LOADING

Type to search

Domnul meu şi Dumnezeul meu

Ortodoxie si traire

Domnul meu şi Dumnezeul meu

Share
 DSC_0270SMALL
Candela arde sub icoane şi pâlpâirea ei sfioasă întinde pe pereţi tăcute plăsmuiri de temătoare umbre…
În fiecare an când se apropie Crăciunul şi mă pregătesc să-l întâmpin gândul mă poartă înapoi pe drumul copilăriei la anii binecuvântaţi şi la nevinovăţia vârstei care pe toate le crede,pe toate le nădăjduieşte.Mă văd lângă fraţii mei aşteptând cuminte să înceapă tata povestirile despre Iisus.
Şi era o pace albă
Ca ninsoarea şi era
O sfială ce din stele
Până-n inimi tremura.
Ascultam şi sufletul mi se umplea de recunoştinţă faţă de Cel despre care auzisem că S-a născut special ca să mântuiască poporul şi să mă ocrotească pe mine.Eram gata să fac orice sacrificiu,să dau din “comorile”mele ca să arăt că şi eu pot fi generoasă.Mă simţeam privilegiată de pogorământul care îmi atinsese iremediabil fiinţa însoţindu-mă pe cărările vieţii,ferindu-mă de căderile în ispită,întărindu-mă şi păzindu-mă ,ajutându-mă să accept cele pe care Dumnezeu le rânduise pentru mine.
I-am iubit numele de cum l-am auzit.Nu este altul mai frumos în toată lumea,mai plin de iubire,mai mângâietor,mai înaripat!Când îl rostesc  – Doamne,Iisuse Hristoase – îl simt ca pe un balsam care se revarsă şi-mi vindecă toate rănile.                                                                                  Îl vedeam cu ochii minţii,în timp ce tata ne desluşea adevărul despre Dumnezeu – mititel ca un copilaş de-al nostru ,neajutorat,aflat la voia oricui, plângând în iesle.
Tata ne povestea cum boii suflau deasupra Pruncului ca să-l încălzească şi asta mi se părea ceva nemaipomenit,ascultarea lor făcea ca totul să capete dimensiunile unor întâmplări din altă lume.
Se năşteau în sufletul meu de copil sentimente contradictorii care zburau zbătându-şi aripile când în iubire şi revoltă  când în nedumerire şi neputinţă .Am aflat apoi că Iosif şi Maria au trebuit să fugă cu Pruncul Sfânt în Egipt căci Irod pe care-l cunoşteam din colinde căuta să-L omoare şi iar m-am temut pentru El ştiind că pribegea noaptea prin pustietăţi.Nu ştiam că era însoţit de Îngerii pe care I-i dăduse Tatăl ca să-l păzească.
A “crescut” Iisus,am crescut şi noi şi am transferat cu timpul grija pentru El spre cei de care trebuia să am eu grijă.
Dar i-am pus pe umeri toate greutăţile pe care viaţa mi le scotea în cale,toate problemele şi nevoile.L-am întristat de nenumărate ori,prea puţin L-am bucurat,L-am rugat mereu să-mi îndeplinească cererile şi niciodată nu m-a dezamăgit.Ştiu că oricât de mult aş greşi ,mă ajută să-mi revin şi mă primeşte cu nesfârşită şi nemeritată dragoste.
De câte ori aştept să se nască tremură flăcăruia în inima mea ca odinioară candela din colţul de la răsărit şi mă doare ştiind că nu pentru bucurie a venit El nici să primească slava şi lauda ce I se cuvin ci,pentru a fi răstignit până la sfârşitul veacurilor de vorbele,gândurile şi faptele noastre.
A ştiut dintru- nceput că va petrece printre străini dar dragostea Lui n-a pălit ,mila Lui nu s-a micşorat aşa cum se chirceşte inima noastră atunci când valurile o împresoară.
Hristos Se naşte,slăviţi-L
Hristos din Ceruri,întâmpinaţi-L
Hristos pe pământ,înălţaţi-vă…
În fiecare zi vin Îngerii să ne împartă binefacerile pe care El ni le dăruieşte fără plată. Le vedem sau nu ele ni se adaugă pentru vrednicia cuiva anume. Poate pentru rugăciunile mamei şi credincioşia soţilor sau pentru ascultarea de cele bune a tinerilor şi inocenţa copiilor.Vin să încununeze răbdarea cu care bolnavul îşi duce Crucea dar mai mult o fac pentru nevoinţa şi rugăciunea neştiuţilor ,marilor anonimi ai neamului nostru.
Nu dormiţi în astă seară
O,Lerui,Doamne
Ci şedeţi la privegheală…
Că vine Maica la Betleem purtându-L pe Dumnezeu în pântece fecioresc. Ca un boboc de floare în mijlocul furtunii . Purcede la mântuirea fiilor ca mamă a Nazarineanului pe care mulţi vor dori să-L piardă. Nici o mamă n-a fost mai adânc încercată şi niciuna n-a fost mai binecuvântată.Ştie că pentru Fiul ei a început drumul jertfelniciei dar acum e timpul bucuriei şi oamenii pentru care El S-a întrupat sunt chemaţi să se împărtăşească de această hăruire.
  Primii,vin păstorii ca să  se închine Păstorului cel Bun care îşi pune sufletul pentru oile Sale.                                                                                                Şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi-un păstor.
Vine Maica în peştera întunecată a sufletului nostru să ne dăruiască Lumina.
Fă-mi-te numai ureche
Ca s-auzi ,bătrân pământ
Sus,în leagăn prins de stele
Gângureşte Pruncul Sfânt!
Iarna asta e plină de ghiduşii.Când s-a împodobit atât de frumos,grădina?Până mai ieri şedea tristă ,văduvită de bogăţia frunzelor şi de cântacul păsărelelor. Ehei! Băbuţa cea jucăuşă a tras draperiile şi ceaţa i-a alungat pe toţi prin case,nimeni să nu vadă ce izvodeşte dumneaei. Apoi a ţesut toată noaptea ghirlande şi horboţele pe care le-a aninat în cele mai năstruşnice locuri ca să-i încânte pe copiii mari şi mici.
Mai are încă multe frumuseţi ascunse în racla ei de cleştar dar le dăruieşte cu fereală numai acelora care colindă şi duc vestea Naşterii Domnului.
Colinduţa nu-i mai multă
Să trăiască cine ascultă!
Tudora Luca

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *