Cel-veşnic nu ţine să fie la modă

Priveam de curând un invitat „sacroterapeut” la o televiziune. El pretindea că dintotdeauna a fost perfect sănătos şi chiar călugării lui Dalai Lama, unde a mers în vizită, au confirmat acest fapt. Cum de eşti aşa, omule, s-au uimit ei. Păi, de 15 ani fac yoga. A, da, atunci este de înţeles…

Dar de ce îşi spune sacroterapeut, nu fiindcă se roagă lui Dumnezeu pentru vindecarea pacienţilor lui, dereglaţi energetic? De ce nu şi-a argumentat starea bună de sănătate prin rugăciune, oricum o fi făcând-o?! Sau este yoga, o simplă tehnică, mai presus de Dumnezeu care vindecă…

Sărmane iluzii ale fericirii! Tu omule, cum evoluezi, dacă nu ţi se dă o ispită, o cruce de dus, măcar pentru puţină vreme? Şi ce anostă trebuie să fie viaţa ta, când demonii te lasă cu totul în pace, când n-ai de luptat pentru perfecţiunea pe care ţi-o declari!

Dacă s-ar fi putut să ajungem la fericire fără cruce, Iisus nu ne-ar fi arătat Calea Sa, trecând prin Golgotă. Chiar El s-a rugat, Tată, ia de la Mine paharul acesta! Şi totuşi Tatăl n-a binevoit.

Iar tu, omule perfect sănătos, vrei să ne convingi că se poate trăi fără cruce?!

Alt invitat, la o altă emisiune, propunea înlocuirea prezenţei umane, în cazul copiilor autişti şi a bătrânilor enervanţi şi incomozi, cu un robot de companie.

Câtă cercetare avansată, investită în noile strategii ale părăsirii!

Parcă văd sprintenele asistente sociale, trimise acum de primărie bătrânilor oraşului, concediate toate şi înlocuite cu roboţei. Că doar fondurile tot aceleaşi rămân. Dar dacă un simplu robinet care se blochează ne provoacă atâta stres, până găsim un instalator, cum se va descurca un suflet neajutorat, lăsat singur în grija unui robot de ultimă generaţie, când şi acela se poate defecta?!

Maica Teresa de Calcutta, invitată cândva în SUA, să întemeieze o mănăstire după modelul ei, a surorilor carităţii, a refuzat frigiderele, covoarele şi aparatele cu microunde, donate de sufletele milostive din acel oraş prosper. Nu voia să-şi dezvolte această dependenţă. Ea ştia că se poate trăi mult mai simplu, în cele mai fruste condiţii, doar cu iubire. Aşa a salvat mii de vieţi, abandonate la marginea străzii, în India. Oriunde a fost chemată, nu şi-a schimbat stilul de viaţă, n-a vrut să depindă de milostenii mari, nici să-şi piardă timpul, ca să le ceară. A primit premiul Nobel, pentru descoperirea unei forme de energie cu formulă simplă – iubire+rugăciune. Nu este o energie off-shore, nu pretinde investiţii costisitoare. Se află chiar în inima noastră. De noi depinde, ca ea să fie inepuizabilă…

*

Din păcate, s-au împuţinat cei care vor să li se vorbească despre Dumnezeu. Dar măcar am rămas între noi, cei care Îl iubim, oricum s-ar schimba lumea. Sunt zile din postul Naşterii Domnului, în care simt o adiere proaspătă a bucuriei, simt cum cei care se aşezau între mine şi El, dând târcoale frazelor mele, încercând să ne bruieze dragostea, s-au îndepărtat, slavă Ţie!

Doamne, eu vreau să Te cunosc mai departe, chiar dacă ceilalţi Te găsesc neinteresant. Ei au decis că nu mai eşti la modă, după 26 de ani de libertate nesperată a credinţei. Şi totuşi, Tu eşti lectura mea favorită, prietenul meu fidel, iubirea absolută, găsită printr-o mare şansă.

Mi-l amintesc pe Mircea Dinescu spunând la radio, în 1989:

-Cu Dumnezeu am învins!

Această frază a fost pentru mine marele dar al Revoluţiei din decembrie.

Nu-mi pasă că acum, alţii Te-au părăsit, chiar dacă sufăr pentru nedreptatea care Ţi se face. Mai mult decât în mulţime, bucuria o găsesc în Tine. Mă depărtez de lume, nu vreau să fiu în corul ei disonant, prefer armoniile stranei. Celor pe care îi las în urmă, cu zarva lor obositoare, toastându-şi iluzia că au scăpat de Cel etern Biruitor, pot să le spun un mic secret:

Cel-veşnic nu ţine să fie la modă!

Tu, frate, eşti cel care vei avea nevoie într-o zi de ajutorul Lui. Şi mulţimea nu-ţi va aduce binecuvântarea păcii, ea nu-ţi va rezolva necazul. Gălăgia mulţimii poate să schimbe regi, dar nu poate să-ţi vindece copilul. Minunea pe care o ceri pentru cel-mic se propagă doar prin configuraţia cuantică a liniştii, a rugăciunii. Priveşte mulţimea, în care te aflai până nu demult, fiindcă ţineai la succesul tău lumesc. Starea predilectă a mulţimii este tulburarea, conflictul, neliniştea, spaima, încrâncenarea de a se face auzită cu orice preţ. Dar energia ei se epuizează. Din clipa aceea începe părăsirea. Eşti pregătit s-o trăieşti, fără Pruncul Sfânt, care ar vrea să se nască, în aceste zile, chiar în sufletul tău?!

Elena Frandeş