Dumnezeu cel ce face ce voiește Dumnezeu, cel ce nu are duh necurat. Oriunde se găsește o ființă umană se găsește și un prilej de a face un bine, de a contribui la realizarea fericirii și eliminarea duhului necurat. Cine se dezlănțuie nebunește împotriva Dumnezeului Fericirii se ostenește degeaba. Binele nu are cum să piardă, este singurul absolut. Cine neagă învierea nu poate fi plin de iubire. Este deosebit de multă ură în cărțile ateilor.

Un semn al decadenței este refuzul de a primi învățătura sănătoasă. Omul liber de tot ce e necurat poate fi fericit. Dar nu uita: persoana nu este un obiect, persoana nu e ceva abstract, persoana se orientează spre Dumnezeu. Ne este oarecum frică de această luptă, doar pentru că încă nu am început-o încă cu adevărat. Când lupta ne intră în obicei, ca unor învingători, teama se risipește. Nu există viciu permis. Absolut toate viciile ne dăunează. Nu ne sunt interzise cu forța, noi singuri realizăm că nici un viciu nu ne ajută deloc. Când ne luptăm cu viciile, să ne luptăm cu toate, să nu menajăm nici un viciu cu care, poate, ne-am obișnuit. Evanghelia tranșează problema pentru veșnicie.

Toată accelerarea, precipitarea, tulburarea este o viciere a rezultatului final, o sărăcire a relațiilor de iubire. Nu mai avem timp, trăim pe repede înainte. Suntem anesteziați de excesul de imagini, sunete, culori și mirosuri. Într-o anumită regiune, presa nu a scris nimic despre vicii ani de zile. Iar infracțiunile au scăzut semnificativ. Ce s-ar alege de noi dacă nu am fi iubiți de Dumnezeu?! Cine iubește pe Dumnezeu este cel mai mare om, geniu desăvârșit. Cine iubește nu mai vede lumea ca fiind tragică. Doar iubirea ne eliberează de absurd, de nihilism.

Taina morții a fost descifrată. Ni s-a încredințat cel mai mare secret. Dar misiunea este de a a-l spune la cât mai mulți, ca toți să nu mai fie triști. Secretul învierii nu trebuie șoptit la ureche, ci spus plin de bucurie, entuziasm, convingere. Doar este secretul veșniciei. Știrea care preface tristețea în bucurie. Dumnezeu construiește poduri, nu ziduri. Punți care leagă cerul ne pământ.

Nu fi nemulțumit de lume, ci doar de tine însuți. Dacă nu te atrage iubirea Lui, nimic altceva nu te va atrage spre rai. Lumea nu trebuie îmbogățită cu nimic altceva decât cu sfinți. Iubirea se manifestă în lume zi de zi. Trebuie doar să recunoști vestiarul sfinților, să nu te prefaci că ajungi în altă parte din greșeală.

Dacă nu consimți, nu e păcat, ai respins ofensiva. Dar să nu te predai. E ca și cum vezi un afiș, nu îl poți ocoli, e postat peste tot, dar nu te duci la spectacol. Auzi de un jaf, dar nu mergi să furi. Dacă L-ai cunoaște, nu te-ai mai despărți de El. Profită de Marea Săptămână a Grațierii. Trăiește fiecare săptămână ca una Mare, fiecare duminică ca un Paște! Hristos a înviat!

Până la urmă înveți cum să te pocăiești, cum înveți să scrii, la început ai impresia că nu vei ști niciodată. Dar trebuie să iubești curățenia. Să îți curățești simțirile și abia atunci să Îl aștepti pe Hristos înviind. În timp ce te rogi, Hristos răspunde fiecărei bătăi a inimii. Slujind Lui pe pământ, te pregătești să Îi slujești în ceruri.Dacă Îl aștepți, nu Îl vei renega. Străduiește-te să fi partenerul ideal pentru El! Mersul istoriei se îndreaptă către așezarea Împărăției și cei necurați nu vor avea acces. Dumnezeu te ajută să uiți de problemele tale și să îți concentrezi toată atenția la El! Se poate bizui pe tine? Așa cum ești acum, poți trăi cu El?

Din pricina lipsei de generozitate, pierim necontenit. Avem nevoie de un Mântuitor statornic zi de zi. Câtă vreme mai avem Liturghie, mai avem speranță de mântuire, iată marea filantropie divină față de noi, cei săraci în har. Dacă nu îți iubești semenul dai dovadă de nechibzuință majoră. În Liturghie te lași în voia Lui, te încredințezi milostivirii divine, îți pleci genunchii și lăcrimezi, că nu ești vrednic de așa minune. Liturghia înseamnă să accepți sărăcia ta spirituală și să vrei să te îmbogățească Dumnezeu. Să fi convins că slujești Celui mai bogat Stăpân. Liturghia este sfințirea sufletului, pregustarea fericirii. Prin Liturghie avem îndrăznire către Mir. Hristos este pentru noi înnoitor. Este nemărginita iubire. Un ocean de iubire numit Hristos. Toate sunt ALE TALE, nu ale mele…

Copilul care învață să se roage, cu ușurință va învăța celelalte.. A ne ruga înseamnă a crede că Dumnezeu ne ascultă totdeauna cu dragoste. Cât timp omul rămâne în rugăciune, îndoiala nu îl biruie. Te rogi acasă, dar parcă în Biserică e mai ușor să te rogi, vâslesc și alții cu tine în barcă. Când mergem în procesiune pentru ploaie, câți vă luați umbrela cu voi?

Cel ce vrea să se mântuiască nu se uită decât la Hristos. Iubește pe Cel ce l-a izbăvit de moarte. Să nu te alături cu cei ce merg pe calea morții. Să te ferești de tot ce nu e plăcut lui Dumnezeu. Să nu șovăi a face binele. Hristos este centrul gândirii și al trăirii noastre, nădejdea noastră comună. Suntem uniți cu El ca și coardele cu chitara. Să ne sârguim să ne adunăm mai des pentru Euharistie, ca puterile morții să fie nimicite în noi. Ca să ajungi la înviere, trebuie să te așezi în genunchi…

Realitatea ultimă este Dumnezeu. Fără El nu există viață, iar fără viață nu există înțelepciune de iubit. La Epicleză, preotul invocă Duhul Învierii, dar mulți rămân plânși în ratare. Bucuria victoriei nimeni nu ne-o poate șterpeli. Doar în Biserică ești la adăpost de pungași. Îndelung rabdă încununații hoțiile altora. Pungașii habar nu au ce ratează. Hristos înviat nu se arată pungașilor, ci încununaților. E timpul să ne trezim și să ne întoarcem la Dumnezeu. Îndeletnicirea noastră să fie rugăciunea. Cel ce face binele va trăi în Dumnezeu. Pocăința, zice sfântul Policarp, este abținere (de la rău), este pricepere (pricepem cât rău am făcut) și este lămurire (Dumnezeu ne lămurește totul).

 

pr. Marius MATEI

 

Note:

  1. Soren Kierkegaard, Frică și cutremur, Editura Humanitas, București, 2005, p. 66.
  2. Friedrich Hegel, Fenomenologia spiritului. Viața lui Iisus, Editura Ginta, Cluj-Napoca, 2009, p. 78.
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *