LOADING

Type to search

Duminica Tomii (Penticostar)

Ortodoxie si traire

Duminica Tomii (Penticostar)

Share

Întru această Duminică a doua după Paşti, prăznuim înnoirea Învierii lui Hristos şi „pipăirea” Sfântului Apostol Toma.

Obicei vechiu era a se face înnoiri la vreun lucru dintre cele mai vestite. Că întorcându`se anul şi ajungând la acea zi (întru care se întâmplase), se făcea pomenirea acelui lucru, ca să nu se uite întâmplările cele mari. Pentru aceasta și evreii întâiul Paşti l`au făcut în Galgal, înnoind astfel trecerea prin Marea Roşie (Iosua V,10).

Galgal (înseamnă „rostogolire” și este transliterat „Ghilgal”) – este cetatea situată la hotarul de est al Ierihonului (Iosua IV, 19) și primul loc unde și`au așezat tabăra israeliții după ce au traversat Iordanul (când au intrat în Țara Promisă), în luna abib (nisan) a anului 1473 î.Hr. Aici Iosua a înălțat cele doisprezece pietre luate din albia Iordanului – ele aveau să fie o aducere-aminte a minunii secării apei Iordanului de către Dumnezeu pentru ca israeliții să`l poată traversa ca pe uscat. (Iosua IV:8, 19-24). În Ghilgal au mâncat evreii pentru prima dată din roadele Canaanului – după ce vreme de patruzeci de ani au fost hrăniți, în chip minunat, de Dumnezeu cu mană, în pustie. (Iosua V, 11: „au mâncat din roadele țării azime și spice prăjite”). Tot aici a împărțit Iosua pământurile Canaanului celor doisprezece seminții ale lui Israel. (Iosua XIV, 6).

De aceea se înnoia la evrei cortul mărturiei şi multe alte sărbători. Însă de vreme ce Învierea Domnului este lucru mai înalt şi mai mare decât toate lucrurile cele din lume şi mai presus de tot gândul, pentru aceea nu numai în fiecare an aceasta o prăznuim şi o înnoim, ci pururea şi după fiecare a opta zi. Întâia înnoire a acesteia (adică a învierii) este duminica de acum – care se zice cu adevărat şi a opta şi cea dintâia. A opta, că este de la Paşti a opta; iar întâia, căci este începerea celorlalte. Şi iarăşi a opta, căci se pune spre închipuirea zilei celei fără de sfârşit, care va fi în veacul viitor, care va fi cu adevărat şi cel dintâi şi o zi care nu se va despărţi nicicum cu vreo noapte. Acestea pentru înnoiri.

Iar cele pentru Toma aşa au fost: Hristos, în ziua când a înviat, seara arătându`se ucenicilor, acolo nu era Toma; că încă nu se adunase cu ceilalţi, pentru frica iudeilor. După aceea, peste puţină vreme venind şi înţelegând de venirea lui Hristos, nu numai n`a crezut pe ucenici că L`au văzut pre El înviat, ci încă nicicum, că ar fi înviat Domnul. (Şi acesta este unul din cei doisprezece!). Iar Dumnezeu, iconomisind cu adevărat, ca mai vârtos să se adevereze învierea şi celor ce vor fi după aceea, a aşteptat opt zile, ca să facă dragostea Lui desăvârşită. Deci, Domnul iar a venit – fiind uşile încuiate ca şi mai `nainte – şi fiind şi Toma, a intrat şi le`a dat lor pacea cea obişnuită. După aceea S`a întors spre Toma și a zis: Adu`ţi degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu`ţi mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fii necredincios, ci credincios. Iar Toma, cu dinadinsul ispitind şi luând credinţă prin pipăire, a strigat: Domnul meu şi Dumnezeul meu. Aceea adică pentru trup, iar aceasta pentru dumnezeire. Şi Hristos a zis către dânsul: Dacă M`ai văzut ai crezut? Fericiţi sunt cei ce n`au văzut şi au crezut.

Iar geamăn se numeşte Toma, sau pentru că împreună cu altul s`a născut, sau pentru că s`a născut îndoit pentru înviere, sau că avea din fire două degete ale mâinii drepte lipite – adică cel din mijloc şi cel dinaintea lui, care se cheamă arătător (ca şi cum s`ar fi ştiut că avea să se îndoiască şi cu acestea era să pipăie!). Iar alţii zic – şi acesta este lucru mai adevărat – că Toma se tâlcuieşte „geamăn” (aramaică).

Aceasta a fost a doua arătare a lui Hristos. Iar a treia a fost la Marea Tiberiadei, la vânatul peştilor, când şi cu mâncarea s`a unit, mistuindu`se de focul cel dumnezeiesc, precum singur ştie şi adeverind şi prin aceasta Învierea. După aceea S`a arătat în Emmaus. A cincea oară S`a arătat în Galileea celor unsprezece – precum se zice. De la Înviere până la Înălţare, multe şi mai presus de fire semne a făcut înaintea ucenicilor şi nu multora a arătat acelea, pentru că nu era cu putință să le audă mulţi oameni, încă în lume petrecând, fiindcă erau foarte peste fire.

 

George Crasnean

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *