De la Isaia
Share
– Care ieşi la răspuns, mă? Care nu ştii pe Isaia, mă? Bursaşiule, îl ştii, mă, pe Isaia?
– Părinte profesor… îl ştiu, da’… io am fost acasă la sfârşitul săptămânii şi n-am avut timp să repet.
– Şi dacă ai fost acasă nu ţi-o dat tată-to nimic să aduci?
– Ba da, mi-o dat, părinte.
– Şi ce-ai adus, mă?
– Am adus. Am adus de-acasă… De mâncare.
– Şi tată-to n-a dat şi el un păstrăv? Un sirop de prune?
– Nu, că n-aaare, părinte profesor!
– Hă, hă!
– Linişte, măi! Care ieşi la răspuns? Chilba! Chebosule, hai la răspuns că n-ai decât un 4.
– Dar părinte, vă rog să mă scuzaţi, că eu n-am putut învăţa, că ieri a fost ziua lui Ilea şi am fost la ziua lui…
– Ilea, a fost ziua ta, mă?
– Da, părinte profesor!
– Şi pe Mihai al meu l-ai chemat? Zi, mă, Miăiţă, te-a chemat?
– Daaa!
– Aşa, mă! Bravo! Deci? Care iese la răspuns? Cadar!
– Am fost şi io la ziua lui Ilea, părinte profesor, că e coleg de cameră cu mine!
– Bine… Stai jos… Dănilă!
– Io am vrut să mă duc la ziua lui Ilea, da’ nu m-a invitat nimeni, părinte profesor!
– Ha!? Nu l-ai chemat, mă? Păi de ce nu l-ai chemat?
– Am uitat…
– Bine, mă. Mureşan!
– Care?
– Mureşan George! Karatistu’!
– E absent azi, părinte. S-a dus la dentist.
– Şi de ce n-a venit la mine? De ce n-a venit la mine, mă?
– A zis că trece, da’ poate a uitat.
– Ia să-i punem noi o absenţă aici, frumos… Să vină la mine, mă, ai înţeles? Mureşan Gabriel!
– Prezent!
– Ia ieşi la răspuns, mă. Să vedem ce ştii de la Isaia!
– Să încep cu…
– Stai, nu te grăbi. Andreica, unde-ai fost, mă, ora trecută?
– Vă rog să mă scuzaţi, părinte profesor, da’ a venit mama şi am fost…
– Da’ ce, mă’, mă-ta nu te-a trimis să stai la şcoală?
– Ba da, dar am fost să vorbim cu părintele Pop, pentru notele de la Istorie…
– Ia treci la răspuns! Să vadă mă-ta ce bine ştii de la Isaia! Zi, să auzim!
– Păi… De la Isaia… Ca un miel nevinovat şi ca o oaie fără glas…
– Da…? Şi ce urmează? Muri, zi tu mai departe!
– Şi ca o oaie fără glas, aşa nu şi-a deschis gura sa…
– No, auzi, mă Andreica? Şi tu, ca o oaie fără glas îţi ţii gura. Mai ştii?
– Acum am un lipsus, părinte profesor…
– Bine, mă. Du-te la loc. Mai ai un lipsus şi aci, la mine. Ce notă să-i dau, mă? Un 4 gras sau un 5 slab?
– Un 5 slab, părinte! Un 5 slab!
– Ha! N-a prea fost el de 5… Andreica, spune-i lui mă-ta să mai pună bota pe tine, mă, poate aşa mai înveţi şi tu! 4! De ce nu învăţaţi, mă? De ce nu înveţi, mă? Mişule, vino tu la răspuns şi zi de la Isaia! Tu ai fost la ziua lui Ilea, nu?
– Da.
– Ia ascultaţi pe Mişu, mă! Zi, Mişule, de la Isaia!
– Ca un miel nevinovat… şi ca o oaie fără glas, aşa nu şi-a deschis gura sa…
– Întru smerenia lui…?
– Întru smerenia lui S-a ridicat şi neamul Lui cine-l va spune?
– Auzi, mă? Bravo, Mişule! Mai zi!
– …
– Mormântul Lui…
– Mormântul Lui…
– No, nu mai ştii?
– Până aici am învăţat…
– Păi de ce?
– …
– Păi de ce n-ai mai învăţat? N-a stat mă-ta de tine?
– Ba da…
– Mişule, Mişule… lasă, că vorbim noi acasă… Ce notă să-i dau, mă? Un 9 gras sau un 10 slab?
– Un 10 slab, părinte profesor!!
– Bine, mă, bine. Du-te la loc, Mişule. Vorbim noi acasă…
