LOADING

Type to search

Discuții zilnice cu Radu Preda. Frământări, dispute frățești, întrebări, răspunsuri…

Ortodoxie si traire

Discuții zilnice cu Radu Preda. Frământări, dispute frățești, întrebări, răspunsuri…

Share

Ultimul subiect luat în analiză a fost proxima liturghie duminicală de la biserica din Munchen (unde e paroh) și dilema pastorală: se face sau nu transmisie pe net, în direct. După lungi discuții, amândoi – el de pe poziții teologice, eu – de pe poziții de om de televiziune am ajuns la concluzia că NU.

Radu Preda a susținut și argumentat ideea că liturghia este și “materială”, palpabilă, concretă. Or, decorporarea prin internet, abandonarea uneia dintre “naturi” ar dauna, ar prejudicia grav întregul; nu i-ar nu face bine pe palier de comunicare, și nici de comuniune.

Deși inițial n-am prea fost atent la acest procedeu care s-a răspândit viral în Biserică, ulterior am urmărit mai atent câteva transmisii on line de la slujbele din diferite biserici. Și, mărturisesc că m-am tulburat, “scenele” arătau nefiresc, neliturgic! Unghiul de filmare pus numai la plan general, imobilismul desăvârșit al camerei, fracturarea logică a filmului general al acțiunii (momente de absență la cadru al oricărui personaj – preot sau citeț – ceva înspăimântător ca mesaj!), tragica, desăvârșita singurătate a preotului adâncită de absența unor ființe vii prin preajmă și multe altele (nu vă împui capul cu detalii tehnice) – toate conduc la senzația de fals. Un fals profund, fără sens și fără acoperire în real.

Ce poți filma și transmite – ca fior și mesaj profund – cu o cameră de supraveghere ca cele din benzinării? Acolo unde nu există fir narativ, ci doar viața în derularea ei întâmplătoare… Diferență mare față de liturghie, acolo unde este o curgere teandrică, un “desfășurător”, o antropo-teo-dramă! Sau: ce stare de spirit ar trebui să aibă “beneficiarul”, cel care urmărește transmisia de pe un smartphone, în cine știe ce situație de viață, în ce poziție, în ce context uman etc? Cum se poate depăși sentimentul neplăcut de mașinării pe șine, ca figurinele din turnul cu ceas, care dau ora exactă? Așa arată, așa se mișcă, așa a ajuns să fie contextul liturgic actual: un mecanism reglat ca atare, care merge singur ca un motor în doi timpi – preotul și diaconul. Și închei cu afirmația lui Radu Preda: “Am ajuns să facem selfie liturgic”!

Să ne înțelegem bine: liturghia trebuie să se țină, cu orice preț! Este obligatoriu! Nu se poate suspenda acest flux haric, nu poate fi pus pe pauză acest pendul în balans, cu cele două momente: cerere umană, ofertă divină. Omul solicită, Dumnezeu (Se) oferă, preotul cheamă, Duhul se pogoară. Acesta este însuși ritmul cosmic, este bătaia de inimă a creației, rostul ei ultim. Iar la final, a te împărtăși cu Dumnezeu Însuși, după ce L-ai rugat să vină, reprezintă forma absolută de învestitură a încrederii, a prieteniei și a prețuirii reciproce. Dusă până la contopire…

Sintetizând, în opinia mea liturghia fără credincioși poate fi urmărită NUMAI la Trinitas TV. Acolo sunt prezenți operatorii, sunt puse corect luminile, există sunet de calitate. Și, cel mai important, există un regizor care dă ritmul, creează narațiunea liturgică prin decupajele pe care le face cu camerele. Totul are sens, nu există timpi morți, nu există cadre pustiite, fără oameni.

Iar lui Radu i-am sugerat să transmită numai predica. Aceasta este partea exclusivă a preotului, cuvântul lui, mesajul lui nemijlocit care poate fi transmis fără probleme de ordin tehnic ori “regizoral”. Așa este decent, așa este firesc.

Nu vreau să smintesc sau să supăr pe nimeni, însă această nouă capcană – a liturghiei sacadate vizual și prăduite de orice duh, proiectată în văzduhul virtual – nu ajută și nu întărește pe nimeni, dimpotrivă. Începem să credem, cu timpul (experimentul văd că durează!), că se poate și așa, că așa e bine. Nu, nu e bine deloc. Opriți falsul liturgic (la noi pe telefon așa ajunge să fie), abuzul duhovnicesc on line. Noi, creștinii, ne rugăm în colțul nostru; voi, preoții, în sfintele altare, putem fi mai împreună ca niciodată. În duh, nu în 5G!

 

Răzvan Bucuroiu

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *