Cel care se frânge

Până în Joia Mare când preoţii scot din Sfântul Altar Crucea Mântuitorului şi o aşează în mijlocul bisericii spre închinare, nu realizăm că acolo pironit, cu braţele întinse îmbrăţişând Pământul, se află Dumnezeu. Numai El, Mielul a rupt peceţile şi a început să înscrie omenirea în Cartea vieţii. De-acum uşile sunt deschise şi oricine vrea poate să intre în Împărăţie. Acum este şansa noastră de a-L putea atinge şi de a-I mulţumi pentru că ne-a învrednicit să ajungem în aceste zile pline de har. Abia acum am înţelescare este rostul acelui suport în formă de masă, ladă, raclă din care răsar cele trei cruci: a Mântuitorului la mijloc, a Maicii Preacurate şi a lui Ioan, ucenicul Său iubit. El închipuie un mormânt din care răsare Lumina Lui Hristos. Stă acolo “spânzurat pe lemn” mărturie a Tatălui care s-a jurat alesului său David şi “nu-i va părea rău “ căci Fiul a făcut ceea ce nimeni până la El n-a putut. Privim şi ne cutremurăm de nemărginita Sa dragoste şi smerenie.

Să luăm aminte! – spune citeţul – la graiurile Domnului. El ne-a adus Ierusalimul în fiecare biserică şi ne cheamă pe toţi să ne suim sufletele pe cruce şi să-L jelim pe Hristos. Cel care plânge de mila noastră văzând cum umblăm în întunericul necunoştinţei. Se frânge fărâmitură cu fărâmitură pentru toţi cei care vor să-L primească. Se frânge şi se varsă în tot trupul aşteptând învierea noastră din cenuşa Sodomei. El ne-a dat viaţă şi noi L-am răsplătit cu moarte. Îl ducem spre îngropare pe Cel care ne-a trecut de la moarte la viaţă, frângându-şi dumnezeirea.

O, Doamne, miluieste “că n-am inimă zdrobită să aud loviturile de ciocan cu care ai fost răstignit!” Ajută-ne să te dăm jos de pe Cruce ca să ne răstignim păcatele şi să ne putem închina Sfintei Tale Învieri.

Tudora Luca