de Catalin Dumitrean:
Săliştea Sibiului mi-a devenit o a doua vatră. De dragul Cenaclului Flacăra şi a poetului Adrian Păunescu fac zilnic de aproape trei ori distanţa Sibiu-Sălişte şi înapoi. Maşina resimte rutina distanţei. Port dialoguri esenţiale şi organizatorice cu domnul primar Banciu, cu directorul Ioan Botezan şi cu Părintele Protopop Ioan Ciocan. Insist pentru o organizare perfectă. Sunt plin de vervă. Mă simt eu însumi, chiar fericit. E de mult de când nu am mai avut o asemenea stare. Parcă sunt în elementul cel mai scump al sufletului meu. La ora 12 mă alătur ceremoniei legate de Ziua Eroilor. Vorbesc despre dreptul de „a nu uita”. Lumea mă ascultă cu emoţie şi interes. Regăsesc mulţi prieteni, dar nu aceasta e lucrul cel mai interesant. Mă bucur că flamura roş-galben-albastră e încă în viaţă. Tinerii elevi din Sălişte au adus la Monumentul Eroilor zeci de drapele. Ce minunat!
Vorbesc la telefon la ora 16.30 cu doamna folkului românesc Magda Puşkaş. Am sunat-o şi la ora 13 Mi-a răspuns, era la masă, undeva la Baia Mare, tocmai terminase un concert legat de ziua 1 Iunie. Am revenit apoi. Dialog cald, interesant, implicat şi plin de nuanţe intelectuale. Magda vorbeşte curat româneşte, din suflet. Vorbim aproape 45 de minute. Cuvintele se leagă simplu şi fără echivoc. Invocă necesitatea prezenţei proniei divine la orice pas. Sunt surprins. Descopăr multă credinţă în Dumnezeu. Vorbim de misionariatul nostru de a investi în tinerele talente. Cenaclul Lumină Lină e adus în discuţie ca fapt pozitiv.
Despre Cenaclul Flacăra sunt multe de spus. Evidenţiem rolul său actual în relansarea spiritului creator. Tinerii trebuie scoşi din amortizarea Internetului şi repuşi în plasamentul creaţiei, al bunului simţ, al dumnezeirii. Magda Puşkaş se exprimă calm, liber, frumos şi echilibrat la adresa valorilor naţionale şi a spiritului creştin. Abia aşteaptă să vină la Sălişte alături de noi. Simt în vocea ei bucurie şi echilibru. Doamne Ajută! Aşa închei o discuţie minunată cu un suflet blând, cu o voce inimitabilă, cu un om dăruit oamenilor.
Sunt invitat în Dumbrava Sibiului spre a discuta cu Florin Cotora despre sonorizarea concertului de sâmbătă. Vorbim şi cu Andrei Păunescu la Bucureşti. Acesta ne oferă detaliile tehnice necesare bunei sonorizări a spectacolului de sâmbătă. Aud că e vorba de aproape 12 microfoane, de stil, de seriozitate etc.
La un moment dat mă sună folkistul Octavian Bud in Baia Mare. L-am îndrăgit de la prima întâlnire. Îmi spune:”Săru mâna Părinte! Venim la Sălişte! Bunicul meu a fost preot. Sunt fericit să cânt pentru Sibiu!” Mă emoţionez. Acum 20 de ani cântam cântecul său „Niciodată” şi lăcrimam sfios. Acum vorbesc cu însăşi autorul acestui şlagăr misionar şi creştin. Îi răspund că îl aştept cu drag la Sibiu. Eu şi grupul Cenaclului Lumină Lină. Simt nevoia să îi povestesc despre dăruirea grupului meu de cenaclişti, despre felul în care şi noi încercăm să facem ceva pentru destinul neamului românesc. Închid telefonul cu gând de pace şi de mulţumire. Cenaclul Flacăra şi Cenaclul Lumină lină sunt în sfârşit împreună. Visul meu e aproape de o rodnică împlinire.
