LOADING

Type to search

Concertul formaţiei de muzică veche “Anton Pan”

Ortodoxie si traire

Concertul formaţiei de muzică veche “Anton Pan”

Share

Promovat de Institutul Cultural Român şi de TVR Cultural, evenimentul din 4 decembrie 2011, petrecut la Sala Radio, a fost conceput atât ca spectacol, dar mai ales ca cercetare interdisciplinară.
Pentru a interpreta astăzi manuscrise de muzică religioasă veche, cum sunt cele de la Mânăstirea Căldăruşani sau din colecţia Dimitrie Cantemir (domnitorul nostru a fost, pe cât de mare scriitor, pe atât de strălucit muzician) sau muzica bizantină compusă de Anton Pan, a fost necesară construcţia unor instrumente paradoxale, unele după simple stampe din secolul XIX. Câtă inteligenţă şi câtă inspiraţie, pentru a le face să sune într-un concert!
Formaţia Anton Pan uimeşte prin apariţia sa cu solişti greci, români, otomani, care cântă o muzică ce a fost compusă înainte de Dimitrie Kuklin, folosind instrumente de coarde cu tastieră frântă, lăuta, baglama, darbuka, setarul persan, chengul (harpa otomană), kemencea, bendirul, clopoţeii. Unele dintre acestea au alt principiu de rezonanţă decât cel cunoscut la instrumentele occidentale. Împreună, ele sună «ca o muzică de dragoste lentă, ce nu poate fi dansată», după cum precizează inscripţia pe o partitură veche, similară laconicului «andante», din partiturile cu inscripţionare latină.
Fiecare interpret al formaţiei este o personalitate renascentistă, reunind muzicianul, documentaristul şi constructorul de instrumente vechi.
« Între Orient şi Occident » a fost un titlu bun de afiş pentru acest concert, finalizând o pasionantă cercetare documentară şi aplicativă, dorind să conştientizeze publicul român că suntem în egală măsură orientali şi occidentali.
Cultura noastră veche este bizantină, poate din acest motiv, cântările de strană care însoţesc Sfânta Liturghie, acatistele, psalmii ne transpun în veşnicie, păstrându-ne tineri, cum spune Pater Mihail (:În timpul Sfintei Liturghii nu îmbătrânim). Există în demersul de arheologie muzicală al formaţiei « Anton Pan » o încercare de a ne oferi, celor care îi iubim şi îi ascultăm cu interes, « tinereţea fără bătrâneţe » a propriei noastre culturi.
A cerceta manuscrise vechi, a le transcrie, a le ornamenta este o îndeletnicire tipică vieţii de mânăstire. Doar că rareori mânăstirea vine spre lume. Acest concert al formaţiei « Anton Pan», condusă de Constantin Răileanu, a cărui voce am auzit-o adesea şi în strana Mânăstirii Antim, mi-a dat sentimentul că Mânăstirea, cu îndeletnicirile ei atemporale, se deschide cu mare dărnicie spre noi, profanii, învăluindu-ne cu pacea ei, îmbogăţindu-ne cu armonii din alte timpuri, deschizându-ne spre lectura lor, primindu-ne într-o posibilă ucenicie.

Elena Frandeş

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *