Celor poftiți la Cină

Tatăl își cheamă copiii la Masă. Această chemare este o proclamare a veșniciei. Bilet de intrare au doar cei care au rămas inocenți, precum copiii, neobsedați nici de bani, nici de patimi trupești.

Suntem creați să fim parteneri ai iubirii lui Dumnezeu. De când ne naștem, suntem candidați la înviere. Iubirea Lui în noi se întărește numai prin păzirea poruncilor Lui (de aici, nevoia de a făptui binele continuu, ca răspuns la iubirea Lui). Veșnicia este făgăduită doar celor ce îi iubesc pe cei respinși. Într-o slujire comună adusă lui Dumnezeu ne adună Liturghia. Nu putem cuprinde iubirea lui infinită, dar o putem simți ca pe ceva ce nu se sfârșește.

Tatăl așteaptă să ne adunăm Acasă. Ne trimite invitație, Evanghelia (prima de victorie a soldaților). Această Carte-invitație trebuie citită, pentru a ști unde și când ne cheamă Tatăl la Întâlnire. Ne rugăm pentru toți cei deportați printre ciulinii Bărăganului, pentru toți cei asfixiați în vagoanele supraîncărcate, pentru toți cei morți de sete, pentru toți cei ce au suferit de dizenterie, deoarece apa fusese amestecată cu benzina. Viclean-amăgitorul ne prezintă viața ca pe un joc plin de suspans, dar ne trădează încă din prima clipă, ne înșeală, ne face farse după farse, ne face viața un calvar și avem impresia că nu vom mai scăpa. Și nici nu am avea nici o șansă, dacă Dumnezeu nu ne-ar fi iubit atât de mult…

Nu sunt importante detaliile care descriu iadul. Important e să nu ajungem acolo. Nefericirea nu caută definiții, ci soluții de a o evita. Noi tânjim după starea de rai. Asta vrem, asta ne preocupă, să facem viața altora un rai, să evităm orice contact cu întunericul.

Viata mea in Hristos