LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

De ce oare, uneori, mă plictisesc la Sfânta Liturghie?

Share

Vă mărturisesc sincer că deobicei nu particip la slujba Vecerniei, care se săvârșește cu o seară înainte, și nici la slujba Utreniei care precedă Sfânta Liturghie, ci vin împreună cu familia la începutul Liturghiei și stăm până la sfârșit.

La sfârșitul de săptămâna care a trecut i-am însoțit pe prietenii noștri sâmbătă seara la Taina Spovedaniei, care era programată exact după Vecernie. Așa că am asistat și noi la slujba Vecerniei, parțial. Duminică dimineață mi-am făcut acasă canonul pe care mi l-a dat părintele și apoi am plecat toți spre biserică. Am ajuns aproape la începutul Utreniei și am stat apoi până la Sfânta Liturghie.

Pentru mine, această participare la Sfânta Liturghie a fost mai deosebită, am reușit să fiu mai atent, mai prezent la tot ce se întâmplă. Nu mi-a zburat gândul aiurea, n-am fost obosit, nu m-am plictisit și nu-mi doream să se termine mai repede, ba dimpotrivă, mă bucuram de fiecare cântare și rugăciune.

Recunosc că nu a fost meritul meu, ci Dumnezeu m-a ajutat să mă bucur și să fiu așa de bine conectat la tot ce se întâmpla în timpul slujbei, însă totuși mă întreb: Oare n-a contribuit mult și faptul că am participat la Vecernie, la Utrenie, și canonul de rugăciune pe care l-am făcut înainte de a pleca spre biserică?

De obicei mă ispitește cel rău duminica dimineață să nu mă rog la Dumnezeu, că oricum plec spre biserică și ne rugăm toți acolo. Iar canonul mi-l fac de obicei seara înainte de culcare.

La Vecernie nu merg pentru că nu mi-am impus acest lucru și pentru că sâmbăta după-amiaza mereu avem ceva de făcut. Iar la Utrenie dimineața nu venim pentru că nu au răbdare fetițele noastre să stea 3-4 ore la slujbă.

Toate motivele adunate la un loc, la care se adaugă lenea mea și lipsa de seriozitate în cele duhovnicești, au avut ca efect de multe ori o stare de plictiseală în timpul Sfintei Liturghii.

Sunt multe ispite atunci când urmează să participi la Sfânta Liturghie, începând de dimineață cum te trezești, continuând cu drumul până la biserică, și terminând cu gândurile și starea pe care o ai în timpul slujbei. Patimile noastre și ispitele diavolului ne scot de obicei din starea aceea de liniște și nădejde specifică unei dimineți, și ne aruncă sufletul în tulburare, supărare, deznădejde, și gânduri necurate.

La un moment dat, la mijlocul Sfintei Liturghiei se cântă la strană Heruvicul, și se spune: „Noi care pe heruvimi cu taina închipuim și făcătoarei de viață Treimi, întreită cântare aducem.” iar apoi cântarea se sfârșește la final cu: „Toată grija cea lumească acum de la noi să o lepădăm.”, după care ies preoții cu Sfintele Daruri din altar în mijlocul bisericii, sub policandru.

La auzul acestor cuvinte încerc să nu mă mai gândesc la nimic din cele lumești și să mă concentrez la rugăciune. Totuși această sforțare a mea e în zadar de multe ori, și după puțin timp gândul iar îmi zboară aiurea. Este ca și cum m-aș chinui să fiu mai odihnit atunci când sunt obosit… degeaba!

Eu cred că pentru a avea putere să lepădăm grija cea lumească în timpul Sfintei Liturghii trebuie să ne pregătim încă de sâmbătă după-amiază pentru acest moment. Pentru că duminica e ziua închinată Domnului, Ziua Învierii, ziua cea mai importantă din săptămână, ar trebui ca noi creștinii să ne canalizăm toate energiile spre acestă perioadă.

Sfânta Liturghie se poate transforma pentru fiecare din noi într-o premiză pentru apropierea maximă față de aproapele și față de Dumnezeu. Liturghia, dacă vreți, este masa de prânz la care Tatăl își invită toții copiii Lui pentru a ne bucura în comuniune.

Noi, mereu după slujbă mergem la părinți și luăm masa, și este un moment deosebit, pentru că ne dăm toți seama că acesta-i scopul vieții: să ne adunăm unii cu alții în iubire. Este o masă aparte, față de alte zile ale săptămânii, are o încărcătură sufletească deosebită.

Sfânta Liturghie este masa bogată a Împărăției Cerurilor, masa Nunții Fiului lui Dumnezeu, la care ne invită Tatăl, și la care sunt primiți doar cei cu haină de nuntă, cei pregătiți.

Cred că există o nedumerire în mințile multor creștini: „De ce oare, uneori, mă plictiseesc la Sfânta Liturghie deși particip la ea de ani de zile?” Răspunsul este simplu: Pentru că nu ne pregătim pentru acest moment. Uneori participăm doar ca să mai bifăm o Liturghie, ca și cum Hristos Domnul ne-ar cere carnețelul la Judecată pentru a vedea dacă am fost la toate. Alteori venim așa din inerție, fără a ști ce duminică este, ce Evanghelie se va cite, ce sfânt se pomenește în ziua respectivă, în ce perioadă a anului bisericesc ne aflăm, etc.

Pregătirea pentru Sfânta Liturghie ne ajută să intrăm în acea stare duhovnicească necesară pătrunderii cu mintea în tainele adânci ale Dumnezeirii. Când venim nepregătiți, Sfânta Liturghie ne pare un spectacol, un teatru, o scenetă care are mereu aceleași personaje.

Pe cât pare de tainică transformarea pâinii și vinului în Trupul și Sângele Domnului pe Sfânta Masă, pe atât de tainic este și felul în care mintea noastră poate trece în timpul Sfintei Liturghii mai departe de cele materiale, contemplând pe cele duhovnicești. Dar acest lucru e tot un dar al Duhului Sfânt, însă oferit celor sârguincioși, care se arată nevoitori și dornici de cele dumnezeiești.

Aveam un profesor la Facultatea de Teologie care ne spunea odată la un curs: „Nu poți să cobori din mașină, după ce te-ai enervat prin trafic și ai condus o jumătate de oră, și apoi să intri direct în altar și să dai Binecuvântare pentru Sfânta Liturghie.

La fel și noi. Nu putem după o sâmbătă de distracții până la miezul nopții, și după ce ne trezim obosiți, să intrăm direct la Liturghie și să fim prezenți acolo trup și suflet.

Slujba Vecerniei ne introduce în bogația înțelesurilor duhovnicești din ziua următoare. Sâmbata seara, acasă, ar trebuie să fie un timp de rugăciune și de citire a Sfintei Scripturi și a scrierilor Sfinților Părinți. Rugăciunea de duminică dimineață are ca scop mutarea gândului rapid spre Dumnezeu, pentru ca nu cumva mintea să se ocupe cu alte gânduri care ne-ar putea distrage toată ziua. Slujba Utreniei ne reamintește prin Evanghelia citită și prin cântări de Învierea Domnului și de toate binefacerile ei, la care se adaugă cântări dedicate sfinților zilei.

Toate acestea, ne vor așeza duhovnicește și vom intra în Sfânta Liturghie cu o altă stare. Abia atunci putem spune și noi: „În Biserica Măririi Tale stând, în cer ni se pare a fi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești ușa cerească, deschide nouă și ușa milostivirii Tale” (Troparul Utreniei).

Prezența noastră la Sfânta Liturghie este prezența reală în Împărăția Cerurilor, însă așa cum doar cei curați cu inima vor pătrunde pe poarta îngustă ce duce spre Împărăție, așa și la Liturghie, doar cei pregătiți vor pătrunde cu mintea Marea Taină care are loc în Sfântul Altar.

Pregătirea este foarte importantă și pentru Taina Botezului, pentru Taina Cununiei, pentru Taina Spovedaniei, și pentru toate slujbele Bisericii. Ne pregătim pentru a fi mai conștienți de noi înșine. Ne pregătim pentru a vedea cu sufletul mai bine ce se întâmplă în biserică. Ne pregătim pentru că fiecare Taină (slujbă) este o întâlnire cu Hristos – Izvorul de Har al tuturor Tainelor.

Dacă ați rămas vreodată cu impresia că o slujbă nu v-a plăcut, în mare parte se datorează stării sufletește neprielnice, și mai puțin factorilor externi.

Claudiu BALAN

Tinerii în Biserică

1 Comment

  1. ioDan 22 ianuarie 2017

    Doamne-ajută ! A „lăsa grija cea lumească..(a alunga gândurile), nu stă nici în voința, nici în puterea
    noastră și un duhovnic mi-a spus odată, că mintea noastră se aseamănă unui miel care zburdă pe
    lângă mama lui, se mai îndepărtează, dar tot la mama lui se întoarce.
    Întradevăr, Domnul vrea să ne pregătim, pt. a fi împreună cu Dânsul.

    Răspunde

Leave a Comment ioDan Cancel Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up