LOADING

Type to search

Dragostea lui Dumnezeu ne “sminteşte”

Ortodoxie si traire

Dragostea lui Dumnezeu ne “sminteşte”

Share
Atât de mare e dragostea lui Dumnezeu pentru noi, încât ne “sminteşte”. Aceasta a fost tema conferinţei organizată de către ASCOR Cluj-Napocaacum câțiva ani buni. Invitatul, unul deosebit: părintele sibian Constantin Necula. Am reţinut câteva idei din meditaţia părintelui: “Dumnezeu nu poate fi cunoscut din manualele de filosofie, nici din carduri. Vorbind despre dezgârbovirea femeii gârbove, observăm că fariseii sunt supăraţi că Dumnezeu face minuni în afara programului (de Sabat). Dar programul lui Dumnezeu este “iară şi iară”. Dumnezeu încalcă legea bătută în pioneze. Creştinismul nu este după program (de la 8 la 10), ci după Hristos şi în Hristos. Să fim mâna lui Dumnezeu întinsă către celălalt. Dumnezeu ne vrea pe toţi aşezaţi în dragostea Lui. Cine e smintitul care să-I refuze lui Dumnezeu dragostea? Trăim vremuri de cimitir, trăim mormânt lângă mormânt.” Frumoasă seară, duhovniceşti sfaturi din partea celui care a lansat provocarea “îndumnezeirii maidanului”, a celui care ne-a reamintit ca “a iubi e simplu, a urî e complicat”. Poprul Învierii nu mai e trist: “Învierea provoacă şi face posibilă o nouă privire asupra vieţii şi a morţii.”

Minunat eşti, Doamne, întru sfinţii Tăi! Ne bucurăm de minunea pe care ai făcut-o cu sfânta Teodota: după opt zile, temniţa s-a deschis singură. Apoi, aruncată fiind în cuptor, ai păzit-o nevătămată, căci sfânta era în mijlocul flăcărilor între doi îngeri în veştminte albe. Prin rugăciunile ei, idolii s-au sfărâmat, iar fierăstrăul pregătit pentru tăierea ei s-a tocit. Bucură-te sfinte Eumenie, că pe noi ne-ai invăţat smerenia, că de secetă de izbăveşti şi ortodoxia credinţei o păzeşti! Ne rugăm sfintei Ariadna, care, sclavă fiind, nu a voit să jertfească idolilor la praznicul naşterii copilului stăpânului ei lumesc şi după multe chinuri şi-a găsit izbăvirea într-o piatră mare care s-a crăpat şi acolo s-a putut ascunde de ucigaşii ce o urmăreau. Bucură-te sfinte Eustatie, că pe vremea lui Traian împăratul, te-ai învrednicit la o vânătoare a vedea între coarnele unui cerb Crucea Domnului Hristos şi îndată ai primit botezul.

Hristos Cel din colibele sărmanilor: Traian Dorz, “Hristos, mărturia mea”

 “Dacă Hristos Cel din închisoare şi Hristos Cel din spitale şi Hristos Cel din orfelinate şi Hristos Cel din colibele sărmanilor rămâne gol, flămând, bolnav şi nemângâiat, la ce folosesc atunci paradele noastre?

La Judecată nu vom fi întrebaţi câte biserici (de cărămidă) am zidit, ci câtă suferinţă am alinat.

Să ne ajute Dumnezeul dreptăţii şi al adevărului să îi putem înţelege pe duşmanii care ne calomniază, să îi putem iubi şi ierta până la capăt pe toţi, cum i-a iubit şi Domnul Hristos. Şi să ne putem ruga cu toată sinceritatea şi curăţia inimii pentru batjocoritorii noştri, cum a făcut şi cum ne-a învăţat Domnul Hristos.

Potrivnicul n-a fost parcă niciodată atât de concentrat şi atent asupra noastră ca acum, dar nici Domnul Hristos n-a lucrat atât de vizibil pentru noi ca acum. Mai ales tineretul Îl caută pe Domnul Hristos, cu cât mai îmbucurător pentru Domnul şi cu atât mai îngrijorător pentru potrivnicul Lui!

Ura oarbă ne împiedică de la orice bucurie. Omul fără Dumnezeu este necinstit până şi în cele mai evidente lucruri. Ura respinge cele mai frumoase adevăruri. Ce deosebire între mormintele oamenilor credincioşi (părintele Iosif Trifa) şi cele ale prigonitorilor lor. La primele se fac pelerinaje, celelalte sunt uitate.

Întăreşte-ne, Doamne, pe tot drumul pe care îl mai avem până la Porţile Cetăţii.

Să laşi un umblet mai frumos cu crucea Ta după Hristos, ca cei ce vin cu crucea lor s-o poată duce mai uşor. Să laşi un drum adevărat la cei pe care i-ai chemat, ca cei ce-au ascultat ce-ai spus să meargă drept după Iisus“.

 

Marius Matei

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *