Cuviosul Cosma Athonitul, Apostol în Zair (1942-1989) – Apusul vrăjitoriei
Share
Maxim Bulungo
„Trăiesc la internatul pentru băieţi al Misiunii şi studiez la şcoala acesteia. Am primit lecţii de catehism un an de zile, iar apoi am fost botezat de Rusalii în 1996. Mi-am luat numele de Maxim în cinstea Sfântului Maxim Mărturisitorul.
Înainte de a păşi în apă, mi-a fost teamă şi ruşine că stăteam în faţa atâtor oameni care mă înconjurau. Cu toate acestea, atunci când părintele Meletie m-a botezat, în clipa în care m-am urcat pe treptele baptisteriului, teama şi frica m-au părăsit. Am simţit multă bucurie şi uşurare în inimă. Înainte de aceasta simţeam ceva greu în cap care, după botez, m-a lăsat.
La ceasul Dumnezeieştii Împărtăşanii, când am primit întru mine pentru prima dată Trupul şi Sângele lui Hristos, am simţit o căldură prin tot trupul şi am auzit o voce care-mi spunea: «Ai găsit mântuire în această credinţă». Am început chiar să mă rog în gând cu mare uşurinţă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest mare dar pe care mi l-a dat mie, păcătosului.”
Timotei Kakwata
„Sunt elev la Şcoala Medie a Misiunii Ortodoxe. Am fost catehizat de mai bine de opt luni, fiind botezat de Rusalii în 1996. La botez am luat numele de Timotei. După botez am simţit o bucurie lăuntrică extraordinară. Inima mi s-a făcut uşoară. Am simţit că într-adevăr, acum, sunt o fiinţă umană adevărată. Dragostea lui Dumnezeu mi-a intrat în inimă şi acum Îl iubesc pe Dumnezeu foarte mult, căci m-a condus către adevărata Biserică.”
Grigorie Saega
„Am fost botezat în 1992 de către părintele Meletie. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru bunătatea Sa cu care m-a călăuzit pe calea cea dreaptă a Ortodoxiei, calea adevăratei fericiri. Ortodoxia este Biserica care a ţinut neschimbată până astăzi tradiţia Sfinţilor Apostoli şi Părinţi. Slavă Atotbunului Dumnezeu!”
Emanuel Ngandu
„Sunt elev la Şcoala Medie a Misiunii din Kolwezi. Înainte să fiu botezat, sub călăuzirea părintelui Meletie, m-am spovedit pentru prima dată în viaţă. Am simţit ceva ca o greutate care se depărta din inimă.
Sâmbătă 8 iunie 1996 am fost botezat împreună cu alţi prieteni şi colegi, luând numele de Emanuel. Am simţit ca şi cum acest trup al meu plecase şi alt trup, nou, curat şi mai uşor, i-a luat locul. Înlăuntrul acestui trup nou simt acum propriul meu rai. Am simţit chiar cum faţa mi s-a schimbat şi această lume în care trăisem până atunci m-a părăsit. O nouă lume vine şi mă învaţă cum trebuie să fie viaţa unui adevărat creştin.”
Damaschin Kalenga
„Sunt elev la Misiunea Ortodoxă din Kolwezi. Am fost botezat de Rusalii, în 1996, luând numele de Damaschin.
Am simţit întru mine o schimbare fără precedent. Am simţit ceea ce simte cineva atunci când, după ce stă o vreme închis în puşcărie, este eliberat. O astfel de eliberare am simţit atunci când am ieşit din apă! Tot trupul şi inima au fost spălate într-o baie de bucurie de nedescris şi uşurare interioară. Greutatea care apăsa asupra inimii a fost înlăturată pentru totdeauna. A căzut în acelaşi fel cum cad solzii de pe peşte.
Simt că de la botez viaţa mea se află sub călăuzirea Sfântului Duh. Recunosc pe Cel Ce sălăşluieşte în mine şi care mă îndrumă. În vremea când eram păgân închinător la idoli nu ştiam cum să fac deosebire între ceea ce este rău şi ceea ce este bine.”
Hristodoulos Muchaila
„Lucrez ca şi croitor pentru Misiunea Ortodoxă din Kolwezi şi sunt fratele după trup al schimonahiei Tecla.
Am fost botezat pe 8 iunie 1996 cu numele de Hristodoulos. Când am ieşit din apă am simţit în inimă o lumină şi o putere dumnezeiască. Sufletul meu simţea că de atunci încolo inima va fi călăuzită de Sfântul Duh. Simt că în numele lui Iisus Hristos am devenit un om nou. Acum mă rog Sfintei Treimi ca să lumineze şi alţi oameni care n-au ajuns să cunoască Biserica Ortodoxă; pentru ca Hristos să-i fericească cu Sfântul Botez şi să experieze ceea ce am trăit şi eu. Îmi îndrept mulţumirile mele către părintele Meletie, care m-a călăuzit către Hristos, precum şi către sora mea, monahia Tecla, care m-a catehizat. Slavă Ţie Doamne! Amin.”
Meletie Mazeze
„Sunt elev la Şcoala Medie de la Misiunea Ortodoxă din Kolwezi. Dau slavă lui Dumnezeu pentru că m-a ajutat să recunosc adevărata Biserică şi Dreapta Credinţă.
Înainte de Botez nu ştiam să merg pe calea cea dreaptă. Când am început să particip la cursurile de catehism şi să cânt în biserică, puţin câte puţin, sufletul meu a început să se veselească, implorându-mă într-un fel să urmez cu credincioşie lecţiile şi slujbele Bisericii. Încă mai aveam o înclinaţie către păcatele cărnii. După Botez, am simţit înlăuntrul meu o schimbare majoră. Mi-am luat numele de Meletie. Trupul mă îndemna la păcatul cu femeile, dar o voce lăuntrică mă împiedica zicând: «Nu face asta, e păcat». Mă bucur foarte mult pentru acest act de dragoste pe care Dumnezeu mi l-a arătat. Îi mulţumesc neîncetat lui Dumnezeu pentru aceasta. Dorinţa mea este să devin colaborator al Misiunii în lucrarea de răspândire a Ortodoxiei în toată ţara. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”
Despina Yav
„Sunt elevă la Şcoala Medie din Kolwezi. Am fost botezată în 1996, de Rusalii.
După botez am simţit o mare bucurie în inimă, iar când am ieşit din apă, trupul meu devenise foarte uşor. Familia mea, în special soţul surorii mele, spunea că faţa mea arăta ca cea fetiţelor, chiar dacă eu am 19 ani.
Duminică, ziua următoare Botezului, un frate creştin ne-a oprit şi ne-a zis: «Despina, faţa ta s-a schimbat şi vocea ta pare alta». Cu toate acestea, în adâncul meu, nu pot să-mi dau seama cum a avut loc o astfel de schimbare. Câteva zile mai târziu, am rămas uimită atunci când mi-au arătat fotografia de la botez: faţa mea avea o lumină duhovnicească, fiind aproape de nerecunoscut. De atunci şi până acum, când scriu aceste rânduri, în inima mea este numai bucurie. Sufletul mă cheamă să merg în fiecare zi la biserică. Aproape în fiecare duminică mă apropii şi mă împărtăşesc cu Sfintele Taine, când, din nou, inima mea se umple de o bucurie negrăită. Niciodată în viaţă n-am mai experiat o asemenea bucurie. Lumina pe care o simt uneori că se revarsă pe faţă este fără îndoială harul Duhului Sfânt.
Această dragoste pentru Biserică m-a mişcat atât de mult încât am hotărât să devin ucenică la Mănăstirea Sfântul Nectarie din cadrul Misiunii. Nădăjduiesc ca în toată viaţa să pot trăi intens taina iubirii Hristosului nostru. Fie ca voia lui Dumnezeu să fie aceea de a deveni monahie! O caut [voia lui Dumnezeu – n.n.] şi, ca un dar al lui Dumnezeu, o aştept din mâinile Lui. Amin.”
Gheorghe Kasongo
„M-am botezat în 1995 de praznicul Bobotezei împreună cu soţia mea Marianthi şi copiii mei Cristina, Irina, Nicolae, Ioan şi Theano. Mi-am luat numele de Gheorghe. Sunt profesor de engleză la Şcoala Lumina lui Hristos din cadrul Misiunii din Kolwezi. Întâi am primit îndrumările duhovniceşti despre adevărata Biserică Ortodoxă prin directoarea şcolii, doamna Efterpia Ilias, iar apoi de la arhimandritul Meletie, care m-a învăţat că omul n-ar putea afla mântuire nicăieri în afară de sânul Bisericii lui Hristos. La început am fost romano-catolic, după care am fost la protestanţi, iar în final am intrat pentru totdeauna în Biserica Ortodoxă.
Principiul conform căruia mântuirea nu se poate găsi decât în Biserică îl auzisem încă de când i-am părăsit pe romano-catolici. Într-o zi, un preot catolic mi-a spus de asemenea că nimeni nu-şi va găsi mântuirea sufletului dacă ar rămâne protestant până la sfârşitul vieţii sale. Astfel, am hotărât, ca şi Iosua, să mă alătur adevăratei Biserici împreună cu toată familia şi să-L slujesc pe Dumnezeu în sânul Bisericii Ortodoxe. Am luat-o cu mine chiar şi pe nepoata mea, care s-a botezat cu numele de Despina Yav Kabey, împreună cu restul familiei mele.
După Botez am simţit o mare bucurie în tot trupul şi sufletul. Întreg trupul s-a eliberat de greutate şi a devenit foarte uşor. Această bucurie dă pace sufletului meu. Nu pot descrie această bucurie astfel încât alţi oameni să o poată înţelege şi simţi. Am simţit de parcă mi se aprinsese în inimă un foc şi o dragoste de a merge întotdeauna la biserică. Îmi place foarte mult să mă rog, să cânt şi să ascult cântările Bisericii noastre.
Îi am în minte pe monahii noştri ca pe nişte îngeri, atunci când slujesc Liturghia. Diavolul urăşte această bucurie şi-mi aduce ispite. Dar Dumnezeu mă ajută să lupt. Niciodată n-am simţit această bucurie în celelalte biserici în care am fost înainte să devin creştin ortodox.”
Silvestru Kambaşi
„M-am botezat în 1996 de Praznicul Rusaliilor la vârsta de 14 ani. Părintele Meletie mi-a dat numele de Silvestru.
Nici un membru al familiei mele nu este ortodox, dar între ei nu este nimeni care să mă fi împiedicat să intru în Biserică. Am intrat singur în Biserică, fără ca cineva să-mi spună despre ea. Îmi place mai mult decât celelalte. Îmi plac părinţii care se ostenesc aici, căci n-am auzit şi n-am văzut vreo ticăloşie pe care să o fi făcut. Le sunt recunoscători pentru că m-au povăţuit cu exemplul lor. Cu atât mai mult cu cât au traversat mări şi ţări pentru a fi aici cu noi ca să ne aducă adevărata Evanghelie a lui Hristos.
Cred în Sfânta Treime şi în Sfintele Taine ale Bisericii noastre, prin care nădăjduiesc să fiu mântuit. Mă rog lui Iisus Hristos, Împăratul întregii lumi şi Judecătorul omenirii să-i păzească pe toţi care au venit aici să ne ajute. În Biserica Ortodoxă am fost readus la viaţă şi voi muri ortodox. Nu mai am altceva să scriu. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt Ortodox.
Nota autorului: Acest copil trăieşte la internatul Misiunii. El se distinge prin uimitoarele progrese la studiu şi în dragostea faţă de Biserică şi dumnezeieştile ei slujbe. Dorinţa lui, după cum mi-a zis, este să studieze Dreptul şi să lucreze ca om de stat în ţara sa pentru răspândirea credinţei ortodoxe.
