LOADING

Type to search

Cum cred eu că trebuie să se lucreze la o nouă ediţie a Liturghierului

Ortodoxie si traire

Cum cred eu că trebuie să se lucreze la o nouă ediţie a Liturghierului

Share


Un preot din Ardeal m-a întrebat: Când vom putea avea o ediţie mai bună a Liturghierului românesc? Cine şi cum ar trebui să lucreze la ea?

După cum probabil ştiţi, în 2008 am scos o carte despre Liturghie („Liturghia Ortodoxă: istorie şi actualitate”) în care am dat şi o versiune de text a Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur, venind cu nişte propuneri de îmbunătăţire a traducerii actuale a Liturghierului. Tot în 2008 Patriarhia Română a editat  un nou Liturghier la care eu am scris o recenzie (poate prea dură, dar justificată), în care iarăşi am semnalat mai multe greşeli de traducere şi de rânduială, venind cu unele propuneri. În 2009 am scris un amplu studiu despre Proscomidie, venind cu alte propuneri şi explicaţii. Între timp am aprofundat şi mai mult acest subiect, studiind zeci de manuscrise şi ediţii greceşti şi slavoneşti ale Liturghierelor, încât, la a doua ediţie a cărţii (aflată acum în lucru), voi renunţa la unele traduceri din prima ediţie, în schimb voi veni cu mai multe îmbunătăţiri la prima variantă, mai ales că atunci unele idei şi variante de traducere nu le-am trecut în carte şi pentru a nu părea prea revoluţionar.

Iar acum vreau să răspund la întrebarea sfinţiei voastre.

Cred că pentru a avea o ediţie mai bună a Liturghierului românesc, trebuie să realizăm trei lucruri:

1.    Un studiu paralel al tuturor manuscriselor şi ediţiilor tipărite a Liturghierului în greacă, slavonă şi română, dar şi în unele limbi moderne, precum şi – atenţie! – înţelegerea, prin prisma studiului istoric şi exegetic, a motivelor care au dus la anumite schimbări/evoluţii în textul şi rânduiala Liturghiei. Această lucrare de cercetare trebuie făcută de mai multe persoane, care să adune toate materialele în vederea întocmirii unei noi ediţii a Liturghierului românesc. La acest capitol suntem încă foarte departe, chiar dacă lucrurile au început vizibil să se mişte din loc.

 2.   Organizarea unor dezbateri deschise şi transparente (bineînţeles civilizate), cu participarea nu doar a unor profesori de liturgică (sau alte discipline teologice înrudite: studii biblice, dogmatică, patristică, drept canonic), ci şi a unor slujitori renumiţi, filologi, clasicişti şi alţi oameni de cultură, care doresc să se implice şi să vină cu unele propuneri. După prima dezbatere se poate constitui un grup de lucru mai restrâns, alcătuit din persoane avizate (dar selectate totuşi obiectiv, nu ca de obicei), care să aleagă prin dezbatere, variantele cele mai potrivite de text şi rânduială. După redactare, textul trebuie să fie făcut public şi supus criticilor şi recenziilor, care vor fi luate în calcul la redactarea finală.

 3.   Trimiterea variantei finale în Sfântul Sinod, care să dezbată şi să aprobe noul text al Liturghierului. În acelaşi timp, Sinodul trebuie să vină cu o scrisoare canonică privind obligativitatea de a sluji în continuare după această ediţie (inclusiv în textele cântate) şi nu după cele vechi. Acum e o adevărată debandadă la acest capitol, pentru că în lipsa unor dezbateri transparente asupra noilor ediţii, chiar dacă acestea sunt aprobate sinodal, fiecare este totuşi îndreptăţit să slujească cum i se pare mai bine. Dar după un astfel de „exerciţiu democratic”, toată lumea trebuie să fie obligată să slujească după un singur text.

 Aşa cred eu că trebuie să se lucreze la o nouă ediţie a Liturghierului, apoi şi a Molitfelnicului şi chiar a Ceaslovului (nemaivorbind că ar fi fost normal să se înceapă cu Scriptura). Evitarea sau ocolirea acestor etape a dus şi va duce în continuare la apariţia unor texte liturgice cu multe greşeli, abordate superficial şi revizuite doar cosmetic.

Eu sper şi chiar am încrederea că Patriarhia Română a trecut deja la un alt mod de abordare a problemei, iar rezultatele vor fi mult mai bune decât până în prezent. Sunt dispus să mă implic cu toată priceperea şi experienţa în realizarea unui astfel de proiect, alături de alţi câţiva (din păcate nu prea mulţi) teologi şi slujitori pricepuţi pe care i-am întâlnit sau pe care încă nu i-am întâlnit până acum.

Dumnezeu să ne ajute!

 

Ieromonah Petru Pruteanu, Chisinau

www.blog.teologie.net

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *