Ce dor imi este de Liturghia Darurilor!

Dor de har

Ce dor imi este de Liturghia Darurilor! Nu mai este mult pana la prima Dumnezeiasca Jertfa Euharistica de seara. „O pace nebanuita, o stare de bucurie cu Hristos” (pr. Gheorghe Santa) ne aduce liturghia speciala din Postul Mare.

Ne pregatim de marele Urcus. Suntem in perioada Triodului. Avem Psaltirea mereu in inima, ne luptam cu fariseismul si risipirea dragostei parintesti, ne pregatim de Judecata. Sarbatorim Ortodoxia, acceptam misterul Crucii, urcam spre misterul mormantului gol.

Mi-e dor de cer, mi-e dor de vesnicie, mi-e dor de Domnul Hristos! Praznuire de seara: post si rugaciune, bucurie cu Dumnezeu. Ne asteapta multa osteneala duhovniceasca: ce frumos va fi cand multimi de credinciosi se vor impartasi in amurgul zilei, dupa o jertfa deloc usoara! Asteptand pe Dumnezeu la ceas de vecernie, nu mai risipim ziua. Toata pregatirea nu este un scop in sine, ci un mijloc de a atinge Imparatia si de a ramana pururi cu Domnul.

„Lumina lui Hristos lumineaza tuturor!„. Sa nu ne lasam purtati de carcoteli rautaciose. Sa nu barfim, sa nu judecam, ci sa facem milostenie nenumarata. Ne lasam patrunsi de bucuria harului, dupa care atat de mult am tanjit: „Curateste buzele noastre sa fie ferite de faptele rele si sa lucreze cele bine placute tie, toate madularele si gandurile nostre intarindu-le cu harul Tau”.

Cat de bun este Domnul cu noi: „Sfinteste sufletele si trupurile noastre ale tuturor, cu sfintire nestearsa, ca in cuget curat, cu fata neinfruntata, si cu inima luminata, impartasindu-ne cu aceste Dumnezeiesti si Sfinte Taine si printr-insele vii facandu-ne sa ne unim cu Insusi Hristosul Tau, Care a zis: Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu intru Mine ramane si Eu intru el, sa ne facem Biserica a Preasfantului si inchinatului Tau Duh, izbavindu-ne de toata uneltirea diavoleasca si sa dobandim bunatatile cele fagaduite noua, impreuna cu toti sfintii Tai”.

Rugaciune intensificata. Priveghere si caritate. “Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea Ta”: multumim, Doamne, pentru vesnicia data noua prin jertfa Fiului Tau! Milostenia divina nu este suspicioasa: lui Dumnezeu niciodata nu Ii e frica (ca omului) sa nu dea celui ce are sau sa nu dea prea mult (Sf. Ioan de Kronstadt). Liturghie de seara: respiram duhovniceste prin Sfantul Duh, Duhul binelui, al pacii si al bucuriei.

Comoditatea duce la nefericire: sa te impartasesti seara presupune un efort, renuntarea la religia formala, comoda, ajustata fara binecuvantare. Suferim cand ne atasam de cele ale lumii, pentru ca sufletului nu ii sunt inrudite acestea. Devenim fericiti redescoperind credinta autentica.

Dumnezeu ne da Sfintele Taine ca daruri duhovnicesti, fara sa le meritam in vreun fel. Ne iarta pentru pacatele facute in fiecare minut. Vom merge, asadar, pe calea imparateasca. Nu ne mai ratacim prin angoase si plictiseli ale departarii de Dumnezeu.

Liturghia Darurilor mai inainte sfintite aduna obstea celor mantuiti. Biserica ramane calea sigura catre viata vesnica. Dar inca ne luptam cu apatia. Sa nu ne lenevim sa ne rugam pentru altii si impreuna cu altii. Oriunde mergem, Il tinem pe Dumnezeu in fata ochilor.

„Dumnezeu da boiereste”, spunea N. Steinhardt. Asa e! Hristos ne poarta mereu pe bratele Sale, este Prietenul care ne acorda ajutorul. Pe un pacatos ce vrea sa se intoarca la credinta, Hristos nu il va lasa singur. Harul ne va umple de ganduri dumnezeiesti. Vom evita obrazniciile si vom face o pauza in cotidian: Dumnezeu nu poate fi cunoscut in graba, pe repede inainte.

Ce dor imi este de liturghia speciala din Postul Mare! Ne vom intoarce catre Domnul, iar El ne va via, ne va mentine in viata, ne va invesnici. Intram in Octava: vesnicia Zilei a Opta, a Invierii. Raspunsul nostru nu poate fi decat imitarea Invatatorului. Un crestin plin de ravna devine un etalon de statornicie si de rezistenta duhovniceasca si se fereste de laturile/capcane intinse de vanator/pasarar. Liturghia dumnezeiasca ne fereste de epidemia devastatoare a pacatului. Rezultatul il gasim la Filipeni 2, 14-15: „vom fi fara prihana, in mijlocul unui neam sucit si stricat”.

pr. Marius Matei