Cum arată Împărăția?

Evanghelia lui Ioan ne descrie, prin cuvintele Mântuitorului, ce înseamnă viața veșnică. Atât de simplu este totul! Zice Iisus, limpede și direct: “Și aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis“. Da, pare simplu dar nu este chiar așa…

Ce înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu, în trup fiind? Dar pe Mesia, pe care Tatăl ceresc L-a trimis oamenilor? A-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a înțelege intențiile Sale și a percepe finalitatea, rostul lumii create de El. Or, tot ceea ce a gândit și a făcut Dumnezeu este întemeiat pe dragoste și pe comuniune. Aceasta se regăsește în sânul Sfintei Treimi, aceasta se regăsește în relația dintre Dumnezeu și oameni, aceasta se regăsește – sau ar trebui să se regăsească – în raporturile dintre semeni. Legăturile între părți – aceasta este cheia viețuirii în Dumnezeu și a cunoașterii Sale de către oameni.

Spunea Andrei Pleșu că un intelectual autentic nu este acela care a înmagazinat nenumărate cunoștințe, ci acela care poate stabili legăturile între ele, adică cele care explică lumea. Așa și noi, în relația cu Dumnezeu și cu semenii: imposibil de a cuprinde, cu mintea, până la capăt, natura divină dar nici măcar taina aproapelui nostru, însă putem stabili și menține legătura cu ei. Această legătură este unica formă de cunoaștere, prin acceptare și smerenie asumată, a prezenței celuilalt: om sau Dumnezeu. Așadar, rostul legăturii păstrate este esențial, căci de aici decurg toate, așa cum lui Hristos Însuși I S-a înmuiat inima de fiecare dată când cineva L-a rugat să facă o minune în contul aproapelui său: prietenii slăbănogului, sutașul roman, Petru cu soacra sa. Așadar, să fim statornici în legătura cu Dumnezeu pe care așa Îl vom cunoaște, dar și cu oamenii, pe care așa îi vom înțelege și iubi.