Crăciun greşit, Crăciun lumesc

1. Marea problemă

În vremea Crăciunului, oamenii încearcă să uite de necazuri şi probleme şi caută „să se simtă bine”.

Multe probleme au oamenii în ziua de azi. Multe, multe, una peste alta şi nu se mai termină: banii nu le ajung, în casă nu se înţeleg, sănătatea este rea, copiii sunt neascultători, vecinii obraznici, politicienii mincinoşi, medicii hoţi, dentiştii nemiloşi, pensia nu mai vine, alocaţia e mică, vânzătoarele sunt nepoliticoase, etc., etc., etc.  Dar în plus de toate acestea, şi mai mare ca toate este una la care ei nu iau seama deloc şi pentru care nu se frământă nici un pic. Este chiar rădăcina, chiar izvorul celorlalte!

Toţi ar vrea să scape (să fie mântuiţi) de acelea pe care ei le numesc probleme, dar nu vor să scape de aceea despre care Dumnezeu a spus că este atât de gravă că numai El o poate rezolva: problema păcatului personal. Domnul Dumnezeu a crezut că noi, oamenii, avem nevoie de El, de Iisus Hristos Mântuitorul. Dar oamenii nu cred că au nevoie de El. Cu alte cuvinte, îi spun lui Dumnezeu: „L‑ai trimis degeaba!” Lui Iisus Hristos Îi spun: „Ai venit degeaba! Degeaba ai părăsit slava cerească, tronul Tău împărătesc! Degeaba Te‑ai născut pe pământ. Nu avem nevoie de Tine!” Dacă asta nu este lepădare de credinţă, nu ştiu altfel cum poate fi numită. Un popor care are pretenţia că este creştin şi trăieşte în ascultare de Dumnezeu de 2000 de ani şi totuşi nu ia seama la Cuvântul lui Dumnezeu – nu‑L cunoaşte, nu‑L respectă.

2. Înţelesul Crăciunului

Crăciunul este o sărbătoare pe care mulţi o sărbătoresc cu cât mai multă amploare posibilă, dar puţini o înţeleg. Fiecare cheltuieşte cât îi permite buzunarul, ba chiar cei nechibzuiţi îşi fac şi datorii… Nici ei nu ştiu de ce fac atâtea cheltuieli, atât deranj, atâta alergătură, atâta zbatere, dar toţi socotesc că „ar fi o ruşine” să nu le facă pe toate…

Mâncarea

Mulţi beau şi mănâncă, iar din ziua următoare, toţi vor povesti ce au mâncat şi ce au băut şi cât de mult au mâncat şi cât de mult au băut, şi cu cine au mâncat şi cu cine au băut, şi de la ce oră până la ce oră, şi cum s‑au mai distrat, etc. Toţi socotesc că au nevoie să mănânce, să bea, să stea cu prietenii şi să se distreze, dar puţini ştiu cât de mare este nevoia lor de mântuire din păcat, puţini cred în marea lor nevoie de Dumnezeu. Se vede că toţi doresc un dumnezeu care să le satisfacă pântecele şi nu sufletul.

Cadourile

Mulţi cumpără, dau şi primesc cadouri, dar puţini mulţumesc pentru darul lui Dumnezeu cel nespus de mare, puţini cunosc inima lui Dumnezeu care a dat pe Fiul Său. Mulţi îşi caută parteneri(e) cu care să petreacă, dar puţini Îl caută pe „Cel născut în iesle”, asemenea păstorilor şi magilor.

Afacere comercială

În plus de a fi un prilej pentru petrecere, Crăciunul este astăzi cu precădere o afacere comercială. Acum se vinde şi se cumpără mai mult ca oricând în timpul anului. Reclamele sunt numeroase, toate cu specific. Mai mult este pomenită „Luna Cadourilor” decât „Naşterea Mântuitorului”. În urmă cu doi sau trei ani, peste tot erau poze cu „Crăciuniţe” în fuste scurte! Erau pe reclame, în vitrine, pe plase, mai toate vânzătoarele aveau pe cap scufii roşii ca de Moş Crăciun – nici una nu avea ceva care să amintească de Mântuitorul coborât din cer la cei păcătoşi pentru mântuirea lor. Ideea este: „Ia‑le banii! şi nu: „Dă‑le mântuirea!”.

Fiul lui Dumnezeu

Dacă ai putea să priveşti de undeva din văzduh, să fii suspendat deasupra satelor şi oraşelor şi să poţi vedea în toate casele… Ce ai vedea? Cine se mai gândeşte astăzi că Dumnezeu a dat pe Fiul Său pentru a mântui lumea de nenorocirea ei? Cine Îl mai serbează azi pe Hristos? Cine Îl mai caută pe El şi‑şi găseşte toată plăcerea în El? Toţi se sărbătoresc pe ei înşişi – îşi dau cinste lor înşişi şi unii altora. Bucuria lor în seara de Crăciun nu este Isus (cum au zis îngerii: „Bucuraţi‑vă că vi s‑a născut un Mântuitor!”) ci cadourile, mâncarea, băutura şi împlinirea a tot felul de pofte. Pentru a evita simţămintele neplăcute legate de ideea păcatului personal şi a nevoii de mântuire, personajul central al Crăciunului a fost schimbat din persoana Domnului Isus Hristos în cea a lui Moş Crăciun. Copiii aşteaptă tot anul pe Moşu’ nu pe Domnul şi în preajma Crăciunului li se spun mai multe poveşti despre Moşu’ decât despre Domnul.

Dar ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?

3. APLICAŢIE

“Pe voi înşivă încercaţi‑vă dacă sunteţi în credinţă! Pe voi înşivă cercaţi‑vă” – 1Co.5:12; 2Co.13:

*Ce este Crăciunul pentru noi? Cum îl vedem noi?

*Care este relaţia noastră cu Dumnezeu în aceste zile?

*Cum privim noi faptul că El a considerat necesar ca Fiul Său să vină şi să fie jertfit pentru păcatele noastre?

*Care este atitudinea noastră faţă de atâta risipă de bani şi de mâncare? Cum vedem îmbuibarea, nesocotinţa, destrăbălarea?

*Ce serbăm de fapt?

Dumnezeu a avut un gând frumos faţă de noi atunci când a trimis Cuvântul să ia trup şi să locuiască între noi.

El a dat o cale de mântuire oamenilor, a deschis un orizont nou în faţa lor, curat, sfânt şi cu adevărat fericit pentru veşnicie, etc., etc.

Cenaclul Lumina lina