|
Un tânăr bogat sufleteşte, descinzând din familia renumită a Brătienilor. Din fire sensibil şi generos, s-a dăruit pe sine în tot ce a întreprins.
Intelectual subţire, a făcut o bună critică, fiind asistent al lui George Călinescu. A scris un roman inspirându-se din anii grei, plini de evenimente tragice pentru ţară (1930-1940), o lume pe care nu o cunoscuse, cu care nu avea tangenţe dar care îl fermecase cu intensitatea ei spirituală şi dramatică. Pentru acest roman în ciornă, el şi cei ce l-au citit au fost condamnaţi ca idealişti, mistici şi legionari.
În temniţă s-a remarcat prin nobleţe, prin intensă strădanie duhovnicească şi prin cultura sa aleasă. A fost capabil de acte de sacrificiu pentru a salva viaţa unora mai bolnavi ca el. Postea şi se ruga intens. Ajunsese la înalte trăiri duhovniceşti. Purta pe chip o lumină din interior.
După eliberare a muncit din greu, apoi a fost rechemat de George Călinescu la catedră. Datorită unor relaţii de familie a putut să publice fără însă să se compromită cu ceva. Şi-a îngrijit cu devotament mama, care a suferit mult.
A murit de cancer la creier.
Ioan Ianolide
|
