Cu ce arme biruim pe diavol?

Sfântul Teofan Zăvorâtul ne deslușește cum să biruim pe drac, cu ce arme sa-l biruim și să avem permanent o îngrădire protectoare împotriva lui. Domnul Hristos ne-a arătat calea, ne-a dovedit că dracul este un tolerat și că puterea lui este limitată. Noi îl facem mare, noi îi dăm puteri, noi îl creștem și hrănim. Toată puterea cu care se năpustește asupra noastră este dobândită din patimile și păcatele noastre:

„Acest neam (de demoni) nu iese decât numai cu rugăciunea și cu post”.
Dacă acest neam e izgonit de rugăciunea și postirea altuia, cu cât mai mult el nu poate să intre în cel ce însuși e postitor și rugător. Iată ce îngrădire!

Deși demonii sunt mulțime nenumărată și văzduhul e plin de ei, nu pot face nimic celui care se îngrădește prin rugăciune și prin post.

Postul este înfrânarea desăvârșită, rugăciunea este desăvârșita părtășie (comuniune) cu Dumnezeu; postul apără de bântuirile din afară, iar rugăciunea ațintește dinlăuntru asupra vrăjmașilor o panoplie de foc.

Pe postitor și rugător, demonii îl simt de departe și fug de el, ca să nu primească lovituri dureroase.

Ne e îngăduit să gândim că acolo unde nu este post și rugăciune s-a și înființat demonul?

Da. Demonii, sălășuindu-se în om, nu întotdeauna își fac simțită adăstarea, ci se ascund, învățându-și gazda la tot răul și abătând-o de la tot binele în chip hoțesc, așa încât acesta este încredințat că singur face tot, împlinind de fapt voia vrăjmașului său.

Tu doar apucă-te de rugăciune și de post, și vrăjmașul va fugi îndată, așteptând prilejul de a se întoarce; într-adevăr se întoarce, îndată ce omul părăsește rugăciunea și postul.