Dedicare fără scurtături

Nu ne oprim din datoria de a-I aduce lui Dumnezeu daruri spirituale. Îi aducem liturghia și pâinea și vinul, iar El ne dăruiește iertarea. Îi aducem inimi curate, iar El ne dăruiește viața veșnică. Un dar spiritual este slujirea, un alt dar este învățătura.

● Cel mai important dar este dăruirea. În dedicare, nu există scurtături. Ne dedicăm întreaga viață Domnului Iisus, ne dedicăm fiecare gând și fiecare acțiune. Ne dedicăm lui Dumnezeu, chiar dacă îi vedem în urbea noastră pe Martin Garrix, Kalulu sau Mudryk. O consecință a alergării după câștigul material o constituie relativizarea credinței. Omul se dedică banului. Pare o scurtătură către fericire, dar e un drum închis.

Dumnezeu își împarte slujitorii cu noi, suntem sub protecția îngerilor Lui. Domnul Se împarte și nu Se desparte, nu Se sfârșește, suntem împărtășiți cu Sângele Lui. Această transfuzie minunată ne vindecă pentru totdeauna.

● Ne dedicăm toate mulțumirile Sfântului Medic, Iisus.

***

Anul acesta Îl luăm pe Iisus cu noi în concediu. Putem rosti rugăciunea Lui cu bucurie, putem citi Evanghelia și Psalmii, putem să ne înfrânăm de la păgânisme, putem să îi băgăm în seamă și pe frații Lui sărmani. Dacă dăm atât de mult pentru noi, să dăm și pentru frații Lui, măcar la cutia milei.

● Iisus nu ne concediază niciodată, ci ne iubește cu iubire nesfârșită. Moartea nu ne înfricoșează, ci ne eliberează și ne unește deplin cu El. Euharistia ne adună la un loc pe toți cei risipiți și împrăștiați, la Cină în familie. Cel ce ai înviat din morți, Iisuse, înviază și sufletele noastre!

Nu trebuie să fim toți frumoși, deștepți și bogați. Pentru ceea ce suntem (ingineri, șoferi, profesori), suntem foarte bine. Dacă vom aloca resurse doar pentru noi, ne vom dedica doar nouă. Iisus trebuie să crească, iar noi să ne micșorăm. Oricum vom pierde totul din ceea ce agonisim, dar rămânem cu Iisus, nu cu lucrurile, nici cu imaginea.

● Ne dedicăm lui Iisus și fraților Lui, neglijându-ne pe noi. Lucrând la necazul altora, Iisus va lucra bonus la al nostru.

***

Noe a început să construiască o arcă și s-a dedicat acestei misiuni, deși toți râdeau de el. Apoi a început să plouă și toți calomniatorii au murit înecați. Noe știa ce are de făcut și nu a renunțat de gura lumii muribunde.

● Creștinul se dedică slujirii și nu renunță când dă de greu, ci se pregătește constant de banchetul-fără-sfârșit.