LOADING

Type to search

Miza Sfântului Diadoh

Ortodoxie si traire

Miza Sfântului Diadoh

Share

Sfântul Diadoh al Foticeii, scriitor filocalic de secol V. Marele ascet consideră că scopul vieţii noastre este unirea cu Dumnezeu prin iubire. Botezul nu înseamnă sfârşitul luptei duhovniceşti. Ci abia debutul unui lung şir de confruntări. Abia după ce înaintăm puţin în viaţa duhovnicească începem să simţim lucrarea harului. Ideea este să renunţăm prematur, să nu fim nici laşi, nici fricoşi. Harul nu se ascunde de noi, doar că nu poate fi simţit câtă vreme nu am scăpat de patimi. Hotărârea de a Îl iubi pe Dumnezeu trebuie să fie extrem de categorică. Abia ulterior vin binecuvântrările. Aceasta este teologia de pateric a Sfântului Diadoh, atât de actuală.

 

Numai harul şi nimic altceva înlătură zbârcitura păcatului.

Suntem invitaţi să gustăm din dulceaţa Sfântului Duh. Nu stăm indiferenţi, ne implicăm în viaţa Bisericii, pentru a trăi în Hristos. Credinţa autentică este cel mai adecvat mod de a combate ereziile. Cea mai mare depărtare de Adevăr o reprezintă negarea păcatului. Această minciună are consecinţe nefaste, pentru că desenează confuzie pe câmpul de luptă duhovnicească.

Păcatul nu este un duşman imaginar, ci obstacolul din calea fericirii şi a veşniciei. 

Noi dorim dragostea lui Dumnezeu, aşa cum fiecare copil tânjeşte după iubirea părinţilor. Nu negăm realitatea proniei, ci ne bucurăm zilnic de harul primit gratuit, zi de zi. Fără curăţirea de patimile trupeşti, nu putem discuta despre altceva. Fără despătimire, nu există îndumnezeire.

 

Cine vrea să fie cu Iisus înviat, trebuie să sufere cu Iisus şi pe Cruce. 

Viaţa duhovnicească începe cu frica de Dumnezeu, consideră marele ascet. Indiferenţa religioasă este un blocaj sufletesc vindecabil. Ne putem reveni. Putem scăpa de nonşalanţă şi egoism. Prin acceptarea Crucii, putem accede către înviere. E nevoie de multă credinţă. Înaintea dragostei, este frica. Treptat, frica se transformă în dragoste. Sigur, termenii nu trebuie raportaţi la relaţiile umane. Între Dumnezeu şi noi este o dragoste (“hesed”) pe care nici un cuvânt nu o poate cuprinde. Un nepăsător va prefera patimile, câtă vreme un vigilent le va ocoli, se va duela cu ela şi le va birui, prin puterea lui Iisus. Noi trebuie să îndeplinim cu evlavie poruncile, iar Poruncitorul ne va răsplăti.

Singurul medicament este dragostea, iar manifestarea dragostei divine către noi este Euharistia.

Doar Euharistia este leacul nemurii, antidotul morţii. Este expresia fierbinte a dorinţei de salvare. Este linişte şi veşnicie. Nu putem dobândi veşnicia altfel. Pregătindu-ne pentru Euharistie, ne înfrânăm. Postim de rele, priveghem, participăm la Liturghie, centrul vieţii noastre. Dumnezeu este pe primul loc în viaţa noastră. Dacă nu este pe primul loc, nu mai este deloc. Noul mod de viaţă este explicat de marele ascet prin expresia “curăţirea minţii” de către Duhul Sfânt. Depinde doar care sunt priorităţile noastre. Pentru ce avem timp. Cum câştigăm banii şi cum îi cheltuim. Cât ne pasă de alţii. Dar, mai ales, cât ne pregătim pentru propria moarte.

Miza este să nu deznădăjduim niciodată.

Cu ochii ţintă spre Iisus, mergem prin mijlocul morţii. Împreună cu Iisus, viaţa devine o trăire.

Marius MATEI

Viata mea in Hristos
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *