Detectorul

Fara un detector pentru scurgerile de gaze, locuinta noastra este in pericol. Fara un detector al patimilor, viciile animalizeaza. Adica, exista risc de explozie.

Sa piarda sufletul fericirea eterna? Nu vrem! Atunci, cum detectam patimile? Cu discernamant. Ne rugam pentru limpezimea mintii. Singuri, nu putem sa ne luam ascultari de capul nostru. Avem nevoie de un batran harismatic, de un duhovnic iscusit, de un psihoterapeut care sa Te cunoasca. El ne va „regla” discernamantul. Ne va invata smerenia si caritatea, singura strategie castigatoare impotriva tacticii ultraofensive a viclean-mincinosului. Fara un diagnostic duhovnicesc, nu avem un tratament adecvat si inaintam sigur spre metastaza.

El va detecta sincopele noastre spirituale, va extrage (dureros) cariile pacatului (pe viu, fara anestezic de burete imbibat in otet). Iar cantonamentul este postul. Acest post al bucuriei, al intampinarii Tale in Dumnezeiasca Liturghie a Darurilor mai Inainte Sfintite a Sfantului Grigorie Dialogul (se savarseste in Postul Mare, dupa-amiaza, cel putin miercurea si vinerea).

Acatistul sfintilor din inchisorile gerului comunist nu poate fi complet fara „Patimile dupa Pitesti”, de Paul Goma. Am detectat: „Despre Pitesti nu se vorbeste, despre Pitesti se tace”. Temnita a fost un detector crud. Nu pot sa ii judec pe cei care au apostaziat, in urma chinurile bestiale. Dar martiriul ramane ultima instanta care ne verifica „teoria” crestina. Reeducarea de atunci inca are sechele. Unii gardieni de atunci, acum pensionari, neaga totul. Frica imensa si socurile traite (si provocate) nu au trecut…

Inca un text „siropos”? Sper ca nu. Doar o reflectie: nu putem trece de detectorul prigoanei, daca nu am dobandit discernamantul. Sa fim vigilenti, sa priveghem, sa nu fim prinsi cu garda jos si sa nu ratam iubirea eterna. Lupta aceasta are o miza enorma: sa nu suferim in iad! Nu stim cand si daca va reveni prigoana. Insa noi punem Ierusalimul ca inceput al bucuriei noastre si Te asteptam, Mire al inimilor noastre vindecate!

In aceste zile, cu siguranta vom merge sa ne cercetam duhovnicul, pentru a detecta cariile inainte sa ne afecteze nervul. Si tamaiem casa, aprindem candela, stingem televizorul, cantam psalmi de lauda. Il cercetam pe Hristos cel gol, flamand, insetat si din spitale!!! Facem parastas pentru familia noastra: Marin Naidin, Benedict Ghius, Gherasim Iscu… Voi repeta aceste nume pana ne devin la fel de familiare precum Ioan Gura de Aur sau Ioan de Kronstadt. Ei ne ajuta sa detectam un raid inamic prin radarul rugaciunii. Priveghind, nu vom luati prin surprindere sau prin invaluire. Vom fi pe metereze, gata de lupta pana la intalnirea cu Tine, Mire al nostru mult iubit!

Am detectat pericolele: lenea, iubirea de bani, curvia! „Neagonisire si caritate”, ne propune ca remediu Ioan, omul divin al Kronstadtului. Recunoasterea profunda a identitatii noastre crestine este imposibila fara iubirea pentru tine, Mire drag, si pentru fratii Tai sarmani prea mici. Patimile sunt potrivnice firii noastre. Ne ranesc sufletul. Ne epuizeaza total. Dar harul vindeca. Multumim!!! Patimile orbesc ochii mintii. Iar sufletul se indeparteaza de fantana apei vietii.

Da-i putere si har duhovnicului sa detecteze tumorile sufletesti, Mire crucificat si inviat!

MM